Mame, nu mai povestiți taților și lumii lucruri intime despre ai voștri copii!

Mame, nu mai povestiți taților și lumii lucruri intime despre ai voștri copii! miruna ioani

-Am o relație extraordinară cu fiica mea. Am fost prima care-a știut că a rămas însărcinată la 16 ani.

Fiindcă sarcinile neplanificate la adolescente fix asta înseamnă: o relație extraordinară cu mama lor.

-Suntem cei mai buni prieteni eu și fiul meu de 17 ani. Nu mă minte niciodată, nu bea și nu fumează.

Yeah, right.

Cele mai prețioase lecții de parenting nu le-am luat din cărți, ci din copilăria mea. Și contrar trendului, nu sunt din coloana traumelor cu “așa nu”, ci din cealaltă, cu multe “așa da”.

Tot timpul o urmăresc pe mama, ca o cameră ascunsă și împrumut trucuri în secret. Sunt sigură că pe multe nu le știe nici ea, e doar iubire în cea mai grozavă formă de manifestare. Eu nu mă pricep așa bine la asta , deci studiez și fur meserie de la cei mai pricepuți. Bine, până acum nu cunosc pe altcineva în afară de ea, deși cunosc mulți oameni care se știu lăuda bine. Drept e că nu am trăit aproape douăjde ani sub același acoperiș cu ei, ci cu mama, dar, de cele mai multe ori, când cineva simte nevoia să îți spună cât de extraordinară e relația dintre el/ea și copilul său, ceva e dubios și evident de la depărtare.

Când ești foarte sigur pe ceva despre tine nu simți nevoia să i-o spui tot străinului care îți iese în cale.

Aveam 13 ani și jumătate, era decembrie înainte de Crăciun. Îmi “venise ciclul” prima oară. Mama îmi povestise oricum fiziologia de sute de ori, dar tot eram uberentuziasmată. Și eu am această manie, când mă preocupă un subiect, îl întorc pe toate părțile până se consumă și nu mai rămâne nimic din el.
Doar că simt această nevoie de a repovesti cu foarte puțini oameni, iar menstruația nu era tocmai subiect de chit-chat.

Mama m-a întrebat dacă îi poate spune lui tata.

Acela a fost un moment de o enormitate uriașă pentru sufletul meu. Mi-am dat seama că încrederea mea în ea e mai presus de orice. Că există o limită foarte exactă între noi două și lume. Că niciodată nu m-ar trăda.

I-ar fi putut spune și fără să mă întrebe? Normal. Aș fi aflat eu vreodată? Habar nu am. Cert e că ea nu a vrut să riște. A vrut să îmi arate ceva mult mai important.

Și i-am dat voie, normal. Doar era tata despre care vorbea, mi se părea că avea cumva dreptul să știe și, într-un fel, m-am bucurat să nu fie nevoie să îi spun eu.

Dar ea a fost fenomenală.

Mama e genul de om căruia nu trebuie să-i spui să nu mai spună ceva. Ea nu ar face-o oricum.
Mama e genul de om care nu face conversație povestind despre alții ce nu e treaba ei să povestească. Nici măcar lucruri minore. ”Nu știu” e cuvântul ei preferat. Mama e opusul unui gură-spartă, deși tata n-ar zice că vorbește puțin.

Iar chestia asta nu are vârstă, să știți.

Respectul, limitele și încrederea nu pot aștepta să împlinești cât, 18 ani? 15?

Eu atunci, la 13, am înțeles, deși beneficiam de confidențialitatea ei deja de ceva vreme.

Mi-am dat seama și mai târziu când prietenele mele se plângeau că mamele lor toarnă tot ce află de la ele la tați. Chiar și (sau mai ales) marile secrete.

Pe modelul, ghici, Ionele, ce-a făcut fiică-ta azi! S-a pupat cu Georgel. Sau a luat un patru. Sau a rămas gravidă.

Eu aș fi putut rămâne gravidă și nimeni să nu fi știut. Aș fi putut fuma droguri și nimeni să nu fi știut. Aș fi putut ucide oameni și mama mi-ar fi păstrat secretul în fața oricui. Și tocmai pentru că am știut asta, nu am făcut niciunele de mai sus.

Mă doare inima pentru copilul fiecărui om cu facebook, despre care citesc lucruri pe care nu ar trebui să le știu. Pentru acea adolescentă despre care am aflat că a făcut avort fără să-mi spună ea (deși cinste mamei că a fost totuși alături de ea). Despre acel puști care se lupta cu o anxietate despre care mi-a vorbit altcineva. Discuțiile cu ei despre sex. Primele iubiri. Ultimele inimi frânte. Tot felul de lucruri care părinților li se păr drăgălașe și inofensive (și poate chiar sunt). Dar care, pentru copii, sunt tooooot sufletul lor.

Știți, nu contează cui spui un lucru, ce contează e că nu îl ții pentru tine. Că trădezi încrederea cuiva care ți-a încredințat ceva important pentru el.

O prietenă m-a rugat recent să nu povestesc ce i se întâmplase nici măcar fără să dau nume. Pe modelul “am o prietenă care cutare”, ca să nu o recunoască cineva. Aproape m-am simțit jignită. Fiindcă sunt și eu un pic de mama mea.

Inclusiv în relația cu copilul.

Care are doi ani și ceva.

Și pe al cărui tată niciodată nu l-am informat când a ajuns acasă despre alte lucruri decât factuale în legătură cu copilul lui: ce am făcut, unde am fost, cât a dormit. În rest, să învețe să-l cunoască singur dacă e curios, nu să-i construiesc eu imaginea despre fiul său. Nu suntem la raportul de gardă; cine vrea să pună întrebări e liber să o facă. Dar nu uitați că, și în relații, cum îți așterni așa dormi.

V-aș putea povesti chestii să încremeniți despre cât și cum poate înțelege lucruri un băiețel de un pic peste doi ani. Nu o fac, deși el încă nu citește bloguri. Poate nici nu l-ar deranja. Dar eu mă antrenez, iar asta e tot ce trebuie să știți.

Probabil credeți că e o prostie. “E mic acum, ce știe el?” Problema e că știu eu. Și că acum construiesc mama pe care vreau să i-o ofer.

foto Unsplash

Articolul anterior

Unde vine apa îți faci barcă, nu casă pe pământ

Articolul următor

Amețeala tinerei mămici și cum am scăpat de ea. De amețeală, că mămica a rămas

48 Comentarii

  1. Bunica cu bundita

    Esti deja acea mama!!!!! Sunt sigura de asta !!!!

    17+
  2. Gabriela

    E bună lecția asta! Pâna acum nu m-am gândit, deși mi s-a întâmplat să îmi atragă atenția chiar băiatul meu să nu mai povestesc ce face el. Ia să construiesc și eu o “mamă ca a Mirunei” 😉

    9+
  3. Petruta

    Am 2 copii…niciodata nu am pus problema asa….din pacate..
    Multumesc!!!!

    1+
  4. Îmi dai teme de gândire.
    In altă ordine de idei, mie mi-a venit cu tata acasă, era sâmbătă 13 septembrie, mama era la muncă. Și parcă el a reacționat mai bine decât ea, culmea.

    4+
  5. Eu de ceva vreme am decis să nu mai povestesc intamplari sau să redau dialoguri cu copilul meu pe blog/ Fb care l-ar putea leza. Acum ni se pare amuzant poate cand face un dezacord sau greseste ceva, dar nu o spun lumii întregi pentru nimic in lume. Va creste si nu o sa vrea sa fi fost expus unor cunoscuti sau necunoscuti. Si e normal. Am inteles asta inainte sa fac vreo prostie, cred eu.

    Povestesc insa lucruri si dialoguri despre care sunt tare mandra, asta recunosc, dar il pun pe el intr-o lumina buna. Nu vreau sa imi reproseze vreodata ca nu am tinut la intimitatea lui.

    Apropo, de la prietena noastra Mirela Retagan am invatat sa FIU DE PARTEA COPILULUI MEU, indiferent!

    1+
    • Asa si trebuie! Sa stie mereu ca esti de partea lui. Chiar daca, in echipa voastra, ii zici una si alta.

      Cat despre dialogurile redate, unele sunt inocente, vrei sa le impartasesti si sa le tii minte. Eu scriu unele doar pe blog, far share pe fb. Ma gandesc ca-s pt mine, la batranete 🙂

      1+
  6. “Acum construiesc mama pe care vreau sa i-o ofer!”:) ce bine-ar fi sa putem fi toate femeile fauritoate de viitoare mamici ce fi-vom 🙂 Imi place mult articolul.

    1+
  7. Gabriela F.

    Adorabil povestit… Nu l. am avut tata… Deci nu am avut teama asta… Dar fiul meu vreau sa îl aibă… Și e un lucru pe care nu l.am știut. Mulțumesc! Am greșit mult și multe pana acum și încerc într.un fel sau altul sa fur ce pot de la oamenii care în timp mi.au arătat ca au multe sa ma învețe!… Ca doamne câte nu știu… Cred ca sunt destul de nepregătita ca om…

    0
  8. Mada

    mi-ai dat de gandit. iar mama ta, deosebita intotdeauna <3

    0
  9. Minunat articol, Miruna, multumesc. Si mama mea a fost si va fi mereu asa cum povestesti. Aveam mereu secretele noastre de care nu stia nimeni si ma puteam baza pe ea. E acolo indiferent de situatie. Erau nimicuri dar pentru mine insemnau mult. ☺️ Eu mai am de invatat!

    1+
  10. Iulia

    Miruna, ce articol! Ai mai avut tu articole senzationale, dar acesta… e primul pe care l-am citit de 2 ori…

    0
  11. Silvia R.

    Mama mea este opusul… la un moment dat, matura fiind, i-am cerut sa nu mai povesteasca tuturor ceea ce fac eu. Pe cine intereseaza, e liber sa ma intrebe direct. Dar da, si eu imi doresc sa fiu acea mama pentru fiul meu. Ce-i drept, ii povestesc tatalui momentele dragute, pt ca e chiar adorabil acum si se intampla sa pierdem multe “prime dati”, avand in vedere ca e inca mic si acumuleaza multe intr-un timp f scurt. Dar articolul asta chiar da de gandit…

    3+
  12. Alina

    Mi-ar placea sa fiu mama ta 😊
    Mama mea spunea si spune de toate la toata lumea, nu putem avea secretele noastre, de aceea, am secretele mele😂

    1+
  13. CristinaC

    Între mine și mama sunt 37 ani diferență, dar noi tot timpul glumim că or uitat să ne taie cordonul ombilical. De aceea încurajez femeile să faca copii la orice vârstă, relația contează, vârsta e doar un număr.

    1+
    • Da, asa este. Sa traiasca mama ta! Totusi, cordonul ala ar fi bine sa-l taiati la un moment dat. Asta nu inseamna ca nu va mai iubiti sau intelegeti bine. 😉

      1+
  14. Maria

    Am citit cu nodul de plâns în gât, dar lacrimile au început să-mi curgă la primul comentariu, ca o confirmare a simțirii mele…

    0
  15. Roxana

    Asa e si mama mea. Nu stie nimeni nimic despre mine de la ea…ea despre mine spune doar ca “nu stiu ce face,cum face,doar ca face mai bine decat mine”. Si eu incerc sa fac acelasi lucru cu fata mea,ba chiar i-am spus acum ceva vreme daca pot povesti o anumita chestie cu cineva. Cred ca mi-au mai scapar chestii,dar involuntar. Incerc sa nu fiu”gura sparta”chiar daca uneori am cele mai bune intentii.

    3+
  16. Eu povestesc despre ai mei copii (sotului, prietenelor, mamei). Chiar mi-ai dat de gandit.

    0
  17. Mihaela M

    Am avut o revelație. Nu ştiu cum de nu m-am gândit până acum. Mulțumesc!

    0
  18. Claudia

    Mama mea e invers. Chiar si acuma povesteste prietenelor ei despre viata mea. Iar eu urasc asta din tot sufletul. Iar cu fiica-mea sunt invers. Nu simt nevoia sa spun lumii despre ea, sau sa pun pe fb poze cu ea. Atunci cand spune sau face ceva care ma uimeste, scriu intr-un caiet pe care il va citi tot ea cand va fi mare.

    Nu stiu cum faci, dar ai numai articole pe sufletul meu.

    0
    • Dana

      Si eu am o agenda in care imi notez intamplari sau momentul cand s-a intamplat ceva anume. Tot pentru cand va creste mare sau pe cand intr-o seara de iarna la gura sobei vom citii impreuna cu nepotii.😊

      0
  19. Gute Sache zu erinnern, Miru-Miru!

    0
  20. Dana

    Parintii mei au fost bunicii din partea tatalui. Bunica statea la vorba cu putina lume, doar cativa stiau ce are in casa, la propriu dar si la figurat. Despre situatii mentionate de tine nu vorbea cu bunicul. Bunicul nu stia nici despre ce facea copilul lui( tatal meu), desi ar fi fost bine sa comunice. Acum ca am citit articolul am inteles de ce bunica nu il para pe tata, bunicului meu. Eu ii povestesc sotului tot ceea ce face copilul nostru. In familie nu trebuie sa existe secrete ci comunicare. Uneori ma simt si sunt sabotata de sotul meu, ii povestesc situatii in amanunt, legate de copil, cu bune, cu suparari si ulterior imi zice:” asa esti tu, asa ai mai facut…”.Tot imi zic ca nu-i mai spun decat stictul necesar. Dar cand vad ce relatie frumoasa are cu copilul si cat de incantat e cel mic… Mi-am dorit mult ca ei sa aiba o relatie frumoasa. Cat despre intimitatile copilului, nu mai povestesc. Tentatia de a posta pe Fb e mare, dar o fac extrem de rar.

    0
    • Sa tii minte ca relatia tatalui cu copilul nu o construieste mama, oricat si-ar dori ea. ❤️

      2+
      • Dana

        Daca tatal nu reuseste sa construiasca o relatie cu copilul unde se ajunge? Daca se intampla ca mama sa nu mai existe, iar relatia dintre copil si tata nu este una consolidata, ambii vor avea de suferit. Pentru copil creezi legatura intre tata si copil.

        1+
        • Doar ca singurul care o poate crea e tatal. Din pacate, mama cel mai tare poate ajuta relatia copilului cu tatal sau prin a nu se amesteca prea tare.

          2+
  21. Mama mea este opusu. I-am cerut sa nu mai povesteasca tuturor ceea ce fac eu, dar in decurs de ani am inteles ca asa e ea si lumea ei, tre sa toace pe careva ca ce a facut/ce nu. Astazi nu mai stie mare branza de ce fac, nu ca ar fi stiut cand aveam 15 ani.

    0
  22. Ioana

    Uite așa a fost și mama. Ce dor îmi e de ea!

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 222 queries in 0.544 s