Nici să trăiesc un război nu credeam vreodată. Sau o pandemie cu oameni încuiați în casă. Deceniul ăsta s-ar putea numi, fără vreo discriminare, Viața bate filmul -varianta Namcrezutvreodată.
Mai știți când acum doi ani spuneam că eram fericiți și nici nu știam asta? Ei, uite, a mai venit peste noi o lecție.
Cu gândul la toți ucrainienii fugiți de acasă, cu gândul la toți copiii despărțiți de tată, sunt mult mai fericită să pot avea grijă de lucrurile pe care le uram altădată.
Știți exercițiile alea cretine de recunoștință, în care unii spun ”fii recunoscător pentru aerul care îți inundă plămânii”? Iar tu faci pe istețul, că doar aerul e din oficiu.
Hello, deștepții, ne revenim și noi în fire! (Nu vorbesc cu dumneavoastră decât dacă vă recunoașteți. Mai mult vorbesc cu mine.) Înainte să dea naiba nebunul peste noi grămadă, să vezi atunci cum nu mai bălăcărim pe nimeni în afară de unul singur. Dementul Europei. Botoxatul Răsfățatul.
Mi-e drag să pun hainele-n mașină. Să le scutur, să le întind și să le agăț pe sfoară. Mi-e drag să văd vase murdare în chiuvetă. Să aud copiii cum țipă. Nu mă mai enervează firimiturile pe masă. Nici standardele noastre legate de nemâncat dulciuri dacă e noapte afară.
Știți ceva? Nu știm ce o să se întâmple. Iar dacă reușim să trecem și peste asta, aș vrea că ai mei copii să-și amintească de perioada aceasta că mâncam dulciuri înainte de masă. Că băgam degetele-n oală. Că săream în pat până ne lăsau genunchii. Că am vopsit toată bucătăria să facem niște mărțișoare. Că am pornit spre cursul de dans, dar ne-am dus, în loc, la librărie.
Observ că sunt arțăgoasă, cu fitilul mai scurt ca altădată. Nu vă imaginați un lapte și-o miere. Verific prea des telefonul. Victor a dormit aseară cu pușca de jucărie pe pernă. I-am zis că e în siguranță lângă mine și și-a tras plapuma peste față. El, care nu suportă plapuma nici să o vadă.
Tudor m-a întrebat de ce fac oamenii războaie în loc să vorbească. Și de ce Putin arată ca un om normal, dacă eu spun că el e răul în persoană. N-am știut ce să-i răspund la prima întrebare.
Mă duc să mai spăl niște vase.
Elenap
https://www.digi24.ro/opinii/romania-e-in-siguranta-razboiul-nu-va-ajunge-la-noi-1857025
Ceva optimist de citit, care mie una mi-a dat o stare de bine și speranța în suflet! Sa fim bine si sa ne rugam sa fie pace!
Rox
Eu le-am dat alor mei inghetata fix inainte de cina. Doua cutii! Si m-am simtit fericita, nu vinovata, ca de obicei. Si le-am spus ca cina o serveste numai cine mai are chef si foame, si au avut toti, ce bucurie! Si i-am lasat sa doarma in sacii de dormit noi, si am ras impreuna, pentru ca nu au reusit sa stea nici macar un minut, de cald. De caldul de acum pe care nu stim daca il vom avea mereu. I-am culcat pe copii tarziu, toata saptamana, si noi ne-am culcat mult mai tarziu dar pentru prima data in viata mea, nu sunt obosita de somn. Sunt obosita de rau si de neputinta si de nesiguranta. Doamne, cate aveam inainte si nu le vedeam!
Esmeralda
Lacrimez pe furis in bucatarie, unde am frecat 15 minute chiuveta. Buna idee cu inghetata & co.
Cand ies afara si vad cerul senin, simt o mare recunostinta – la noi nu trec avioane militare (inca), se aud pasari si nu sirene. Dar cand ma gandesc la Ucraina, mi se strange inima .