Când mama arde și copilul se piaptănă

mamă grăbită

Ție-ți bate inima cu viteza maximă admisă de organele vitale, sângele-ți urcă în obraji și pe urechi ai scoate niște fum verde, ca-n desene animate. Trebuie să ajungi și tu la o oră, într-un loc. Nu e o întâlnire foarte importantă, deși, dacă stai să te gândești câte întâlniri ai avut în ultimul an, ar putea echivala cu un ceai cu Regina. Nu depinde tot restul vieții, carierei, familiei tale de asta, dar totuși. Te așteaptă un om, undeva. Iar acel om nu e copilul tău proaspăt dezbrăcat, pe oliță. Yey 🙂

Poate n-ați reținut că ieșirea asta e o excepție, evident, mamele trebuie doar să aibă grijă de copii, să îi facă să râdă și să-i plimbe prin parc, să îi iubească necondiționat  în timp ce pregătesc o ciorbă, să le îndeplinească toată nevoile emoționale și să le pună limite cu blândețe, chiar dacă uneori le vine să urle până la etajul opt.

-Vreeeeeeeeeau și eeeeeeu să pleeeeeeeeec de-acaaaaaasă!

Desigur, copilul este mâncat (a băgat o felie de friptură – întreagă- cu puțin piure de  cartofi și două prune mari la desert, plus un păhărel cu supă de găină, băută cu paiul printre înghițituri), este curat (tocmai l-ai schimbat, fiindcă așa ești tu, anticipatoare), este dormit (întotdeauna ai grijă ca întâlnirile tale să fie în funcție de programul lui, de asta nici nu sunt posibile mai des de o dată pe an, căci majoritatea prietenelor tale abia ies de la birou când pruncul adoarme drăgăstos), este și bine-țițilit, conectat, pieptănat și parfumat. Practic, este cam tot ce și-ar putea dori un bebeluș să fie. Ca tu, mamă-sa proprie și personală, să poți părăsi cuibul cel de toate zilele pentru două ore aproximative. Spun aproximative, fiindcă niciodată nu se știe cât durează un minut, atunci când ai copii. Dacă n-aveți, o să vedeți,

Ba mai mult, ai avut grijă și de tine. Cât pruncul a dormit, ai făcut o nano-secundă de duș, ți-ai tras dresurile pe tine, în timp ce-ți făceai planul în gând cu ce o să te îmbraci. Te-ai spălat și pe dinți cu speranța că apuci măcar un ruj să-ți pui pe buze. Nu de frumusețe, mai mult de curiozitate să vezi dacă nu s-a uscat. Și reușești. Le faci pe toate cele, când te pregătești să-ți pui pantofii și să fugi.

Doar că, ghici ce. Fix atunci copilul vrea ceva. Altceva. Ceva la care nu te-ai fi gândit nici în ruptul capului. Lingura cea galbenă din dulapul din stânga, să amestece în oala de inox în sensul invers acelor de ceasornic, să facă pipi, caca, rumba, samba, toate astea doar cu mamă-sa, bineînțeles. Și te roagă într-un mod frumos și civilizat sau urât și urlător, dar tot o rugăminte este. De ajungi să pui rapid în balanța inimii tale, ce-i mai important: copilul meu și sănătatea lui emoțională sau să-mi scot eu rujul în oraș?

copil fundul in sus

E clar cine câștigă. Concluzie: nici noi, mamele, nu suntem tocmai normale, vă zic.

foto Shutterstock

Articolul anterior

Terapia m-a învățat că o problemă nu are nevoie de rezolvări, ci de lumină

Articolul următor

Când ”mami, mă doare burta” înseamnă ”mami, am nevoie de atenția ta”

  1. Articol din 2017, când copilul era mult mai mic. M-am distrat maxim. Acum, când el are vreo treabă sau vreun joc de jucat, îmi zice să plec.

    4+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 163 queries in 0.348 s