16 feluri în care poți să-ți strici copilul chiar dacă nu-l bați

16 feluri în care poți să-ți strici copilul chiar dacă nu-l bați miruna ioani

Știm că nu e bine să-l bați, dar știm și că asta nu garantează: copilul o să fie fericit! Câteva sfaturi de la un non-expert, care se mai și vopsește blond. Poza e comică, ce urmează puteți lua în serios.

  1. ”Rămâi aici, eu plec acasă fără tine” – clasica scenă, din parc. E târziu și nu vrea să intre în casă, iar tu începi să ameninți. Mai ales în primii ani, atașamentul unui copil față de părintele său ori un alt adult e foarte important. Și se zdruncină asta, copilul simte că oricând poate fi părăsit și universul lui se poate prăbuși.
  2. ”Nu te țin în brațe, că te înveți” -valabili de la cele mai fragede vârste, până la faza ”așa copil mare, în brațe la mama lui”, cu semnul mirării evident, din vorbire. Un copil, în brațe la mama lui e o binecuvântare. Un bebeluș nu poate fi răsfățat, el pur și simplu nu poate primi ”prea multă iubire”. Țineți-i în brațe oricât ar fi de mari și nu vă faceți griji, că nu se vor însura la primărie de pe genunchii voștri.
  3. ”Nu ești tu de vină, ci groapa asta, că s-a pus în drumul tău” – fuga de responsabilitate e o mare bubă la mulți adulți. Învață-l să își asume. Am călcat în groapă pentru că nu am fost atent. Groapa n-are nicio vină. Dar pot, data viitoare, să mă uit pe unde merg. Important e să știe copilul că mereu există ceva de învățat din orice experiență și că să-ți asumi responsabilitatea nu înseamnă că ești un împiedicat.
  4. ”Lasă că face mama pentru tine” – chestii banale, de care copilul e perfect capabil să se ocupe singur-singurel. Să-și bage mâncarea în gură e primul exemplu care îmi vine în cap. Să nu mai spun că aici e vorba și că îi încalci o autonomie. Să îi tragi chiloții jos când face pipi. Să îl ștergi la gură sau la nas, când nu mai are 2 luni. Să-și ducă farfuria la chiuvetă, mai ales dacă e băiat. Faptul că întârziem momentul în care copilul se va prinde că viața nu e numai roz bombon nu înseamnă că el nu se va prinde niciodată. Nu înseamnă că îi va fi mai ușor. Că va avea o căsnicie fericită, că se va integra rapid la un job.
  5. ”Hai în brațe sau în cărucior, să nu te obosești” – mersul pe jos nu e ciuma, e ceva care face parte din noi, e ceva sănătos, indiferent câți ani ai. Când copilul a obosit, nu e o problemă să îl luăm în brațe. Până la colț. Ori să avem un cărucior la noi, când știm că sunt kilometri mulți de parcurs. De exemplu, într-un city break. Dar un copil de 3 ani e perfect capabil să meargă. Trebuie doar lăsat. Pe mine n-are cine să mă care, să nu vă supărați. Deși am o burtă destul de mare și mi se taie răsuflare cam des. Deși port o altă ființă undeva pe sub coaste. Și tot nu mă cară nimeni, vă garantez.
  6. ”Nu te doare, n-ai pățit nimic” – și toată pleiada de negări ale unor sentimente ori senzații pe care copilul, în mod evident, le are. Să le spunem noi ce simt ei, de fapt, nu îi vor face pe ei să nu mai simtă lucrul ăla, ci să se îndoiască de sine. ”Dacă pe mine mă doare, deși mama zice că n-ar trebui, înseamnă că eu nu simt cum trebuie.” Cam ăsta e mecanismul de funcționare.
  7. ”Bebelușii vin cu barza” – și toate celelalte minciuni nevinovate pe care le spunem când vrem să fugim de o explicație normală la cap. Pune zahăr în geam. Dacă te joci cu focul, faci piși-n pat. Nu, dacă te culci mai devreme, poate mai vine un frățior. Asta da. Te arzi, dacă te joci cu focul și n-o să-ți placă deloc. Asta da. Nici minciunile menite să le menajeze sentimentele copiilor nu sunt bune: cățelul a fugit de-acasă, când el a fost, de fapt, făcut borș pe stradă. Na, n-o să-i spui chiar cu cuvintele astea, dar poți găsi o variantă. Când s-a prăpădit o mătușă a noastră, fix de Crăciunul ăsta, i-am explicat copilului cât am știut eu. Că oamenii se nasc și mor și că, pe urmă, nu mai știe nimeni. Că unii cred asta, alții cred asta. Că obiceiurile sunt cutare și cutare, oamenii sunt foarte triști și plâng tare. Durerea și dezamăgirea fac parte din viață. E bine să nu ne ferim copiii de ele, pentru că ce înțeleg ei e că i-am mințit. Că ne-am ascuns într-un fel sau altul. Care e momentul să dezvăluim că barza e o minciună? Când împlinește 10 ani, la doișpe noaptea? Ce înțeleg ei e că așa te comporți cu lucrurile alea grele și importante din viață: le ascunzi, sperând că să doară mai puțin.
  8. ”Faci cum spun, nu cum fac.” – asta e la fel de gravă și când traversăm prin locuri nepermise de mână cu ei, și când nu ne punem centura doar pentru că stăm în spate, și când băgăm o shaorma cu de toate, deși ei au desertul porționat. Educația adevărată e prin fapte, nu prin vorbe.
  9. ”Nu depășim viteza, că ne prinde poliția” – asta completează spiritul celor spuse mai sus. Îl învață pe copil că e ok să greșească, dacă nu îl prinde nimeni. Deci: purtăm cască, pentru că ne protejează. Ne punem centura, nu ca să nu riscăm o amendă, ci ca să nu zburăm prin parbriz. Pentru că poți zbura prin parbriz și când nu se uită nimeni. Pentru că greșelile au consecințe, indiferent dacă ești prins sau nu.
  10. ”Ionică de ce a luat 10 la română și tu nu?”  sau ”Frate-tău de ce poate sta cuminte și tu ești agitat?” comparațiile ar trebui făcute doar între cum a fost un om ieri și cum e acum. ”Apreciez efortul că te-ai străduit pentru acest 7, e mult mai bine decât 5-ul de ieri.” Observăm trend-ul ascendent. Paranteză. Io nici nu aveam doi copii născuți încă, adică unul e la dospit pentru următoarele 10 săptămâni, și am început comparația: ”Cu primul a fost mult mai ușor”. ”Vai, dar ce tare mi-a crescut burta, la prima sarcină, în 4 luni, eram ușor balonată, acum sunt o balenă ambulantă”. La un moment dat, m-am oprit. Mi-am dat seama că bebelușul meu din burtă n-are nicio vină cât am vomat eu sau cât am dansat sau cât m-am îngrășat sau nimic. El nici măcar nu m-a rugat să îl aduc pe lume. A urmat faza în care ziceam că sarcina asta e într-un mod cu totul diferit. Apoi am tăcut naibii din gură și m-am obișnuit. Dar a fost așa o lecție: comparațiile între frați încep din burtă?! Oh my god.
  11. Să-i fii prieten, în loc de părinte – diferența e că un prieten are libertatea de a se supăra și a ieși din acea relație, în schimb ce, un părinte  va fi mereu lângă el. Iar cel mai important e să știe asta și copilul tău.
  12. ”Ai grijă să nu cazi” – și toate celelalte ”ai grijă” nefondate, tipice unui părinte anxios. E important să le insuflăm copiilor curaj și luciditate, dar să ne lăsăm propriile frici să aștepte undeva. Sunt mame care își dau seama că sunt nebune. Că le e frică de orice, că peste tot văd un pericol. Așa vor crește și copiii lor să perceapă lumea: plină de microbi și de dezastre pe cale să se întâmple.
  13. ”Pedeapsa e ruptă din rai” – pedepsele sunt aproape la fel de rele ca palmele. Problema e că, deși uneori sunt eficiente, mesajul pe care copilul îl primește e unul greșit. Ajunge să facă lucruri nu pentru că e bine să facă acele lucruri, ci de teama că altfel nu se mai uită la televizor. E cel mai sigur mod de a determina copilul să confunde valorile și să nu mai știe exact răspunsul la de ce.
  14. ”Taică-tău e un bou” – bălăcăritul între părinți e otravă pură pentru sufletul unui copil. Abțineți-vă să vă vărsați propriile judecăți, frustrăi și ce probleme mai sunt asupra copiilor. Una e să vă audă că vă certați, până la urmă și asta face parte din viață, alta e să îl bârfiți pe celălalt, otrăvind mintea și sufletul copilului.
  15. ”Orice vrei tu, puiul mamii” – adică, lipsa limitelor. E o boală gravă, să știți, și nu dă naștere unor adulți fericiți. Am un exemplu care mă ajută să înțeleg: imaginați-vă că circulați cu mașina, noaptea, pe un drum netrasat. Poate e și ceață. Mergeți încet și nesigur, pentru că nu vedeți pe unde o ia drumul, când vine o curbă. Dacă sunteți șoferi în România, nu e un exercițiu greu. În schimb, dacă mergeți pe o șosea proaspăt trasată, cu totul semnalizat, știți câte benzi aveți pe sens, vedeți limita de viteză și indicatoarele de drum, puteți merge mult mai relaxați, chiar hotărâți. Exact așa e și cu limitele la copii. Îi ajută. Nu suntem părinți răi dacă punem limite, iar viața noastră împreună e mult mai ușoară și frumoasă așa.
  16. ”Dacă scrie în manualul de parenting, e adevărat” – zahărul e dracul, nu ne culcăm după program, rutina e sfântă, noi suntem roboți? Bineînțeles că multe sfaturi ajută, dar nu cred că am fost la vreo conferință sau că am citit vreo carte, din care să fiu de acord cu tot. Mark Twain parcă zicea: nu vă tratați după cărți, că poate muriți dintr-o greșeală de tipar. Noi avem anumite temperamente, copiii noștri sunt și ei foarte diferiți. Vedeți, există manuale despre cum să îți crești copiii, atunci de ce n-ar exista și unele cum să trăiești cu o brunetă, fericit. Înțelegeți ce vreau să zic? Oameni suntem și suntem diferiți. Atâta vreme cât ne ghidăm după niște reguli de bun simț, cât ne respectăm între noi și gândim totul cu cap, viața împreună poate fi foarte bună. Și când e copilul mic și are colici, nu trebuie să-i faci baie în fiecare zi. Mai bine culcă-te mai devreme într-o seară sau uită-te la un film. Când e copilul mare și vrea să se culce nespălat pe dinți. O seară n-are nimic, fii un părinte cool. Și nu crede că a putut cineva să știe, într-o carte, mai bine decât tine ce vi se potrivește și ce nu.

Articolul anterior

Ce spun mamele despre doctorul Jack Newman, expert mondial în alăptare

Articolul următor

Gânduri de frate mai mare pentru frățiorul lui

22 Comentarii

  1. Daniela

    Eu zic să lăsăm asta cu spălatul pe dinți nu pentru zilele când avem chef să fim Cool ci pentru situațiile când chiar nu avem altă opțiune .. că or să apară ..zic 😁

    2+
    • Care sunt situatiile alea? Ca, pe mine, la cort nu ma prinzi 😂

      0
    • Mi-ai amintit de o întâmplare din parc. Era un băiețel cu mama lui si, orice incerca sa faca, doamna il repezea sau il compara cu alții: “nu e bine asa, uite fetita face mai bine”, “nu te ajut sa te urci in leagăn, uite, fetita se urca singura”, “nu e bine asa, blegule, uite fetita ce frumos se joacă în nisip”.
      La un moment dat s-a apropiat de noi si i-a smuls Irinei jucăria din manuta. I-am spus că se poate juca dacă dorește, fetita mea oricum nu plânge la faze din astea. L-am întrebat cum il cheamă si mama lui a raspus “Cum sa il cheme? Luca, pe toți ii cheamă asa, altul mai frumos nu am gasit!”-a spus asta pe un ton de parca cel mic era vinovat ca mamei nu ii place numele lui.

      3+
      • O fi avut o zi grea si femeia… sper ca doar o zi.

        0
      • Alexandra

        Wtf. Cum adica „altul nu am gasit“? Daca o mai vezi,spune-i ca ii poate schimba numele oricand copilului daca nu ii place si ca poate alege orice alt nume. Sa il inventeze daca ii fac placere 😂 . Sper ca si miruna… sa fie doar o zi proasta pt ea ….

        1+
  2. Ghinea Cosmina

    Deși m am abonat pe blogul acesta de puțin timp,abia aștept sa mai postezi ceva si sa citesc cu placere,sunt viitoare mămica de un copil adoptat si unul cum spui tu îl am “la dospit”pt încă vreo 13 saptamani😊Asa ca articolele tale îmi prind foarte bine.Multumesc🤗

    8+
  3. Violeta

    Cred sincer ca mai multa nevoie de educatie au parintii…. Si pe urma copiii…….

    2+
  4. Mihaela

    Jeeeesus… Si ce te faci cu o mama devenita mega anxioasa și panicoasa după ce copilul a luat niște căzături cu urmări serioase de tipul buza cusuta, un dinte zburat etc. Cum înlături groaza aia ca i se poate întâmpla o chestie nasoala?

    2+
    • nu știu, e același sistem pe care funcționează mamele care supraîmbracă pruncii, pentru că răcesc des. E neplăcut să răcească și oamenii ar face orice să prevină asta. Doar că nu ajută deloc, ba din contră. Cred că așa e și cu anxietățile astea.

      2+
  5. Roxana

    Si eu sunt anxioasa, sa eram cand era Irina mai mica… incercm sa ma controlez, dar nu ini iesea tot timpul.. eu ii induceam panica sau pericolul cu “atentie!”. Acum am reusit sa imi scot din vocabular acest cuvant.
    Acum am alt stres. Are 11 ani si vrea putina independenta, ceea ce e normal. Ieri de ex.am lasat-o sa mearga singura la o prietena , la 2 strazi distanta. Am traversat impreuna si apoi a plecat. Am rugat-o cum intra in casa sa ma sune imediat. Evident ca nu m-a sunat.. am asteptat 5 minute si am sunat. Era copilu’la baie. Nu am facut o scena,dar am incepu cu “hai,mai mami… te-am rugat…”
    E greu si pentru noi, sau ma rog, pentru mine..sunt absolut convinsa ca va trebui sa invat toata viata, dar recunosc ca sunt si momente in care ma mai pierd cu firea. Nu as vrea sa devin o paranoica,dar avand in vederea lumea in care traim..

    4+
    • Să știi că te înțeleg. Adică, văd diferența dintre mine și mama mea. Ea are mult mai multă încredere în Tudor decât am eu. Ceea ce a dus la faptul că el face progrese considerabile când e cu ea. Se cațără mai mult, ajunge mai departe, urcă scări mai abrupte, tot felul de chestii. Eu sunt mai ”să te țină mama de mână”. Mă cenzurez muuuult, dar nu de tot. Cred că înveți și tu cu ea. Dar taică-meu are o vorbă: dacă pățesc ceva, precis de sun. Deci no news is good news.

      1+
      • Roxana

        Mi- e greu, dar vreau sa invat! Fiecare etapa e grea!! La noi, mama mea e mai panicata. Si imi transmite si mie… iar eu incerc sa reglez anxitatea pt toate 3. Eu vreau sa se opreasca la mine, dar na… sunt si eu om

        0
  6. Doamne, daca ar intelege toti parintii cum se intiparesc cuvintele lor in mintea copiilor. Apropo de teama ca raman singuri in parc sau altele similare. Eu chiar de curand am avut pentru a nu stiu cata oara o discutie cu mama (am 27 de ani, da?) ca sa-i explic cum m-am simtit cand mi-a zis foarte serios ca m-a luat de la tomberonul din spatele blocului, unde ma lasase cineva.

    Stiu, a zis-o intr-un soi de gluma si oricum ar fi fost foarte bine daca m-ar fi luat de acolo, sa adopti un copil abandonat e absolut minunat. Dar nu era cazul sa imi spuna cuvintele alea atunci, mai ales ca tata nu a fost niciodata prin preajma, asa ca era foarte usor pentru mine sa-mi fac toate filmele posibile in cap 🙂

    2+
    • Auleu, daaa, te cred! Și ea ce a zis când i-ai spus?

      0
    • Ce trist sa auzi asa ceva din gura parintelui tau. 🙁 Eu sunt curioasa ce fel de realtie ai cu ea in ziua de astazi, daca s-a rupt ceva intre voi doua sau daca aveti o legatura stransa.

      1+
      • A fost un soc pentru ea sa ma vada atunci cat de tare m-am intristat. Imi amintesc foarte clar momentul si stiu si ca si-a cerut iertare, mi-a zis ca nu s-a gandit ca o sa cred ca ar fi adevarat. Ca doar fusesem impreuna tot timpul, imi explica des ce este cicatricea de la cezariana, eram genul ala de copil despre care oamenii spun “vai, dar sta mereu lipita de tine, vai dar cum, n-o lasi si pe mami sa faca nimic singura”. Insa oricat de matura as fi fost eu pentru varsta mea, erau totusi puncte foarte vulnerabile la mine, normal, iar treaba asta a lovit in fix unul dintre ele.

        Am reluat subiectul de-a lungul timpului, fiindca vorbim des despre lucrurile care au scartait in relatia noastra, despre momentele mai putin bune. Ea mai uita momentul asta, eu nu :)) Avem o relatie foarte apropiata si, din fericire, momentul ala n-a creat vreo ruptura, dar m-a facut pe mine sa realizez ca nu as face niciodata unele glume cu eventualul meu copil 🙂

        4+
  7. dia

    As mai adauga și clasicul “ți-am spus eu ca….”😀
    Am bunicii paterni in vizita și mi-au umplut urechile cu “be careful”😀acuma pt 2-3 zile nu mai zic nici eu nimic, ca in rest sunt f ok cu el și el ii așteaptă sa vina cu sufletul la gura. Eu nu cred ca am folosit “ai grija” ever. Dacă e ceva ce trebuie sa fiu sigura ca știe atunci ii spun “doar sa stii ca acolo sunt niște cuie ruginite etc”. L-am lăsat și il las sa exploreze cât vrea el. Acum la aproape 3 ani jumate își setează el limitele de siguranța câteodată ca rămân muta de mirare😀

    1+
  8. Mi se pare ca cel mai mult “strici” copilul când îl compari intruna cu alți copii sau îl lași sa creadă ca totul i se cuvine.
    Fii prieten și un bun sfătuitor pentru copilul tau. Sa fii acolo pentru el va însemna în viitor fie un om sigur pe el, fie unul plin de temeri.

    2+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 174 queries in 0.459 s