Aşa cum ai încredere în popa când te spovedeşti, în doctor când îţi cască gura, tot aşa iţi trebuie “persoana” de încredere când vine vorba de siguranţa conturilot de pe net. Nu că aş avea eu mari secrete de stat, nici vorbă, ci numai secrete de blondă. La care ţin, de altfel.
Dar am avut noroc de oameni cinstiţi, să le dea Dumnezeu sănătate! Azi mi-am făcut cont pe friendfeed, am auzit că e ultimu’ răcnet. Şi cum ultimu’ răcnet, la mine ajunge de regulă ultimul, am zis, hai să fie asta excepţia. Bun. Dar când să mă reloghez, îmi tot interzice intrarea. Şi că forgot your password ori user incorect. Care user era slash adresa de email, deci, dacă în legătură cu parola mai am dubii, emailul şi blogul le ştiu şi la 4 a.m. de mă trezeşti (asta, dacă dorm atunci).
Bun, imediat mi-am dat seama unde-i hiba şi am remediat situaţia. Am resetat tastatura pe limba în care am parola şi gata, a mers. Ăsta e un defect de Firefox (proaspăt achiziţionat la îndrumarea “persoanei” mele de încredere), modificările de limbă se păstrează de la o filă la alta. Bine că m-a luminat ideea, că de nu, dădeam în bâlbâială de la căutarea de parole şamd.
Dar m-am gândit: oare e bine să-ţi încredinţezi parola (care-o fi aceeaşi la toate conturile de haicinci şi yahoo) cuiva pentru situaţii de urgenţă? Ştiu şi acum că îmi făcusem cont la dacos(autocare) cu o parolă banală, tocmai pentru a-mi putea ruga prietenii să facă rezervarea online (pe vremea aia :p nu aveam netul legat de gât). Şi îmi mai amintesc de o prietenă care considera schimbul de parole o dovadă de maximă încredere între ea şi iubitul ei. Chiar aşa să fie?
Pe mine mă enervează tentativele astea de control, că nici când m-a rugat să-i arăt mesajele de pe haicinci -care i se păreau lui într-un fel- n-am vrut. Pentru că nici în telefonul meu, nici în emailul şi cu atât mai puţin în sufletul meu nu se intră. Cu forţa.
