Evident că proiectul “Legea apei” (prin care se urmăreşte ca producătorii de apă – există aşa ceva?- să fie obligaţi să treacă pe etichetă şi conţinutul de nitraţi) e o campanie de promovare a mărcii de apă Aqua Carpatica. Una foarte deşteaptă, mai ales că “strategia de marketing” aduce argumente care încurajează sănătatea şi sunt valabile din punct de vedere ştiinţific. Nu vindem margarină cu aromă de şuncă şi personaje colorate pe capac, spunându-le părinţilor că are calciu şi vitamine, toate esenţiale pentru diverse dezvoltări ale pruncului. Ce anume se dezvoltă şi ce crocobauri se dau peste cap prin nişte simple teste de sânge nu specifică niciodată reclama.
Categoria: sănătatea e starea de normalitate (Pagina 45 din 55)
Sper să luaţi din articolul acesta (care va fi o sursă către alte articole) ce e mai bun pentru dumneavoastră. Să citiţi cu mintea deschisă şi lăsând întotdeauna loc de a afla experienţele altora şi de a vă îmbogăţi sau completa propriile convingeri.
Era o vreme când creşteam germeni într-un “borcan” acasă. Povestea
Doi medici renumiţi din Turcia, specializaţi pe oncologie şi sănătatea femeii, vor susţine miercuri, în Bucureşti, o sesiune de consiliere medicală, dedicată pacientelor cu cancer ginecologic.
Deşi mi-aş dori ca acest subiect să vă ocolească la fel cum luna ocoleşte pământul, să nu vă intersectaţi niciodată cu el dincolo de bloguri, reviste sau filme artistice. Dar mi-aş dori să fiţi atât de înţelepte şi curajoase, încât să aveţi maturitatea de a vă informa şi de a vă îngirji. Ştiţi, iubirea pentru cei dragi nu se manifestă numai prin grija faţă de ei, ci şi faţă de voi însevă. Fiindcă prima condiţie e să fiţi lângă ei, în sănătate şi bucurie.
Întâlnirea nu e una între doctori (deşi toată lumea e invitată), ci e una între medic şi pacientă. Va avea loc la Hotelul Marriot (salon A), la ora 14. Cei doi medici (Fatih Güçer, M.D. Assoc. Prof. Obstetrică şi Ginecologie şi Necdet Üskent, M.D. Profesor de Hematologie, Medicină Internă şi Oncologie Medicală) vor vorbi despre cele mai noi descoperiri medicale, în special în privinţa tratamentului cancerului de col uterin şi vor spune poveşti fără sfârşit, ale pacientelor care au avut parte de continuări frumoase chiar şi după boli urâte. Cred că exemplele pozitive sunt cele de care avem cu adevărat nevoie! E singura parte din statistici care ar trebui să ne intereseze, de fapt.
Iar, la final, doamnele prezente în sală vor putea sta de vorbă personal şi privat cu domnii doctori, în cadrul unor discuţii individualizate.
Dacă vreţi să fiţi miercuri acolo sau ştiţi pe cineva căruia i-ar fi de folos consilierea aceasta, sunaţi astăzi sau mâine (între 10 şi 18) la 021.207.00.50, pentru a rezerva un loc. Participarea e gratuită, dar este obligatorie programarea telefonică în prealabil.
* Fatih Güçer şi Necdet Üskent sunt reprezentanţi ai Anadolu Medical Center, care furnizeaza expertiza de specialitate de cel mai inalt nivel şi tratamente de ultimă generaţie în oncologie şi sănătatea femeii. Centrul a fost reacreditat recent (iulie 2011) de Societatea Europeană de Oncologie Medicală, ca o dovadă a excelenţei Centrului Oncologic. Din 2002, Anadolu Medical Center este afiliat al Johns Hopkins Medicine, una dintre cele mai prestigioase instituţii medicale ale lumii, cu peste 100 de ani de expertiza.
Sănătatea e starea de normalitate. Nu lăsaţi pe nimeni să vă spună altceva. Please RT.
Nici măcar nu ştiu dacă aşa se zice, dar m-am simţit într-un fel obligată să scriu despre asta. Treaba cu luna februarie e oficială în UK, SUA şi Canada.
Să nu credem că tulburările alimentare ar fi despre mâncare.Tulburările alimentare sunt despre secrete şi ascunzători. Despre limitele controlului şi testarea extremelor acestuia. Tulburările alimentare sunt despre efort nu fizic, ci suprafizic. Despre piele care se usucă, păr care cade, menstruaţii care se opresc, dinţi care se strică, gingii care sângerează, echilibru care se pierde, ameţeală care se instalează. Tulburările alimentare sunt despre abuz de diuretice, laxative şi alte substanţe chinezeşti. Ele nu se îmbată cu zahăr ambalat în etichete de “pastile minune”. Desi, uneori ar fi precis de preferat în locul chimicalelor care distrug flora intestinală şi dezechilibrează hidro-electrolitic. Tulburările alimentare nu se reduc la două degete băgate pe gât sau nişte mâncare reciclată din gunoi. Tulburările alimentare sunt despre depresii, realităţi distorsionate şi ură la reflexiv. Despre obsesie şi pasiune, făcute obicei şi consumate compulsiv. Tulburările alimentare se manifestă de regulă la persoane isteţe, sofisticate, cu imaginaţie bogată şi foarte bune aptitudini de a se preface în faţa celor apropiaţi. Tulburările alimentare sunt orice, numai simple nu. Şi nu sunt numai două.
Iar dacă nu cunoaşteţi şi nici nu puteţi înţelege, am rugămintea să vă abţineţi de la orice fel de comentariu care ar putea răni pe cineva.
În legătură cu tulburările alimentare (bulimia şi anorexia luate şi combinate în fel şi chip), dacă doriţi să vă documentaţi indiferent de motiv:
Ghiciţi cine tocmai m-a sunat! Medicul nutriţionist, cel care m-a consiliat după ce-am făcut eu York Test-ul, treaba cu intoleranţele mele alimentare. Atunci mai demult, pe vremea când analizele mele urlau a colesteroale şi sângele-mi mirosea a cafea.
“Voiam să ştiu dacă aţi respectat recomandările în funcţie de rezultate şi cum v-aţi simţit.” îmi zice tipul din telefon.
Să zicem că în ultima vreme am comis-o rău de tot într-ale mâncării. Zilele trecute, mi-am fiert 2 ouă la micul dejun, iar el m-a întrebat de ce lui i-am spus că două sunt prea multe într-o zi şi l-am făcut să mănânce doar unul. Atunci, mai demult, când voia el. I-am răspuns că eu nu mănânc decât gălbenuşul (o reminiscenţă din copilărie; şi nu am minţit) şi că asta ar compensa cumva; că eu le-am fiert, iar el le-a prăjit. Am încercat doar să-l păcălesc niţel, bazându-mă pe faptul că are încredere în mine, când vine vorba de principii nutritive. Ce nu ştia el, însă, era că una e ceea ce spun şi alta e ceea ce fac. Şi că pentru el vreau tot ce e mai bun şi sănătos, pentru mine, simt că parcă am mai mult control într-ale sănătăţii, deşi sunt conştientă că nu-i deloc adevărat.
Aici nu e vorba despre ouă. Deşi pe unul l-am pus cuminte în frigider şi l-am mâncat a doua zi, rece. Aici e vorba despre faptul că atunci când nu mai eşti doar tu cu tine, e bine să începi să te ţii de ceea ce spui. Şi să înţelegi că eşti constant un exponent pentru asta. Altfel se duce naibii toată reputaţia.
M-am simţit ca o mamă, care-i interzice copilului să fumeze, aprinzându-şi o ţigară.
