Fraierică Geamantan, îl știți? E numele meu mic.
Vine Tudor de la școală și îmi spune o super poveste pe care le-a citit-o doamna. L-a impresionat.
Povestea e așa, o redau fix cum a zis-o el:
Categoria: cu faţa întoarsă către mine (Pagina 3 din 24)
Nici să trăiesc un război nu credeam vreodată. Sau o pandemie cu oameni încuiați în casă. Deceniul ăsta s-ar putea numi, fără vreo discriminare, Viața bate filmul -varianta Namcrezutvreodată.
Era o seară friguroasă de Cluj, cam cum erau toate serile din acest oraș. Era o studentă la stomatologie în anul 3, cam cum nu prea mai erau studentele la stomatologie din niciun an. Ușor fără un loc pe lume, deși dormea în același pat din același cămin, cu aproximativ aceleași colege de la început.
Un
E o perioadă stresantă pentru toți adaptarea la grădiniță. Dimineața și seara, când îl iau pe Tudor, e valea plângerii acolo. Plâng copiii, plâng și mamele. Am întrebat-o pe Mira Loghin cam cât durează. Mira e trainer de comunicare non-violentă, o mama senzațională a unui supertip și fondatoarea grădiniței Lumea lui Momo. Mira e multe, printre care coach și autor de carte.
De când Tudor are acces la ecrane, mi-am dat seama că sunt o ipocrită. Îi vorbesc lui despre cât sunt de nocive, despre cum îl agită, îl anesteziază, în timp ce eu nu-mi iau mintea de-acolo.
