Lucruri despre care nu vorbește nimeni: incontinența urinară și cum să-ți recapeți controlul asupra vezicii urinare, fără medicamente (p)

Mi-am făcut o reputație că spun lucrurilor pe nume. Așa că, dați perdeaua la o parte. Astăzi, despre incontinența urinară.

Vă povestesc și o chestie care mi s-a întâmplat zilele trecute. Are legătură foarte mare. Cel mai stupid lucru, la care nu mi-aș fi dorit să fiu martor niciodată. Dar am fost, din păcate, și probabil vor urma și alte declarații la poliție în afară de aceasta din stradă.

În drum spre poștă, am doi saci în spinare, fiecare agățat pe laterale, dreapta și stânga. Prin contrast, par și mai firavă între. Duc coletele pentru Alexa, fetița despre care scriam că are nevoie de 2 și ceva de milioane, pentru amiotrofie spinală. Între timp, a câștigat loteria pentru acest tratament, iată o veste bună.

Poșta nu e departe de casă, ci chiar în drum spre grădiniță. Este o singură trecere de pietoni nenorocită, nu mi-a plăcut niciodată.

Drum cu două benzi pe sens. Mă opresc în capătul zebrei, să mă asigur. Pentru că trecerea asta de pietoni iese dintr-o parcare și nu prea vezi bine dacă vine vreo mașină, iar ea are șanse mari să nu te vadă. Mereu sunt foarte precaută.

Pe cealaltă parte, un domn la volanul unei dacii albe, se uită la mine și eu mă uit la el că poartă mască deși e singur în mașină.

Omul încetinește să vadă dacă mă arunc pe trecere, eu aștept, se întâmplă un moment în care privirile ni se întâlnesc ca-n filme, eu mă mir că el poartă mască, el se miră de sacii din spinare și, la ieșirea de pe zebră, trece o blondă slăbuță pe care-o lovește.

Doamne, păzește!

Ea face un fel de acrobație foarte spontană și se prăbușește. Îi sar din mână chei și telefon și ce mai are.

Oamenii țipă.

Tipul cu mască nu avea viteză și se uita la mine. Pe trecerea de pietoni de pe partea cu blonda era o dubă albă parcată, de ei doi n-ar fi putut să se vadă unul pe altul la față.

Știu duba aia nenorocită, că e mereu parcată ilegal pe zebră. De fiecare dată îmi vine să-i tai cauciucurile, dar azi mai mult ca niciodată.

Azi sunt nervoasă și pe mine, de ce n-oi fi putut întârzia o secundă, să nu-i distrag atenția cu sacii mei șoferului cu mască. Poate n-ar mai fi pățit nimeni nimic, nici fata blondă, nici bebelușul ei din burtă. Pentru că, da, era însărcinată.

Blonda cu picioare subțiri și talie mică rămâne lungă pe asfalt, dar măcar nu e sânge. Ce să fac, caut și eu semne bune. Îmi tremură genunchii, iar sacii îmi atârnă de umeri ca niște haine de iarnă în cuie.

Șoferul oprește, o ajută să se ridice, îi adună telefonul, cheile și ce mai scăpase din mână.

Ea se apucă de tâmple, e ușor lovită, dar merge, se ține pe picioare. E foarte speriată și doar atât spune: sunt însărcinată, sunt însărcinată.

În primul trimestru, că n-are deloc burtă. Are, în schimb, o ditamai vânătaia pe frunte.

Oamenii se adună, un motociclist oprește, nimeni nu țipă. Cineva chiar a lovit o femeie pe trecerea de pietoni sub ochii noștri … uitându-se la sacii mei din spinare. Mă urăsc în momentul ăsta și fiecare faptă bună.

Pe scurt, nu vă mai rețin cu detalii: Nu știu ce s-a întâmplat cu fata, dar părea bine sau cât de bine în condițiile astea idioate.

Și-a sunat soțul, cineva de la un restaurant i-a adus un scaun și apă, au venit smurdul, poliția. S-au dat declarații, numere de telefoane, șoferul și-a cerut iertare.

Ea nu zicea nimic în continuare, eu eram mută și încărcată, am zis, în gând, toate rugăciunile pe care le știu pentru bebe din burtă. Ce altceva să faci mai bine într-o astfel de situație.

Am fost într-un film, prieteni. Știți Butterfly effect? Coletele au fost aripile mele.

Cele mai bune intenții. Ceva nemaipomenit, domnule. Dacă aș fi fost cu o secundă mai târziu sau mai devreme pe trecerea aia nenorocită cu sacii mei plini de colete, poate nu-i distrăgeam omului atenția.

Sau dacă el n-ar fi purtat mască, poate nu îi căutam așa fix privirea. Dacă duba aia ilegală parca pe altă stradă. Sau dacă fata ar fi știut că e o trecere de pietoni simplă, dar foarte periculoasă.

În fine, a fost genul de situație clară în care pierzi controlul de oricare parte te-ai așeza pe stradă. Evident că legea își va găsi vinovatul, dar vă spun sincer că oricare dintre noi am fi putut fi în spatele volanului. Sau pe trecerea de pietoni, în pantofii blondei însărcinate.

Biata femeie, nu avea nicio vină! Mai era și gravidă. Ce să-i spui unei mame într-o astfel de situație, respiră că va fi bine? O doamnă în șlapi, cu sacii în spinare?

Am mai zis o rugăciune și m-am cărat la poștă. Până-mi completam eu acele formulare, aveau timp să vină salvarea și poliția, deși femeia nu era de salvare.

Ei, ăsta a fost genul de situație în care toată lumea pierde controlul. Toate astrele ghinioanelor se aliniază. Când îți vine să urli, dar nu știi la cine.

Așa că, faci o rugăciune și te duci la poștă, sperând din tot sufletul că, peste 7-8 luni, un bebeluș rozaliu va ieși bine-merci din acea burtă.

Și ba da, are legătură cu incontinența urinară. Pentru că la fel de neputincios te simți când faci pipi, fără să vrei, pe tine și nu e nimeni de vină.

Incontinența urinară e acest bau-bau care uneori vine după o sarcină sau după niște ani de viață.

Și pe care-l asociem cu mirosul bătrâneții și prafului din casă.

Strănuți și scapi un pic pe tine. Tușești și, hop, ai nevoie urgentă la baie. Ridici punga de cartofi din cămară. Sau copilul, în brațe. Ori te dai jos din pat de dimineață. Sau după ce credeai că ai golit vezica.

Și doi-trei stropi se preling pe picioare. Nu mai poți dormi fără chiloți noaptea. Mereu ești udă și jenată.

Nimeni nu știe despre asta și te tratezi cu absorbante la baie.

Doar că viața, de cele mai multe ori, nu e ca în accidentul ăsta de mașină. De cele mai multe ori, putem păstra controlul. Inclusiv asupra vezicii noastre.

Nu e exagerat, e doar o comparație. Nu știu cum altfel să vorbesc despre asta. Vreau să vă spun câteva lucruri importante:

Incontinența urinară n-are nicio legătură cu nașterea naturală. E un mit, am mai scris despre asta la tonifierea pelvisului. Incontinența urinară poate apărea după o sarcină, indiferent cum s-a întâmplat ca femeia să nască. Deci pot avea incontinență urinară și femeile cu cezariană.

Pentru că ea apare din cauza presiunii pe care copilul, placenta și lichidul amniotic o exercită 9 luni pe podeaua pelvină. Greutatea aia afectează vezica, nicidecum nașterea vaginală. Care durează infinit mai puțin în comparație cu cât durează o sarcină.

Incontinența urinară nu are nicio legătură cu vârsta. E drept că apare mai des la femeile în vârstă, dar asta nu înseamnă că nu se întâlnește și la copii, adolescente și tinere.

Contează foarte mult cauza pentru incontinența urinară. Nu voi lua copy/paste informații pe care le găsiți la orice căutare în google. Dacă nu e ceva foarte grav, precum afectarea după radioterapie sau vreo tumoră, vestea bună e că putem gestiona incontinența urinară destul de bine. Și că se tratează.

Pentru multe persoane cu incontinență urinară, următoarele sfaturi de self-help și modificări ale stilului de viață sunt suficiente pentru ameliorarea simptomelor:

• Faceți zilnic exerciții pentru mușchii pelvieni. Atenție aici la respirație.
• Renunțați la fumat.
• Faceți exercițiile potrivite (de exemplu, mai bine pilates în loc de jogging sau aerobic).
• Evitați ridicarea de greutăți.
• Pierdeți excesul de kilograme.
• Tratați constipația.
• Reduceți cofeina.
• Reduceți alcoolul.

Vorbiți cu mamele și bunicile voastre despre asta. Că habar n-aveți ce e la ele între picioare. Spuneți-le că există rezolvare. Arătați-le niște exerciții simple. Uite un exemplu:

Stai întinsă în pat, e greșit să stai pe scaun.

Tragi aer în piept și, când îl expiri, strângi mușchii asemănător cu atunci vrei să întrerupi jetul de pipi.

Poți face asta 10 minute înainte de culcare. Zilnic. Strângi mușchii doar pe expirație.

N-o să știe nimeni. În câteva săptămâni, își vor recăpăta tonifierea și situația va fi controlată.

Eu n-am incontinență urinară după două sarcini, însă la cea de-a doua, am avut grijă de mușchii mei din zona asta cu balonul pe care-l foloseam zilnic. Da, făceam exerciții cu musculatura pelviană cum alții merg la sală. Iar dacă va mai fi nevoie vreodată, voi relua aceste obiceiuri. Nu te doare, ba cică după o vreme s-ar putea să îți placă niște lucruri mai… tare.

Să trăiești cu incontinența urinară e la fel de comod precum o pietricică în pantof. Pur și simplu nu poți uita că e acolo.

Am scris acest articol cu ocazia unei lansări legate de lucruri despre care nu vorbește nimeni, dar despre care e bine ca toate femeile să afle: Always® a lansat Always® Discreet – o gamă de produse special create pentru incontinența urinară.

Sunt clasicele absorbante zilnice în două mărimi (pentru pierderi urinare ușoare și ocazionale) și chiloți de unică folosință pentru pierderi urinare mari. Le găsiți online și cam în orice magazine.

Până ajung să se simtă efectele exercițiilor musculare, e nevoie de o soluție discretă și elegantă. Știu că e un subiect tabu și înțeleg dacă vă e greu să vorbiți despre.

Tocmai de asta, am început articolul cu o poveste, care poate fi pretextul ca informația să ajungă la cât mai multă lume. Să nu vă jenați să distribuiți pe facebook. Studiile arată că 1 din 3 femei din România trăiește cu incontinență urinară.

Vorbiți și cu bunicile voastre. Și poate, data viitoare când mergeți în vizită la ele, uitați din greșeală o cutie cu absorbante de care nu mai aveți nevoie niciodată 😉