Suntem fani lână. Toată familia, de la mic la mare. Cel mai mult ne place cum o îmbrăcăm în straturi, că ține de cald, că nu transpiri și că nu se murdărește repede. Zici că ai pulover cu încălzire centrală, șosete cu sobă încorporată. Ce nu ne place: că e scumpă și că o mănâncă moliile. (le-am declarat război nenorocitelor, nici să nu mă întrebați. Semnat: Xena, spaima insectelor)
Scriu articolul ăsta, cu gândul la o prietenă de pe facebook, pe care nu am cunoscut-o niciodată, dar pe care o urmăresc, a primit diagnosticul de cancer la sân. Are o fetiță, e mamă singură. A făcut chimio, între timp s-a și operat, sper să fie bine, așteaptă niște rezultate acum. Deși ”bine” e o obrăznicie să spui despre ea.
Tabăra din vară și vacanța la mare au fost cele mai bune idei pe care le-am avut vara asta. Unii m-au criticat atunci că de ce îi laud pe străini, deși au meritat fiecare vorbuliță. Ne-am simțit excelent la ei. Iată că a venit vremea să călătorim în țară, să ne placă, așa că-mi iau revanșa. Vă arăt și vă povestesc. România e frumoasă, măi oameni buni!
Știți, noi trăim în niște vremuri, în care ca să cumperi orice, trebuie înainte să-ți dai doctoratul în chestia aia. Dacă vrei, de exemplu, să imprimii și tu niște chestii din când în când acasă, cu ceea ce generic am numi o imprimantă, nu poți pur și simplu intra într-un magazin și ieși după 2 minute cu… una.
Mi-am făcut o reputație că spun lucrurilor pe nume. Așa că, dați perdeaua la o parte. Astăzi, despre incontinența urinară.
Astăzi sunt dentist și obsedată de spălatul pe dinți. Dar pe vremea aia, oricât s-ar fi străduit ai mei, oricât m-ar fi motivat, amenințat, nimic nu a funcționat. Și a apărut un iepuraș sâsâit și imaginar, cu urechi lungi și doi dinți protruzați să-mi schimbe viața și să-mi salveze dantura.
