Când corăbiile ți se îneacă, uită-te la el. Colacul de salvare e în ochii copilului tău.
Categoria: blondă şi mamă (Pagina 32 din 73)
Vreau să vă povestesc ceva ce nu pot să vă povestesc. Dar e important să știți. Pentru că era să ratez ceva enorm. Era să trec razant pe lângă, ca atunci când ți-au ieșit numerele la loto, dar ai băgat biletul, cu blugii, la spălat.
A patra luna din viata noastra in patru a fost cea mai grea pentru mine. Nu stiu de ce scriu despre crize mereu retroactiv, probabil ca nu sint intotdeauna sigura ca le vom depasi cu bine.
Dorm întrerupt de aproape 4 peste 6 ani de zile, cu o pauză scurtă anul trecut, după ce fiul meu cel mare a încetat să se mai trezească noaptea și până cel mic din burtă a început să-mi apese pe vezica urinară.
Caut foarte mult să înțeleg. Trecem printr-o grămadă de schimbări, uneori e minunat, alteori e foarte greu. Dacă eu aș fi avut un frate mai mic, mi s-ar fi rupt inima-n două, precis. Și după ce mi-aș fi dat seama că inimile nu se pot rupe de-adevăratelea atunci când dor, probabil aș fi început să țip. Mai tare și mai des. Să spun NU mai obraznic și mai îndrăzneț. Să dau din picioare și din mâini. Să mă trezesc plângând din orice. Să mă port de parcă-i urăsc pe toți. Să mă urc pe pereți. Să lovesc.
Sunt trei tipuri de ”gură”:
- a societății (n-ai învățat copilul să salute, de ce urlă în magazin)
- a familiei (nu știe spune poezii, îl ții prea mult în brațe, încă îl alăptezi la 3 ani?!)
- și încă o voce care te bate la cap, a ta (nu mă joc destul, nu sunt prea veselă, ar trebui să petrec mai mult timp și să nu-i mai comand pizza la restaurant).
