Dacă la 2 luni se trezea de 2 ori pe noapte să sugă, la 2 ani are și 7-8 treziri. Nu că aș vrea să se sperie vreo mămică, dar aceasta de la microfon e destul de depășită de situație.
Simt că deja alăptatul e mai mult un chin și mai puțin o bucurie. Sunt atât de obosită când mă trezesc, încât aș face orice pentu încă 5 minute de somn cum trebuie.
Cea mai mare dorință a mea e să dorm. Imediat după asta e să mă trezesc când vreau eu, iar asta nu e o manifestare de răsfăț, nici vreo arogantă, e pur și simplu ceea ce are nevoie creierul meu. De peste 2 ani doarme tot când vor alții. Prea rar în acești doi ani am dormit fără să întrerup ciclul normal al undelor care nici nu mai știu cum se cheamă.
Mă doare inima să înțarc, dar cred că deja nu mai e de joacă. Din cauza lipsei de somn, am niște probleme de sănătate, pe care alții le au la 70 de ani. Am făcut perfuzii în repetate rânduri. Astăzi am căzut în bucătărie din picioare pe jos, noroc că pe fiu-meu l-a umflat râsul.
Nu scriu asta ca să îmi dați vreun sfat, vorba mamelor de pe grupuri, doar mă plâng.
E lista mea cu motive raționale. Știu ce e mai bine să fac, dar înțărcarea asta nu e numai pentru copil. Mă doare inima și pe mine.
Poate mă încurajați cu povești despre înțărcări fericite, care nu au stricat copiii și nici inimile mamelor lor.
Asta scriam acum vreo 3 luni de zile, pe telefon. După care am plecat într-un concediu care-a fost ca o gură de aer curat. Am dormit, ne-am descâlcit oasele și nervii, ne-am regăsit luminița ascunsă în tunel. Și-am revenit pe canapeaua din sufrageria noastră. Tocmai ne întorseserăm de la Sibiu, Tudor adormise deja, era la el în pat, Mama Omida îi tot povestise că va veni o zi când nu va mai dori sân. Și stăteam noi doi pe canapea și ne uitam unul la altul. Tatăl lui și cu mine:
-Sunt pregătită, am spus. Începem la noapte?
Deși nu-i loc de întrebări când tu ai certitudini. O mamă hotărâtă n-are nevoie de confirmări. Mai ales că:
Era duminică seara. Eram toți odihniți. Soțul nu avea operații în prima zi după concediu. Ne puteam permite o noapte de consolări. Toate criteriile erau îndeplinite.
Și-apoi a fost acea privire.
Între noi doi, părinții lui. Acea lungime de undă pentru care îl iubesc de fiecare dată încă un pic. A fost același gol în stomac ca în noaptea aia de la Sibiu, când copilul era mic, nu avea nici 3 luni împlinite, adormise singur în pătuțul lui (wow), iar noi am decis într-un suflet că nu îl putem abandona și l-am luat între noi. După care am dormit cel mai dulce somn vreo doi ani and still counting. Bine, cu multe întreruperi și treziri, după cum spuneam, dar numai cine cunoaște poate înțelege cât de dulce e spatele copilului tău pe burta ta sau un picioruș de-al său, peste tine, în somn. Somnul lui, că tu, evident, ești treaz să povestești 😉
-Cum să îi luăm țîță Broscutului? a zis tatăl lui. Nu îi putem face una ca asta.
Așa că, am mai amânat o tură. Și nu știu dacă părerea bărbatului e factor decisiv, dar știu sigur că susținerea lui e foarte importantă. Să nu înțarci încă. Să ai răbdare și putere pentru copilul tău. Să fii sigură că ceea ce simți e ceea ce trebuie să faci.
La mai puțin de 48 de ore de la această discuție, fiul nostru a făcut un puseu de febră. Mare. 41. Și a ținut-o în pusee vreo 3 zile și 3 nopți, ca-n basme, timp în care eu mă luptam cu temperatura lui ca Făt-Frumos cu Dragonul Fierbinte. În aceste zile, copilul meu s-a hrănit mai puțin din bucătărie și mai mult din lăptărie. A dormit foarte mult, că îl blegea febra, iar eu mulțumeam Cerului că mi-a dat doi sâni pe care îi puteam strecura în gurița lui să-l hidrateze atunci când nimic altceva nu reușea.
Îl alăptam și mi se părea că, prin trupurile noastre, se pierd gradele care înroșeau termometrul și sunt aproape sigură că brațele mele au fost cele mai eficente împachetări. Un miracol inexplicabil medical, fizic și logic.
În nopțile alea două, în care dormeam cu o farmacie întreagă la cap, cu apă termală, comprese, lighean și oțet, șosete groase și șosete subțiri, tricouri de schimb și diverse panadoale, am luat o decizie care nu era nouă deloc:
Nu îi luăm țîța Broscuțului.
poză Shutterstock
Orzan Catalina
Când am citit începutul îmi părea ca am scris eu și nu îmi aduc aminte. Noroc ca mi-am dat seama ca nu scriu atât de bine. Și la final mi-au dat lacrimile. Bebe e cu febra, medicamente și toate cele, și singura alinare e sânul. Și când credeam ca nu mai pot, uite ca mai pot puțin. Știu ca e greu, știm ce simțim toate, dar pentru pui e cel mai bine. Și când vine și striga “mama titi” pe cuvânt ca nu pot sa o refuz! Încă putina răbdare, o sa ne para rău că s-a terminat… Îți mulțumesc că ești aici și te citesc, blogul asta e ca o primăvara în viscolul produs de un pitic atomic.
Miruna
Sănătate! Să se facă bine cât mai repede!
Irina
Te ții bine Miru-Miru! Să știi că Isa e bine fără Țiți! Încă vorbește cu ele, le atinge, le miroase, stă pe pieptul meu, dar nu pică în borcanul cu melancolie prea des. Însă când o face, eu sunt acolo, alături de ea și eman și mai multă iubire. Mie una mi-e mai bine așa. Vă pupăcim!
Miruna
Și noi pe voi! Mă bucur că vă e mai bine!
Mihaela
Ai putea incerca sa ii dai doar ziua si nu noaptea, sa vb cu el si sa ii explici ca noaptea oamenii dorm, nu mananca. Chiar ar fi pacat sa il intarci, daca amandoi va doriti sa continuati alaptarea.
Miruna
Dacă aș reuși asta cu noaptea, ar fi un mare ajutor pentru mine, nu știu însă dacă ar fi corect pt el.
Ana
Am încercat eu asta cu noaptea. Adică îi dau sân doar înainte și după cele 2 somnuri. Așa obosită nu am mai fost niciodată! Nici la primul, nici când era al 2-lea nou-născut, nici când se trezea să sugă de 6 ori/noapte. Acum l-am mutat cu fratele lui în cameră și la fiecare trezire trebuie să mă duc până acolo, să îl liniștesc, să îi dau apă dacă vrea, să îl readorm. Până reușesc să adorm din nou, el se trezește iar! Având experiența cu fratele mai mare, m-am tot ținut tare, cu gândul că o să doarmă toată noaptea, dar e clar că nu merge! Îmi tot fac și eu curaj să încheiem cu alăptatare, dar așa drag mi-e de el când se culcușește la sân! Uffffff
Miruna
Creeed!!! Fix de asta imi e frica. De perioada de tranzitie. As fi un zombie.
Simo
Uf… Sper ca esti bine acum, fara perfuzii & co. Si al meu suge asa des (1a2l) ca tot cu gand de intarcare am fost in ultimile zile. Dar stiu ca nu e momentul potrivit. Nu mananca bine solide si nu ii pot lua singura alinare. Dar taticii parca sunt vorbiti: “cum sa intarci baiatul? Da-i laptic acolo!”.
In alta ordine de idei, astept cu interes momentul cand isi va rari “mesele” de lapte. Dar cred ca va manca pana la scoala :))
Miruna
Să știi că mie mi se părea imposibil să scăpăm vreodată de suptul de după micul dejun. Tot auzeam pe la alte prietene că și-a scos singur copilul diverse. La mine, nici speranțe nu trăgeam! Și știi ce? Azi-dimineață mi-am dat seama. Am scăpat de suptul de după micul dejun! Cum am făcut? Habar nu am!
Denisa
Am alaptat manzul meu pana la 18 luni.
Decizia de a intarca a venit clar in mintea mea cand am vazut ca nu mai bea lapte din titi ci doar o folosea pe post de suzeta, trezirile lui erau atat de dese ca nu apucam sa readorm intre ele.
Nu puteam retrage titi ,ca de obicei, ca se punea pe plans.
O saptamana s-a culcat tati cu el, a marait in primele 3-4 nopti si gata.
Am remarcat ca manca mult mai bine dupa intarcare.
Toate cele bune,
Denisa
Miruna
Tudor mănâncă bine oricum, foarte bine chiar. Și suge puțin cantitativ, sânii nu mai sunt plini ca altădată, ba dimpotrivă. E doar gestul cel care a rămas.
Andreea
Patrick ul meu nu a mai supt după un episod urat de mastita. Frățiorul lui avea 5 luni. Alaptam in tandem. Dar Patrick sugea ziua mai ceva ca bebe asa ca inevitabil sânul din care sugea el, producând probabil mai mult, nu a mai făcut fata. Mastite am mai făcut si cand a fost el micuț, dar ca acum nu am fost atât de rău niciodată. Cumva a văzut ca tzitzi are buba si exact cand as fi avut mai multă nevoie de ajutorul lui la golirea sânului, nu a mai vrut. Mai are tentative si acum, dar reflexul suptului evident s-a pierdut. Le pupa si de dragasteste si intr-o zi l-a întrebat pe soțul meu: “Daddy, why can’t I eat tzitzica anymore?” No atunci mi s-o rupt inca un pic din suflet :((
Miruna
Am văzut comentariul pe fb, am răspuns deja acolo, Batman 🙂
Anne
Valei am citit cu sufletul la gura pana la sfarsit, nu-mi venea sa cred ca iata in sfarsit scrie despre intarcare:)) recunosc ca singurele regrete ca am terminat la 1 an au fost cand a fost bolnava si ii dadeam apa cu seringa… nu accepta nimic, asa e. Dar in rest a fost clar sansa mea sa-mi recapat mintile si sa nu ma mai simt ca un animal haituit, nu mai suportam. Bafta mamicilor care duc mai mult, fiecare stie mai bine pentru sine
Miruna
Exact! Fiecare mamă și copil sunt diferiți. Iar mințile noastre vor fi mereu mai importante. Mă bucur că ți-ai dat seama de asta și ai acționat la timp.
Suzy
Stii cand se naste copilul, toata lumea iti spune “alapteaza! alapteaza!”? Si apoi, cand se face de vreo un an – “cuuum, nu l-ai intarcat inca?! Cat mai ai de gand?!” Fix asta mi s-a intamplat mie si ghici ce? La fix 1 an si 9 luni s-a semi-intarcat singur: papa titi doar seara, si atunci 5 min dupa care somn de voie toata noaptea (am fost norocoasa la capitolul asta). Dar dimineata.. e asa un chin sa se trezeasca fara titi de ma doare pe mine sufletul. Dar am zis ca daca cedez, adio intarcare blanda.
Miruna
Nu știu eu cum e cu înțărcarea blândă, dar ce pot să zic e că și Tudor cere țiți la treziri dacă sunt eu. Dacă nu sunt, n-are treabă.
Cristina
Miruna, lasa-ma, te rog mult, sa imi vars si eu naduful pe blogul tau, poate ma ajuta cineva cu un sfat.
Fetita mea de 1 an si 1 luna, alaptata la san si in plin proces de iesire a dintilor si maselelor de pe la 7 luni, nu prea mananca alimente solide. Nu deschide gura, nu vrea, rar apuca cu mana ei sa duca la gura, plange si se zbate si cere san… si primeste san. Nu am fortat-o niciodata sa manance, am gatit si gatesc incontinuu doar doar i-o placea ceva, borcanasele nu o atrag, am pus-o si pe bunica sa ii faca ciorbe, supe, budinci, placinte gandindu-ma ca poate chiar nu ii place mancarea mea. I-am dat sa manance la masa cu noi, in brate, in scaunel, in sufragerie, pasat, bucati, semi-pasat. Doamne, am incercat tot ca sa o atraga mancarea si totusi sa nu o fortez. Daca ia 2 lingurite si nu exagerez de mancare atunci mi se pare ca a mancat de pranz.
Stiu ca fiecare copil are ritmul lui, ii respect dorintele si poate cele de mai sus nu ar fi o problema daca nu i-ar fi iesit la analize ca e usor anemica. Ma chinui zi de zi sa ii dau cateva picaturi de fier pt ca efectiv nu deschide gura…
Sfatul pediatrei este sa o intarc pentru ca copilul stie ca se poate satura oricand la san asa ca de ce sa mai manance solide. Nu stiu ce sa fac, o vad ca o dor dintii si se linisteste la san, suge noapte de minim 5 ori, eu pot sa o alaptez in continuare si imi face placere, nu e deloc o corvoada. Dar in egala masura nu vreau sa ii periclitez sanatatea si sa ajunga anemica sau bolnava de te miri ce ca nu mananca mancare…
E prima oara in viata mea cand cer un sfat pe net legat de cresterea copilului, crede-ma. Nu am nici facebook, ascult de pediatra si de instinctul meu de mama si ma mai consult si cu sotul meu. Aici la tine pe blog mi se pare un mediu echilibrat. Iti multumesc!
Roxana
Cristina, cere si parerea unui pediatru care e si IBCLC. Va avea cu totul alta viziune. Intarcarea nu garanteaza ca va manca solide mai bine, si ce te faci atunci? Fara solide si fara titi.
Miruna
Cristina, o recomand pe Ilinca Tranulis. E fix ce ai nevoie, sunt sigură că îți poate da cel mai bun sfat. OMS recomandă alăptarea până la 2 ani și după aia, cât vrea copilul.
Nici Tudor nu mânca la 1 an și 1 lună, îmi vine să râd când mă gândesc prin ce am trecut. Cred că de un an de zile are aceeași greutate, deși crește, îl văd.
Ce înțeleg eu din mesajul tău e că voi sunteți amândouă bine, de fapt. Că faci giumbușlucuri în bucătărie și că e frustrant, da, înțeleg, am trecut prin asta. Dacă știi că nu mănâncă, nu te mai da peste cap. Deja poate mânca cu sare, oferă-i ce mâncați și voi. Serios. S-ar putea să ai surprize.
Plus, dacă îi dau dinții, ai puțintică răbdare.
Personal, io intuiesc că nu prea ai vrea să înțarci. Și eu cred că mamele știu cel mai bine.
Cristina
Voi incerca sa iau legatura cu Irina Tranulis, doar asa ca sa fiu eu sigura ca am mai primit o parere a altui pediatru. Dar tu, Miruna, cam ai dreptate. Suntem bine si ma simt mult mai linistita cu mine cand aud ca si alti copilasi nu prea mancau la 1 an si ceva. Nu e un fail de al meu, pur si simplu trebuie incredere in continuare si mai putin chin cu mancarea din partea mea. Solutia nu pare sa fie intarcatul si asta ma bucura nespus – imi place sa o alaptez si vreau sa fac asta cat are ea nevoie. Multumesc mult pt sfaturi!
Irina
Dragă Cristina, mă regăsesc în povestea ta. Al meu a început să mănânce cu adevărat după un an și zece luni, când l-am momit cu desene. Nu sunt mândră de mine, dar a fost singurul lucru care a funcționat, eram disperată. Erau zile când mânca doar un biscuite, că nu voia mai mult. Și nu, dacă ii luam laptele nu voia nimic altceva. Cumplit.
Cristina
Roxana, multumesc! Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi sa nu manance mancare si sa nu aiba nici san, micuta de ea.
Ana
Cristina, si eu am o fetita care accepta greu mancare. Are aproape 16 luni. Ca sa o convingem sa manance o lasam sa se joace cu apa sau cu ce o atrage in momentul mesei. Uneori ii dam sa mance in timp ce este in cada. Nu cred ca exista varianta pe care nu am testat-o. Si noi incercam sa-i diversificam cat mai mult, sa ii faca placere sa manance. Incercam si sa o scoatem afara cat mai mult. Mananca mai bine dupa ce vine din parc. Alaptarea, in cazul tau, ar putea fi de mare ajutor mai ales in perioadele in care nu se simte bine. Plus ca in continuare are nevoie de lapte. Si cel mai important este ca amandoua va doriti sa continuati alaptarea. Inteleg cat iti este de greu…
Cristina
Chiar si printr-un comentariu pe net, simt ca empatizezi cu mine, Ana. Si eu sper ca atunci cand va alerga prin parc cateva ore bune, va si manca bine la pranz. Multumesc!
Irina Hăisan
Fetita mea cea mare a inceput sa primeasca portie proprie la masa cam de pe la doi ani si de atunci mananca bine. Pana atunci, inainte de un an a fost aproape doar alaptata, iar in urmatoarea perioada, pana pe la 18 luni, gusta din multe, dar nu puteai spune ca mananca si, ca un facut, de cate ori mi se parea ca vrea mai mult si ii pregateam special, nu manca mai nimic. Cel mai bine a functionat relaxarea la masa si sa impart portia mea cu ea, adica gateam ce consideram ca ar atrage-o si pe ea si ii dadeam si ei o lingurita (sau o lasam sa ia cu mana cand se putea) sa ia ce si cat voia de la noi din farfurii. La fel am procedat si cu urmatorii doi, desi ei au mancat mai bine ceva mai devreme, probabil inspirati de fratii mai mari. Deci rabdare, ca vin zile mai usoare. 😊
Raluca Ene
Bună! În aceeași situație am fost și eu, fetita mea de 1 an și 9 luni a fost mereu mofturoasa, pentru mine treaba asta cu mesele ajunsese un chin. De 2 săptămâni i-am scos sânul de la somnul de prânz (și nu prea mai avem somn ca ori adoarme greu ori deloc). Ce vreau sa zic este ca nu mănâncă mai bine, poate puțin mai mult decât fetita ta însă schimbarea a venit cam de la sine după circa 1 an și 6 luni când a început sa mai guste unele chestii, dar mai mult fructe și legume, carnea e “diavol”. Urmează -ți instinctul și alăptează, cat de mult poți. Sa ii creștem având speranța că in timp vor manca mai bine. 🙂
Alexandra
Azaria are 1 an si 10 luni, si de cateva zile a inceput gradinita… si exact cum ai zis si tu, cere tzatzi noaptea mai des decat cand avea 2-3 luni… si e epuizant,si mai baga si dintisorii de dinozaur uneori si aproape in fiecare dimineata imi trece prin cap sa o intarc , dar imi trece pana seara . 😂😂😂
Miruna
:)))) have fun la grădi!
Azaria, fix azi am fost la o conferință și Oana Moraru zicea unei mămici nu carecumva să înțarce acum, în perioada de acomodare la creșă (erau ei)! Că-s prea multe schimbări bruște deodată pentru cel mic, sunt două abandonuri mari simultane. Mai așteaptă un pic. You can do it!
dia
Hai mai, creșa la 2 ani e abandon mare?! De acord ca trebuie sa mai aștepte cu încărcarea pana se acomodează. Dar un expert sa ii spună unei mame ca la 2 ani dacă își duce copilul la creșa îl abandonează mi se pare f trist… Ma gândesc ce e in sufletul acelei mame.. sa nu mai vorbim de cei care sunt cu adevărați abandonați. Cred ca acomodare/schimbare sunt cuvinte mai potrivite…și tu știi ca încă noi ne ținem băiețelul acasă și nu a stat nici 10 minute cu o persoana inafara părinților și a bunicilor in cei 2 ani jumate dar mi se pare ca suntem f norocoși ca putem face asta și real life nu e așa…
Miruna
Ea vorbea din perspectiva copilului, nu din a mamei. Oricat ne-ar conveni sau nu, e o separare care doare foarte tare. Un copil de 2 ani nu vrea la cresa, ci la mama lui in brate. Ca viata nu se potriveste cu asta, ca sentimentele noastre sunt lezate e altceva.
dia
Trebuie sa te contrazic: dacă mama e disponibilă in prima faza de creșa/gradi( adică sa stea și pe hol dacă trebuie) tranziție poate sa fie ff ok și sa nu fie hard feelings deloc. Am văzut și văd asta la alții. La fel și cu bona ca nu e prea diferit nici asta. F mulți copii se adaptează f bine și nu trebuie sa iasă o trauma din asta.
Zina7
Eu am intarcat-o pe fetița mea la 11 luni pentru ca nu mai puteam. Fără să exagerez era noaptea numai la san eu dupa 11 luni de cand născusem nu dormisem nici macar odata mai.mult de 1,5 ore legat ( noaptea ca ziua nu dormeam deloc ca trebuia să-mi plimb copilul ca ni dormea decât o ora si aia in sistem.de purtare sau i cărucior in miscare ) . Adoarmea pe la 21 la 4:30-5 era trează. De la 1 la 3 o plimbam 2 ore noaptea si numai , numai , exclusiv in bratele mele vroia. Dar…si dupa ce am intarcat o continuat să nu doarmă si sa aiba si mao multe treziri pe noapte pan ala 1,5 ani dupa pana la 2 ani am.ajuns si noi sa avem 2 reprize De cate 2 ore legate , sa aiba treziri mai scurte si sa adoarmă si fara sa fie 2 ore plimbata înainte. Acum la 2,5 ani e perfect adica de la 21:30la 5:30doarme destul de bine…clar in bratele mele cum nu ma simte aproape cum se trezeste .
Miruna
Știu prin ce ați trecut voi. Sincer, nu știu cum ai ieșit cu mințile întregi din asta. Lipsa de somn mi se pare cel mai mare dușman.
Mă bucur că acum sunteți bine, măcar ți-a făcut copilul și ție program de somn. Când ești de gardă cum face?
Luciana
Tocmai am incheiat procesul de intarcare blanda (zic eu) a fetitei de 1 an si 8 luni. Supturile de peste si le-am scos treptat acum 4-5luni, dupa am scos repede suptul si am inceput sa o adorm in brate si seara (ca si ziua). Nu era chip de adormit in pat, asocia patul cu țâți a ei. Reusisem chiar sa scot primul supt din timpul noptii si se trezea maxim de 2 ori dupa aceea. Pana cand…febra, eruptie dentara si am dat inapoi. Iar am revenit la adormit seara la san, supt de 17894696 ori pe noapte…de multe ori o singura data NON-STOP! Acu 1 luna am zis gata: o luam de la capat! Iar am inceput sa o adorm in brate, am vazut ca e ok asa si dupa 2 saptamani am scos dintr-o data supturile de peste noapte. Am avut nopti usoare, nopti grele, nopti f grele. Se trezea si nu putea sa adoarma la loc, se simtea bine numai in brate la mine. Acum avem o saptamana de cand doarme foarte bine, facem treptat trecerea de la adormitul in brate la cel in pat, totul incet, in ritmul ei. Cel mai imporant este ca fata mea NU a plans deloc dupa țâți a ei, DELOC! Am mers pe instinct si am gasit momentele potrivite. Uneori mi se pare ireal ca am reusit sa o intarc fara sa planga si fara sa ceara, dar asa a fost! Se poate si intarcare cu final fericit! Iti urez bafta! Ai incredere in instinctele tale, o mama stie intotdeauna ce si cum e cel mai bine!
Miruna
Băi, cum e asta cu datul înapoi! DUpă ce te chinui atâta, după ce investești atâta nesomn, orele alea-s pierdute, nu le vei putea dormi niciodată în loc! Dar stai un pic, că nu înțeleg. Cum adică ați avut nopți grele și f grele, deși nu a plâns deloc? i wanna know the trick.
Cristina
Miruna, te inteleg perfect.
Al meu are 1 an si 5 luni, diversificat foarte greu asa ca am amanat intarcarea. De 2 luni ii ies 4 canini si 4 masele, am amanat intarcarea.
Acum 2 saptamani am avut o cadere nervoasa din cauza lipsei de somn si am decis ca dupa concediu renuntam la titi.
Dupa concediu am venit cu forte proaspete, zambareti si pozitivi. A durat 3 zile.
Maine merg la pediatra sa ma consult si cu ea, doar ca acum ma gandesc la ce ai scris tu. Ce ma fac in caz de boala?
Miruna
E bine. Să te gândești, lasă pediatra 😉
Ioana
Și dacă nu ești tu acasă 3-4 ore nu mănâncă altceva de la bunica sau tatic? La noi au mers bine cerealele Milupa, cele sub forma de pulbere care se fac cu lapte (știu, au și zahar, dar nu am exagerat cu ele…). Și la noi avea perioade când nu vroia sa deschidă gura, asa ca soluția care am găsit-o era sa ii pun puțin pe buze, el implicit dădea cu limba sa se curețe, și când vedea ca gustul e bun, începea sa deschidă gura. Dar au fost o grămadă de zile în care plângeam ca nu mănâncă…
Miruna
Când eu nu sunt acasă, nu e problemă. Mănâncă, adoarme. Cu bunica, tatăl, bona, fără țiți. Știe că țiți are doar mami, nici nu se pune problema. Mănâncă excelent cu toți, cel mai bine cu tati, el e magic, nu știu ce are… 🙂
Cereale din care zici nu i-am dat niciodată, nu știu dacă au nevoie copiii cu adevărat de ele, ce să zic. Nici nu a fost chiar nevoie, dar merci de recomandare.
Ioana
Sa știi ca ce am scris era răspuns pentru Cristina care “și-a vărsat năduful”, nu știu de ce a dat eroare aseară și azi am văzut ca e postat în alta parte…Poate are ceva telefonul meu. Oricum, cine se descurca fără cereale cu zahar și alte chestii de genul, bravo, toată stima din partea mea!!! La noi cele care nu erau dulci nu au prea avut succes…
Alexa Stanescu
Am trăit exact aceleași sentimente ca și tine și cred că nimic nu e intamplator. Dacă a fost episodul cu febra iar alaptatul clar ajuta, e un semn ca inca nu e timpul. Plus că, eu cred așa: că doar atunci când nu mai poți tu și când te va afecta pe tine ( se poate, să știi) atunci vei fi mai pregatita doar cu un ps: acel al deciziei. Nu iti dau sfaturi pt ca ai zis ca nu vrei, iti povestesc ca si al meu sugea la 1 an jumate de 5 ori mai mult si cate 40 de minute pe sesiune. Ma epuiza, si ajunsesem sa fiu nervoasa pe el. Da, nu ma mandresc cu asta, dar nici nu ma feresc sa o spun pt ca exact asta am simtit. Eram epuizata. Așa că am decis să văd un consultant in alaptare care m-a linistit și m-a ajutat să iau decizia corectă. Din pacate este acel sentiment de vinovatie care te apasa, pt ca tu decizi sa ii tai laptele și cine esti tu să faci asta, nu? Acest sentiment ne ucide pe dinauntru, insă trebuie cândva noi să ni-l asumăm, pt că nu cred în înțărcat din partea copilului 🙂 decat daca face 7 ani
Miruna
Normal, eu militez pentru drepturile mamei si pentru sanatatea ei mintala. Daca bebe are deja peste 1 an si ceva, iar ea nu mai poate, go for it, intarca.
Dar sa stii ca exista autointarcare. Cunosc eu cateva cazuri asa. Si nu e wishful thinking.
alexa Stanescu
Serios? La ce vârstă? Sunt tare curioasă
o femeie
Ce ma enervezi 🙂 – zau, eu gandurile astea le aveam la 1-2 luni pt ca, asa cum ai zis, se trezea de 7-8 pe noapte.
Din pacate somnul e vital pt supravietuire. Vorbesc din experienta.
Miruna
o, da! Și eu!
Raluca
Tare complicat mi se pare si mie. Si asa este,intarcarea e si a mamei…:))) si eu as intarca daca as avea garantia ca doarme dar s- ar putea sa fie mai rau si sa trebuiasca sa il plimb, asa macar incerc sa adorm la loc chiar daca uneori peste jumatate de ora ma trezesc iar. Si eu sunt buimaca si uneori voebesc prostii ca ies cuvintele fara sa ma gandesc. Am avut si noi 2 reprize cu febra si panica mare dar puiul meu a refuzat sanul cand a avut febra,a baut apa din canuta pt prima oara….e un sentiment f ciudat cand refuza sanul. Nu stiu nici la noi cand va fi momentul pt ca niciodata nu pare potrivit. Dar clar,mintea nu trebuie sa ne- o pierdem!
Miruna
Hai că tu ai totuși experiența primului copil, credeam că e mai simplu la al doilea.
Raluca
Sunt la primul. Nu am 2 copii 🙂
Miruna
Hahaha, credeam ca e cealalta Raluca! Daca raspund la comentarii din articol, nu din dashboard, nu vad adresa de email! ;)) 😳
dia
Și pruncul meu de 2 ani jumate se trezește in unele nopți f mult sa sugă. Dar pe mine nu m-a ajuns oboseala. Încă😀eu zic ca dacă sănătatea mamei e in pericol, nu mai exista amânare….cum văd eu lucrurile e ca acel copil are nevoie de o mama sănătoasă mult mai mult decât o tzatza😀asta zic eu, cu un copil care s-a trezit de vreo 8 ori azi-noapte😀
Alexandra
Felicitări in primul rand că ai ajuns la această vârstă (a copilului)!! și încă alăptezi. 🙂
Eu am decis sa îl intarc la doi ani și două luni pentru că mă pregăteam pentru un examen iar somnul întrerupt efectiv mă făcea nefuncțională ziua. Cred că decizia e una dificila indiferent când va fi dar în final va fi bine de ambele părți.
Martina
Se poate intarca numai la mesele de noapte. Eu asa am facut cand mi-am intarcat fetita. Devenise epuizant pt. mine si m-am hotarat sa-i scot numai mesele de noaptea. Nu am pus-o sa doarma cu altcineva cum se practica pt ca si asa mi se parea greu pt ea fara sanisor, d-apai si fara mami. In schimb trebuie sa fii hotarata pt ca o sa planga. Cred ca la noi a durat 1-2 nopti. Cand voia la san ii spuneam ca mami nu mai poate sa alapteze, ca e foarte obositor si am inlocuit sanisorul cu dormitul pe burta mamei si a functionat de minune pana in ziua de azi. Asa dormeam si eu pe maica-mea cand eram mica. Dupa intarcatul de noapte, cel de zi s-a produs de la sine.
Cauta pe net “night weaning” sau ceva de genul. Oricum cu cat cresc cu atat e mai greu sa-i intarci si cu atat m dureros resimt, cred eu, pt ca incep sa constientizeze. E m mult o nevoie de apropiere decat o nevoie fiziologica.
Luminita
Impartasesc si eu experienta mea. Am alaptat fetita pana la aproape 11 luni, cand a trebuit sa revin la job (era pe vremea cand pt doi ani primeai mai nimic, eu eram mama singura si vaduva pe deasupra, deci nici nu se punea problema sa imi risc cumva jobul). M-am chinuit teribil cu cea mica cu alaptatul. Pana la 4 luni a refuzat sa suga, probabil din n motive combinate (nastere prin cezariana la Filantropia, pus copilul la san dupa o zi, zero ajutor din partea asistentelor pt alaptat, dar in schimb dat la greu bebelusei din prima lapte praf, plus malformatie la inima care se pare ca ar afectat si ea treaba asta). Anyway, am zis sa perseverez. Am bagat pompa la greu si dupa cateva saptamani a inceput sa imi vina laptele. Pt ca se pare ca nici pompa asta nu-i buna folosita in exces, am ajuns de vreo patru ori la spital cu mastita (am si acum cosmaruri de cum se rezolva treaba asta, cel putin la stat), plus sani blocati la greu pe tot parcursul alaptarii. La 4 luni, terminata dupa n treziri noaptea ( pt ca intai trebuia sa hranesc cu biberonul copilul si sa il adorm, apoi sa ma mulg si eu), am lasat-o sa planga o zi intreaga, pana cand finally a acceptat sanul. Eu una nu imi imaginez cum se poate alapta dupa ce revii la job, in conditiile in care lucram in Pipera de la 9 la 6 si pierdeam doua ore zilnic la metrou ca sa ajung acolo. Mi-ar fi explodat sanii. Loc de pompat nu exista, ar fi fost o gluma buna sa vreau asa ceva. Miruna, tu esti un caz fericit avand in vedere ca poti sta atat acasa cu cel mic, fara grija jobului sau banilor, dar marea majoritate nu prea putem face asta din pacate. Iar alaptatul si trezitul non stop noaptea si apoi lucratul a doua zi nu fac casa buna. Din pacate nu ne rasplateste nimeni la job pentru ca avem copii, ci strict pentru performantele noastre.
Miruna
Da, ai foarte mare dreptate.
Știu prin ce ai trecut și mi se pare minunat că, în condițiile date, ai reușit totuși să alăptezi măcar un pic.
Eu nu sunt un exemplu, nu știu dacă aș rezista cu atâtea treziri, dacă ar trebui să fiu zilnic la un job. E foarte diferit, dar, pe de altă parte, un copil de 2 ani și nu mai suge așa mult ca unul de 4 luni, mie nu mi se mai întăresc sânii deloc-deloc, nici când stau multe ore departe de copil
Ina
La 2 ani eram sigura ca se va intarca abia pe la 7. Adormea doar la sân zi și noapte, mai ales noapte, de multe ori pe noapte. Și tot pana la 7 ani eram dispusa s-o alăptez și sa dorm cu ea, astfel încât sa nu fiu nevoită sa mă ridic din pat, ci sa se serveasca în timp ce dormim amândouă. La 2a3l am plecat de acasă câte 4 ore/zi și la 2 ani jum deja lipseam 8-10 ore. Sugea dimineață, seara și noaptea. Mult noaptea. Apoi din ce în ce mai puțin pe noapte, încât la 3 ani mi-am dat seama ca nu ne mai trezim noaptea. La 3 ani a avut un salt vizibil (începuse sa vorbeasca bine, sa decidă multe) și si-a rărit iar supturile: ori dimineață ori seara, ba chiar o data la 2-3 zile. La 3 ani și 4 luni eram însărcinată în 4 luni și nu prea mai suportam sa suga, mă durea. Am rugat-o întâi să nu mai tragă lapte, doar sa pună gura, apoi doar obrazul, apoi doar mana, în decurs de o luna. Nu mă așteptam dar a acceptat și așa s-a sfârșit. De 6 luni am luat-o de la capăt cu frate-sau 🙂
Elena
Nu vreau sa te sperii, dar galusca mea nici acum nu doarme toata noaptea, desi am intarcat-o din luna mai. Tot mai visez la o noapte dormita cap coada, macar 2,3zile pe saptamana. Nu mi pierd speranta. Sa fim sanatosi ca le facem pe toate. Sper sa fie usor la tine!
Ina
La 2 ani eram sigura ca se va intarca abia pe la 7. Adormea doar la sân zi și noapte, mai ales noapte, de multe ori pe noapte. Și tot pana la 7 ani eram dispusa s-o alăptez și sa dorm cu ea, numai sa nu fiu nevoită sa mă ridic din pat, ci sa se serveasca în timp ce dormim amândouă. La 2a3l am plecat de acasă câte 4 ore/zi și la 2 ani jum deja lipseam 8-10 ore. Cat eram plecata, nu avea nicio problema. Sugea dimineață, seara și noaptea. Mult noaptea. Apoi din ce în ce mai puțin pe noapte, încât la 3 ani mi-am dat seama ca nu ne mai trezim noaptea. La 3 ani a avut un salt vizibil (începuse sa vorbeasca bine, sa decidă multe) și si-a rărit iar supturile: ori dimineață ori seara, ba chiar o data la 2-3 zile. La 3 ani și 4 luni eram însărcinată în 4 luni și nu prea mai suportam sa suga, mă durea. Am rugat-o întâi să nu mai tragă lapte, doar sa pună gura, apoi doar obrazul, apoi doar mana, în decurs de o luna. Nu mă așteptam dar a acceptat și așa s-a sfârșit, în liniște și calm. Acum pune obrazul doar cand e foarte trista, sa se aline.
Bineînțeles, dacă trebuia sa merg la serviciu, nu cred ca alaptam nici 3 luni, la pompa mai mult de 40ml din ambii sâni n-am reusit sa scot niciodata.
De 6 luni am luat-o de la capăt cu frate-sau 🙂
Moni que
fix la fix! Si eu multumesc cerului si pamantului ca exista titi care ne tine pe picioare zilele astea cu febra – nu stiu ce altceva ne faceam! 😘
Cristina
Buna ziua,mamici.sunt o mamica disperata.de ce?simplu…baietul meu de 21 luni nu mananca aproape nimic..doar tzitzi.a mancata f bine pana la varata de 14 luni,dupa care s-a oprit.ba a fost racit ,ba II cresteau dintii si altele. Se alina mereu cu sanul meu…ok…toate bune si frumoase .credeam ca e ceva pasager,dar acum dupa 7 luni…situatia e aceiasi .refuza orice in afara de parmezan,paste cu pomodoro,si clementine.asta in zilele care mananca.sunt zile cand se hraneste doar cu sanul meu.sunt disperata…asta nu pt nootile cand ma trezesc minim de 4 ori,sau de ziua intreaga cu bluzele aproape toate largite ca trage de ele sa scoata tzatza…ci de faptul ca el mi se hraneste.deloc.iaurt,Mar,para,avocado sau legume…departe ani lumina.nu as vrea sa-l intarc imi place, si nu ma chinuie cand vad cat de seren este la san…dar ma sperie faptul ca nu vrea sa manance.un sfat va rog
Nuța
La fetița cea mare (acum are 2 ani și 6 luni) nu am mai alăptat-o noaptea decând avea 11 luni. I- am redus încet din mesele de noapte, de la 5 la 4, de la 4 la 3 și tot așa. In loc de titi îi dădeam apa sau ceai. Până la urmă s-a dezobișnuit singura..la ea a funcționat fara sa lase “urme”, deoarece am luat-o ușor. Acum alăptez al doilea bebe (4 luni) ,💙 sper să funcționeze și la el aceeași metodă și să fie la fel de ușor. Multă sănătate și putere, mamica,❤️🙏