Să zicem că tu ai un blog tânăr, de să-zicem-vreo-trei luni şi să zicem că entuziasmul începutului te-a pus să tastezi “cum să-mi promovez blogul” pe google, care te-a dus la să-le-zicem-tehnici de crescut organic, fără adaosuri comerciale ori alte chimicale sociale. Să zicem că-mi trimiţi un mail, (să presupunem că cei 4 ani de când sunt blonda care gândeşte oficial pe blogul ăsta îmi dau vechime pe lângă cele 3 luni ale tale) în care mă rogi să-ţi răspund la câteva întrebări. Eu sunt măgulită şi declarată astfel, mă bucur că nu m-a uitat lumea, că încă îi par interesantă cuiva şi-aşa mai departe. Până când bucuria mi se transformă în…nedumerire şi tot pieptul care-mi crescuse în prealabil intră la apă. Brusc şi urgent, de-mi vine să sun la 911 ori să scriu posturi pe care să nu le-nţeleagă nimeni.
- Înainte de a lua un interviu cuiva, sfatul meu e să petreci minim “o jumătate de ceas” pe blogul lu’ ăla. Ca să NU fie toate întrebările cu şi despre “viaţa” respectivului în Londra, când persoana a fost pe-acolo doar de 2 ori şi întotdeauna în vizită. Dacă ai fi citit şi un al treilea post, e imposibil să nu te fi prins.
- Dacă nu ştii detalii de genul cum mi se numeşte jumătatea, ce vârstă şi sex are, mai bine întreabă ceva banal de genul “pentru tine ce înseamnă iubirea”. Aşa măcar îmi arăţi că ai dificultăţi de originalitate, nicidecum că singurul tău interes e să-ţi dau măcar un link pe facebook şi să scapi cât mai rapid de mine.
- Rezumă-te la maxim 10 întrebări. Oricât de bune ar fi ele. Dacă nici eu nu am răbdare să le citesc (şi, hei, e vorba despre mine!), imaginează-ţi cum vor sări alţii peste întrebările şi răspunsurile noastre. Cred că nici mamele noastre n-ar rezista.
- Practică puţină “documentare” despre bloggerul respectiv. Dă un search pe google, caută ce-au mai scris alţii despre mine (dac-au mai scris), ca să nu repetăm vorbe, când le putem pricepe din prima.
- Dacă tot vrei să-ţi promovezi blogul şi tu scrii despre ceva anume (despre mâncare, sănătate ori pantofi), cere-mi părerea la subiect: ce-am gătit ultima oară şi când, cum anume îmi spăl dinţii şi cât aproximativ cheltui pe pantofi. Ori dacă-s vreo specialistă, mă poţi întreba şi nume de oameni, branduri sau bloggeri. Oricui îi place să-şi dea cu părerea, deci nu mai aştepta!
- Construieşte întrebările într-un mod firesc şi după o logică naturală. Nu sări de la una la alta. Dacă interviul se întâmplă prin mail (ceea ce se întâmplă şi pe la case mai mari, nu numai pe 2.0), ai tot interesul să pari cât mai degajat şi să stârneşti răspunsuri cât mai relaxate. Oricum discursul în scris e mult mai studiat (mă rog, ar trebui să fie) decât cel cu viu grai. Dada, oralitatea stilului nu era o poveste la română! Mai ales că nimeni nu vrea să răspundă ca la şcoală.
În concluzie, nu e nici o problemă să NU-mi citeşti blogul înainte de a structura interviul. Însă, atunci, întreabă-mă de culoarea preferată şi bărbatul ideal.
Şi aşteaptă să-ţi răspund 😀
——————————————————
P.S. Acest post a fost scris înainte şi după acest interviu acordat (cum sună asta de preţios!), cu drag, Oanei. Mulţumesc pentru întrebări. Uneori avem nevoie de ele.
LATER EDIT: Simţindu-se ofensată de acest articol, Oana a decis că e mai bine să şteargă interviul. Cer eu scuze în numele ei.
