Vi se întâmplă și dv, știu precis. Să primiți invitații de la oameni foarte bine intenționați, care pur și simplu uită că aveți copii. Sau că nu aveți cu cine să-i lăsați. Sau că, țineți-vă bine, poate chiar vă place de ei copii și nu ați vrea să îi lăsați. Adică, vă rog, toată lumea pățește din astea, nu sunt singura stricată dintre noi?
Am trecut de faza în care “am hotărât că” și am intrat în faza de ”fac să…”. Adică, nu mai las oamenii mei dragi să aștepte în timp ce eu alerg după diverse, pentru că nici diversele nu aleargă după mine. Și veți fi surprinși, am descoperit că ba da, unele chiar aleargă când te vor.
Am acceptat că sunt lucruri pe care nu le pot face, iar asta nu înseamnă că sunt mai proastă în vreun fel. E o maturitate în acceptarea asta, e faza aia a vieții în care nu îți mai permiți să pierzi nopțile, de exemplu, din simplu motiv că nici bateriile nu te mai țin ca la 20 de ani.
Eram la o petrecere cu muzică bună și mulți necunoscuți în jur, pe niște tocuri fabuloase și cu o ținută de invidiat. Și am avut o senzație în burtă, de fapt, o întrebare: tu unde îți dorești să fii? Da, îmi plac tocurile și hainele frumoase, dar petrecerile cu necunoscuți nu m-au încântat niciodată.
Nu mai am multe de dovedit. Pentru că sistemul de referință mi s-a dat peste cap. Acum, pe locurile 1, 2 și 50 e copilul meu. El e prima mea grijă și singurul pe care vreau să-l impresionez, căruia să vreau să îi intru în grații. Căruia să îi prezint lumea așa cum e bine să înveți să o privești ca să nu îți vină să emigrezi. Viața devine mult mai simplă după ce ai un copil. Lumea se împarte în el și restul. Unde nu e loc pentru copilul meu, nu îmi doresc să fiu nici eu. Petrecerea mea e viața noastră împreună.
Mie-mi place de copilul meu, îmi face plăcere să petrec timp cu el, îl invit să-mi țină companie până beau cafeaua, dacă îi face și lui plăcere, bineînțeles. Mi se pare un mic extraterestru fabulos. Cum e uimit de cele mai banale lucruri, cum nu se lasă, cum vrea să înțeleagă, chiar dacă e mic.
Sunt petreceri la care nu mai poți participa după ce ele s-au terminat. Și cea mai importantă pentru mine e copilăria lui.
foto Shutterstock
Crisrina
❤️
Dana V
E un fel de răspuns : aleg sa lucrez full-time acum sau stau cu el, sau lucrez part-time. Doar o bucățică din el, dar probabil cea mai importantă. Ai har sa faci bine, Miruna ❤️
Miruna
Nu știu dacă-l am, dar mă bucur că cineva îl vede în mine.
Ana
Tot din acest motiv, lucrez part time 😉 alegerea cea mai bună. Banii oricum se duc, și ăia mulți.
Miruna
Ce bine ca iti permite serviciul! In Uk, cele mai multe femei se intorceau part time dupa ce aveau copii. Dar se descurcau si cu banii, iar multe job-uri permiteau asta.
Aly
Eu sunt anti-petreceri!
Garantat cu piciul meu râd de ma doare burta și îmi dau lacrimile, mai mult decât m-aș distra eu la vre-o petrecere!
Cu Eduard am petrecerea asigurată 😊💓
Miruna
Sunt sigura de asta :))
Oana
Știu ce zici. Am copil “mare” și încă sunt oameni care nu înțeleg de ce vreau să-l iau cu mine în vacanțe, de ce nu-l las cu bona ca să ies într-un pub, sau de ce nu mă duc unde nu poate merge și el. E simplu, am avut anii mei, mulți, de distracție, și petreceri, și nebunii, și nopți pierdute, acum nu le mai simt nevoia. În plus mai am câțiva ani până când fi-miu o să-și ia zborul și n-aș vrea să pierd nimic din ei (poate doar crizele din adolescență?) 🤪
Miruna
Fix asa simt si eu. Cat el inca mai vrea, io sunt disponibila!
Ana
❤️ Articol de nota 10, aș avea câțiva prieteni care ar trebui să o citească, poate ar înțelege mai bine de ce renunț la multe ieșiri din cauza copilului meu. Da, chiar că lumea e mai simplă: copilul și restul.
Miruna
Asa e 🙂
Dana Stanciu
Unul dintre cele mai faine articole pe care le-am citit in online! Îmi place de tine și te iubeeeeeeesc!❤️
Roxana
O,Doamne!! Si eu credeam ca sunt singura ciudata… din pacate am renuntat si la o prietenie de peste 10 ani din cauza neintelegerilor pe aceasta tema… nu voi alege niciodata altceva sau pe altcineva in afara de copilul meu si timpul ei cu mine. Cateodata ma gandesc daca nu cumva suntem prea legate…dar va veni momentul in care isi va lua zborul. Asa ca vreau sa profit cat pot de mult!
Andreea
Mie imi place de copilul meu :))
Asa-i ca pare ca unora nu prea?
Catalina
Total de accord. Mie mi se pare ca unii oameni nu inteleg ca noua parintilor chiar ne face placere sa stam cu copiii nostri si un copil nu e o povara.
Felicita
Pe mine ma doare rau trecerea timpului. As vrea sa am o cutiuta pentru fiecare lucru pe care il facem impreuna, sa pot deschide cutiutele cand mi de face dor de cate o perioada. Inclusiv tantrumuri as inchide in cutiute mici si aromate. Imi place sa fiu mama, ador chiar. Ii multumesc mereu piticei ca m-a ales sa ii fiu mama.