Scriu articolul ăsta, cu gândul la o prietenă de pe facebook, pe care nu am cunoscut-o niciodată, dar pe care o urmăresc, a primit diagnosticul de cancer la sân. Are o fetiță, e mamă singură. A făcut chimio, între timp s-a și operat, sper să fie bine, așteaptă niște rezultate acum. Deși ”bine” e o obrăznicie să spui despre ea.
Femeia merită doar superlative, având în vedere prin ce chinuri a trecut. Merită fantastic, fabulos, excelent, grozav de fantastic și supermegacalifragilistic toată viața ei. Și merită ca tot acest superlativ să înceapă acum, nu imediat, nu un pic mai târziu.
Merită un spa ambulant, cu masaj la picioare peste tot, și la piață când merge după cartofi, și la mall, și la birou. Merită doar comedii bune, cu porții zdravene de râs, care să se chinuie să compenseze toate lacrimile ei de durere și deznădejde.
Și mai merită multe altele, pe care mă duc mintea și inima să le imaginez, dar nu aș vrea să-i invadez povestea de viață prin ceea ce scriu. Aș vrea doar să știe, dacă se nimerește pe aici, că nu pot gândi acest articol fără ea. Atât.
Hai să ducem povestea la un alt nivel. Ni se spune de peste tot și e foarte modern acum, că pentru a fi bine copilul tău, familia ta, principala condiție e să fii tu bine întâi.
Că să te iubești, să ai grijă de tine nu e deloc egoist. Femeile sunt încurajate să spună ce simt, că le e greu, că vor ajutor. Mamele sunt încurajate să meargă la coafor. Să trimită tații cu copiii în parc și să comande mâncare de la restaurant. Mamele sunt încurajate să aibă grijă de ele, să fie fericite și li se spune că, având grijă de ele, au grijă și de familia lor.
Și știți ceva? E minunat. Doar că e încă o sarcină la ele pe cap. Adică, nu e suficient că mamele se ocupă de ce mâncați, de care pantaloni nu sunt spălați, de ce rufe avem de călcat și vase de spălat. Nu e suficient că mamele știu numele tuturor colegilor de la școală și părinților lor, că ele țin minte zile de naștere și cunosc ce se află în fiecare cadou de Crăciun.
Mamele știu ordinea în care se desfășoară o dimineață ca să ajungă toată lumea la timp, mai știu că primul născut nu suportă mărarul în tocăniță și al doilea, pastele cu parmezan. Mamele știu ce adoră tații, când sunt foarte obosiți, nervoși.
Ele au brațe pentru copiii lor triști, frustrați, isterizați. Mamele au vorbe blânde, mângâieri și când pică de oboseală în nas. Mamele fac clătite noaptea târziu și toate poftele, în general.
Vi s-a întâmplat vreodată să pregătiți toată familia de ieșit undeva, copiii să fie mâncați, spălați, îmbrăcați, soțul pe hol, toți încălțați, gata de ieșit pe ușă, iar voi, mamele, să fiți în pijama, nici spălate pe dinți? E fiecare dimineață a mea.
Știu povestea cu ai grijă de tine mai întâi, că altfel zâmbești când nu ai spanac între incisivii centrali, dar, nene, arătați-mi mie o mamă care bate ouăle pentru omletă de pe două tocuri cui. Astea-s filmele americane, prietenii mei. Orice mamă reală știe că tocurile-s ultimul lucru pe care ți-l pui.
Bineînțeles, sunt unele supereroine, care se trezesc cu 3 ore înainte de copii, fac brioșe proaspete și se dau cu rimel, frământă un aluat și pun o friptură pentru mai târziu. Nu e cazul meu. Și nu e cazul multora. La fel cum teoria e teorie dintr-un motiv bine întemeiat: că e greu de aplicat. Că de-ar fi ușor, i-ar zice practică și nu ne-am plânge că nu dormim destul.
Mamele au nevoie să le țină și pe ele în brațe cineva.
Ideal ar fi să fie soțul lor, doar că e complicat cât copiii sunt mici. Noi avem zile în care cel mai mult vorbim pe whatsapp. Ori îmi mai dă el câte un telefon din trafic, că așa riști să vorbim deodată doar doi. Am învățat să comunicăm telegrafiat. Încă un pic și mă voi putea lăuda cu serviciul de telepatie brevetat.
Dar mamele au nevoie să știe și despre ele cineva cum le plac temperatura în cameră, soarele pe plajă, vinul în pahar. Să le cunoască cineva numele colegilor de serviciu și dorințele de Crăciun. Să le întrebe dacă le mai supără durerea de cap, dacă au primit răspunsul pe care-l așteptau sau ce s-a întâmplat cu mailul de la șeful lor. Atenții mici. Gesturi mari.
Nu sunt sigură că e drept să le punem mamelor toate aceste responsabilități pe cap.
Știu că se spune că femeia dă tonul în casă, că energia ei îi influențează pe toți ceilalți. O fi adevărat, nu zic. Ce zic e că și mamele au nevoie de cineva să le țină în brațe. Și mamele au nevoie de o mamă a lor. Și că, mai ales când ceva rău se întâmplă cu ele, să nu le mai și învinovățim în plus.
”Tu ești de vină, că n-ai avut grijă de tine”.
”Trebuia să mergi la medic, prea ai ignorat.”
”Ți-am spus de atâtea ori să te odihnești”.
Serios?
Cred că societatea și-ar putea schimba ușor discursul și salvatorul principal, care e în acest moment MAMA.
De exemplu, ca să nu credeți că fabulez, 70% dintre angajațiii din echipa Provident sunt femei. Adică aproape 1.400 de femei care aleargă toată ziua zeci de kilometri – unele cu mașina, altele pe jos, altele cu bicicleta – femei ca mine și ca tine, care sunt prinse în responsabilitățile de zi de zi și uneori uită cât este de important să aibă grijă de ele.
Pentru cei de la Provident, echipa este pe primul loc, iar una dintre dorințele lor a fost să le ajute pe doamne să își acorde cele 20 de minute vitale pentru sănătatea lor, pe care ele nu le-ar fi găsit. Și-atunci ceva grozav s-a întâmplat.
Provident a demarat o campanie internă, i-au ajutat și foarte mulți bărbați din companie și Regina Maria le-a oferit serviciile medicale. 830 de doamne din companie (61% din populația feminină) au efectuat screeningul pentru cancer mamar, în 23 de localități din întreaga țară. Multe în mediul rural.
Aproape 400 dintre cele care au efectuat screeningul au vârsta de peste 50 de ani.
11 dintre doamne au primit un diagnostic inițial de risc crescut, iar în urma investigațiilor amănunțite, niciuna nu a primit diagnostic final nefavorabil.
Cred că ați răsuflat ușurați. (Sper că sunt și domni care citesc aici.) De data asta, am scăpat. Dar câte femei intră direct cu capul în zid? Le fuge pământul de sub picioare?
Am însă și o veste bună: cancerul de sân, în stadiu incipient, nu mai e demult un bau-bau. Totuși, nu aș vrea să râdem de el, pentru că e ceva foarte serios.
Știm că ar trebui să avem singure grijă de noi. Doar că e foarte greu ca asta să nu fie încă ceva pe lista lucrurilor de făcut.
Orice ne puteți lua de pe cap, primim.
Trimiteți-ne la o plimbare singure-n parc, la un somn fără picioare mici în cap, la un duș fierbinte.
Trimiteți-ne la medic și la cofetărie.
Trimiteți-ne la întâlniri cu noi.
Gesturi mici. S-ar putea să ne faceți cadou ani.
Un screening mamar durează 20 de minute. Dacă îți verifici telefonul, precis stai pe facebook mai mult.
Până pe 30 noiembrie, toți clienții Provident au 30% reducere pentru efectuarea aceleiași investigații. Detalii aici.
Aveți grijă de voi. Luați-vă soția, mama, prietena de urechi și nu mai așteptați.
foto Pixabay
Violeta
Nu stiu cati vor fi de acord cu mine, dar, din pacate, si in secolul asta, femeia e sclava sistemului. Am un milion de argumente, nu am timp si spatiu aici, dar societatea, cam peste tot in lume, e dirijata de posesorii di testosteron. Si nu circula un aer curat. My opinion.
Miruna
Da, stiu. Dar pana schimbam asta, noi nu avem timp. Stii? Despre asta e vorba. Sa faci cat mai bine din ceea ce ai. Asa ca mergi la control si mai iei o prietena cu tine.
Violeta
Fac control in fiecare an. Si din cate stiu, cam toate prietenele mele au facut recent. Sunt una care e atenta la sanatate si alimentatie. Comentariul meu era la general, pentru ca din pacate, traim vremuri oribile. Femeile ar trebui sa se impuna cu mai multa determinare. In toate aspectele vietii. Si mai multa unitate intre ele nu ar strica.
Ionela
Ai mare dreptate! In multe domenii am demonstrat ca si noi femeile putem dar foarte multe dintre noi suntem inca timide.
Miruna
Fix de asta ma bucur eu ca am baieti. Pentru ca inteleg perfect ce zici 🤗