
Într-o zi, copiii se vor juca împreună într-o altă cameră și noi vom bea cafeaua liniștiți. Sau vinul, deși sper să nu devenim alcoolici sau măcar nu amândoi adulții deodată.

Într-o zi, copiii se vor juca împreună într-o altă cameră și noi vom bea cafeaua liniștiți. Sau vinul, deși sper să nu devenim alcoolici sau măcar nu amândoi adulții deodată.

Stiti, eu nu cred in sintagme de genul “tu esti de vina ca prea e dupa fusta ta”. Nici in sintagme “se invata in brate”. Eu cred ca mama si copilul traiesc intr-un singur trup la inceput, dupa care separarea fizica se face la momentul nasterii celui mic, dar pentru separarea cealalta nu exista termen limita. Exista cand e pruncul pregatit.

Foarte des mă gândesc cum vom fi noi doi, când tu vei crește mare. Nu mare-mare, ci un pic mai puțin mic decât ești acum. Mă bucur de fiecare clipă, dar nu pot să nu mi te imaginez în viitor.

Îl țineam astăzi în brațe, în timp ce-și urla toată supărarea. Efectiv urla. În brațe la mine.
Când se liniștea, îl întrebam cu niciun pic de ironie, cu toată empatia:
-E gata plânsul, pui?
-Mai am.
Și o luam de la capăt.
Copiii sunt drăgălași, simpatici-foc și foarte inteligenți. Toți părinții vor să arate asta lumii, de parcă faptul că ei știu despre copiii lor că sunt așa n-ar fi de ajuns.

Bunica mea. Cea făcătoare de prăjituri. Îmi dă un plic de moș Nicolae cu o grămadă de bani și pentru mine, apăi pentru ea. Îi spun că e prea mult, că nu pot accepta, dar ea mă refuză cu acea vehemență cu care doar o autoritate te poate refuza:
Pagina 33 din 73