Vi se întâmplă și dv, știu precis. Să primiți invitații de la oameni foarte bine intenționați, care pur și simplu uită că aveți copii. Sau că nu aveți cu cine să-i lăsați. Sau că, țineți-vă bine, poate chiar vă place de ei copii și nu ați vrea să îi lăsați. Adică, vă rog, toată lumea pățește din astea, nu sunt singura stricată dintre noi?
-Nu îl mai pedepsi. Nu îți dai seama că-i degeaba?
-Și ce să fac? Nu pot să nu fac nimic.
-Deci îți dai seama că îl pedepsești pentru tine, să liniștești conștiința că n-ai stat să te scarpini în fund. Deși îți dai seama că nu ajută.
-Păi și ce să fac?
-Fii de partea lui, nu împotriva lui.
N-avea încă un an. Ce an, nici nu se ținea pe picioare! Primise o orgă specială pentru bebeluși, cea mai bebelușască orgă din câte sunt pe lume. De la nași, de Crăciun. Acela a fost momentul când ne-am dat seama că fiul nostru are ceva ce nouă ne lipsește la amândoi: ureche muzicală.
Îi știu fiecare centimetru de piele pe de rost. Când îi apare o aluniță nouă, sunt prima care îi urează bun venit. Când îl pândește vreo boală, sunt cea care știe înainte de semne medicale că ceva nu e în regulă cu el. Iar asta are foarte puțin de-a face cu pregătire mea profesională și foarte mult, cu faptul că-i sunt mamă.
Pentru că cine vrea să păstreze magia lui moș Crăciun ar face bine să fie foarte atent la povești. Pentru că nu îți permiți să te dai de gol și să crezi că ”e prea mic să se prindă” e cea mai mare greșeală.
Am citit astă-vară o postare pe un grup de mămici normale la cap, despre sexul în vacanță. Când ești cu copilul după tine și n-ai luat o cameră în plus. Uuuh, ce subiect! Am căscat ochii cât cepele, mi se părea foarte interesant.
