Primul Advent

Trebuie să vă povestesc ce am făcut în weekend (în afară de certuri cu vecinii şi conversaţii cu poliţia, pe astea sunt prea binedispusă ca să le zic cu patos). La noi la Sibiu există un obicei -preluat de la saşi, cred- să aşezi o coroniţă de brad cu 4 lumânări, pe masă, şi să aprinzi câte una  în fiecare duminică până la Crăciun. Şi se strânge familia la masă, haleala e tipic românească (acuma, pe obiceiurile plăcute nu le abandonăm cu una cu două), colindele cântă, e foarte frumos. Noi făceam asta acasă de fiecare dată, iar obiceiul l-am adus şi la capitlă.

Doar că aici, Adventskranzul ia-l de unde nu-i! Am căutat în pieţe, la supermarketuri, nicăieri. De plastic erau, dar n-are farmec dacă nu miroase a brad şi nu face ace. Deci, ne-am hotărât să ni-l facem noi. Coroniţa de brad am luat-o de la cimitir (ştiu cum sună asta, dar a fost ultima variantă), lumânările din Carrefour şi sclipiciurile de la Bamboo. Cu o seara înainte am tăiat feliuţe dintr-o gutuie şi-un măr, le-am pus la uscat şi uite-aşa musai să mă laud cu ce-a ieşit:

(doar un adventskranz e al meu)

Cât de frumos am mâncat, iar la desert ne-am făcut mere coapte, care au umplut toată casa de miros. De mere coapte, ca-n poveşti.

Iar azi dimineaţa, m-am trezit cu gândul direct la Adventskalender. Ăsta e un calendar cu ciocolată, unde găseşti în fiecare zi o surpriză. Iar în 24, de Moş Crăciun, deschizi fereastra cea mai mare. Îmi amintesc de primul Adventskalender primit de prin ce-ştiu-io-ce străinătăţuri. Era cu albastru şi cu om de zăpadă. În fiecare zi deschideam cu tata câte o fereastră cu agrafa, cu maaare grijă să nu stricăm. Că tata avea mâinile mari şi eu pricepere puţină. Trebuie că aveam vreo 4,5 ani. Ce vremuri…

Acu’ gem magazinele de Adventskalender, cu diverşi mikimauşi şi prinţese, moşi şi oameni de zăpadă. Câte unul pentru fiecare gust, că ciocolata ne place tuturor. Iar indicaţia de vârstă lipseşte.

Astea sunt bucurii din alea mici, din fleacurile în roşu cu auriu, din fontiţele prinse la uşă şi brăduţii desenaţi pe geam. Bucurii, pe care şi le face omul cu mâna lui. Pentru că adesea pregătirea e mult mai plăcută decât evenimentul în sine. Eu vă invit să luaţi şi voi. Crenguţe, Fontiţe şi Exemplu. 😉

Articolul anterior

Cel mai frumos Craciun din viata mea

Articolul următor

Prostia la reflexiv

28 Comentarii

  1. Andrei Bugeac

    Din cimitir?nu zic nimic pentru ca stiu ca a fost cu bune intentii:D
    Felicitari pentru pastrarea obiceiurilor,asta inseamna mult,si se pare ca stii si cum sa te bucuri de fiecare moment,asta fiind la fel de important…si ca sa evitam sa discutam despre vecini ca stiu ca te enervezi:))Din ce vad in poza acolo arata foarte frumos,merele coapte trebuie sa fi fost la fel de faine:)

    0
  2. Faza cu coronita mi-a adus aminte de o tampenie facuta in liceu..de care nu sunt ff mandru dar la amintirea careia ma cam pufneste rasul. Nu detaliez amanuntit ca nu e nici cazul, nici momentulSpun doar…cimitir, flori, onomastica

    0
  3. Frumos! Ata imi aduyce aminte de clip[ele petrecute in copilarie in comuna Sanpetru, pe undeva pe langa Brasov, unde pe vremuri era o mare comunitate de sasi. Pacat ca azi cei care se intalnesc Duminca acolo sunt din ce in ce mai putini si din ce in ce mai varstinici! Pacat ca un om ca Eginald Schlattner are dreptate atunci cand spune, ca sasilor le face mai mare placere sa devina cetateni germani cu acte in regula, decat sa fie niste “exoponate sasesti” pe care se pune praful aici in Romania! 🙁

    0
  4. Adventskranzul aaaa ce e ? 🙂

    Da vad ca lumea are obiceiuri de craciu etc bv eu nu am asa ceva …

    0
  5. ce misto 🙂 e foarte tare ca pastrezi traditiile de acasa 😀 gg blondo!

    habar nu aveam ca exista acel Adventskalender. mi se pare foarte fain 🙂

    0
  6. Sergiu

    Sarbatoarea Craciunului si Sarbatorile Pascale sunt cel mai placut si linistitor moment de petrecut in familie.

    respect pentru ca te respecti pe tine si iti respecti familia

    0
  7. Uite ca nu stiam ca si in Ro si mai ales in Ardeal se sarbatoreste adventul:).A trebuit sa vin pina aici ca sa aflu,frumos oricum

    0
  8. Si uite asa, inspirata de avantul tau, m-am vazut de dimineata la cumparat de coronita. Am gasit intr-o piata, la o tanti sasoaica batrana. Se pare ca in Timisoara inca se mai gasesc de cumparat. (Foarte bine, ca cimitirele sunt pazite bine noaptea pe aici. :P). Oricum, acum am miros de brad in casa, gust de mar copt si dor de casa. Mersi. 🙂

    0
  9. mi-ai adus aminte de acasa…dupa 9 ani nu numesc inca Bucurestiul acasa…desi il ador,acasa e satucul ala din Gorj, unde am crescut,plin de zapada,de puritate…unde ma duc in fiecare decembrie…
    frumos post.

    0
  10. Andrei, nu le-am furat, hey! Le-am cumpărat! De fapt, le-am primit.

    Nicu, nu vrem detalii :))

    artistu, din pacate.

    funny, kranzul e coroniţa aia cu lumânări. Aşa îi zice în germană.

    hoinaru, du-te cumpără-ţi. Cam în orice supermarket se găseşte. Costă între 5,5 şi 7 ron. Iar de cadou de moş Nicolae e super super. Şi dimineaţa te ridici mai repede din pat.

    Sergiu, adevărat grăieşti. Mulţumesc de comentariu, sper să fie primul dintr-o serie mai mare.

    Florina, până unde să vii ca să afli, în Ardeal sau pe blog? Şi treaba cu “mai ales în Ardeal” nu te situează prea sus în lista cunoscătorilor, sincer. nu-i bai, willkommen şi te mai aşteptăm 🙂

    Cris, dorul de casă nu era inclus în pachet 🙂 dar coroniţele LE-AM CUMPĂRAT de la cimitir, nu le-am furat de pe morminte!!! dar cimitirul era singurul loc unde se comercializează coroniţe naturale în Bucureşti. De asta m-am dus acolo. Mă bucur că ai găsit-o pe tanti, probabil le vindea gata aranjate,aşa-i?

    ioana, hai că nu mai e mult şi mergi iară 🙂 îmi creşte inima când citesc astfel de comentarii ca ale tale! drum bun spre casă…

    0
  11. Andrei Bugeac

    Cum sa le furi?Zisei eu asta?Cine zice asta de tine nu mai scapa…sa stii tu asa…

    0
  12. Esti o gospodina minunata si o bloggerita si jumatate. Cel putin.

    0
  13. naty

    wow…si m ai introdus in atmosfera si n ai uitat de merele coapte;)! Ale mele tocmai se coc alaturi de cateva felii de dovleac…yammmy!

    0
  14. Copila,am crescut in ardeal si alaturi de catolici dar nu am vazut la ei sarbatoarea advent.Da si aici pe blogg,am descoperit ca si in Ro se sarbatoreste:)Eu locuiesc acum linga Mos Craciun:)

    0
  15. Super Mario, nu o să-ţi răspund la comentariu fiindcă nici nu vreau să-mi stric imaginea 😛 nici să mint că tot suntem în post 🙂 (da’ mulţam fain!)

    naty, dovleac aka bostan sau aka dovlecel? scoateţi umbrela, îmi plouă-n gură!

    Florina, oare să fie numai pe la Sibiu?! habar nu am, eu aşa m-am trezit pe lume… 🙂 transmite-i salutări Moşului din partea blondelor!

    0
  16. Adriana

    Advent, Advent, ein Kerzchen brennt..restul am uitat,e mult de atunci(clasele primare).ce emotii cand se aprindea si ultima..

    0
  17. doh! acum m-am prins si eu cum se foloseste de fapt acel Adventskalender 😀 am vazut prin magazine si chiar am facut 2 cadou acum cativa ani, dar n-am stiut pana acum… si spre rusinea mea, nici nu m-am chinuit sa aflu

    mi se pare super ideea de a indulci fiecare zi cu o figurina de cioco surpriza 🙂

    0
  18. naty

    dovleac aka bostan…si nu , nu umbrela…o felie numai pt tine!

    0
  19. Adriana, Advent, Advent, ein Lichtlein brennt :p nu mai ştiu nici eu 🙁

    brontozaurel, vezi câte înveţi de pe internet? spune-i şi mamei tale :p

    naty, muuuuuulţu!!!!

    0
  20. Blondo 🙂 stii germana ?

    Voltaj – profa de germana … pt tine 😛 ca apropo la mine 🙂

    0
  21. dada, stiu. dar fan voltaj nu sunt 😛

    0
  22. Irene

    Pai la catolici exista Adventul…adica daca ai sa te duci intr-o biserica ai sa vezi ca tre’sa fie in vreun loc respectiva coronita cu lumanari.Si eu am avut acasa mereu de Craciun tinand cont ca sunt catolica:D

    0
  23. Am mai făcut şi eu când eram mai mic. Luam crenguţe de brad din cartier – sunt câţiva brăduţi pe aici (pe unul l-a plantat tatăl meu – fix la noi la fereastră). Chestia era că noi puneam o lumânare, nu 4.

    P.S. : Nu mai ştiu să fac adunări =))

    0
  24. imi aduce aminte de copilarie. nu cred ca rezistam sa deschid casutele toate cand trebuia :)))

    0
  25. Frumoase obiceiuri si cinste tie ca le pastrezi. Un punct in plus pentru faptul ca ai facut coronita singura si nu ai cumparat-o gata facuta 😀

    0
  26. esti catolica?si noi la liceu sarbatoream Adventul(am facut lic catolic). e foarte frumos. pe langa asta,mai faceam si ingerasi. adica,puneam intr-o caciula bilete cu numele noastre si trageam unul de acolo,iar pana la finele Adventului eram ingerasul copilului de pe bilet. asta insemna ca primea mici atentii,surprize si biletele secrete semnate toate cu “ingerasul”:)

    0
  27. ps: de unde ai luat Adventskalender ca mi-e un doooooor de usitele alea mici…..

    0
  28. Irene, pacat ca nu stie lumea de el. s-ar populariza ca halloweenul

    dan, nunu, nu ai voie cu 4 lumanari 😛
    felicitari tatalui tau 😉

    diana, eu mereu rezistam. asteptarea amplifica bucuria.

    nina, e mult mai frumos asa. se aseamana putin cu obiceiul de vopsit de oua

    motanica, de la orice supermarket (eu le-am primit pe amandoua ale mele :p )

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 202 queries in 0.332 s