Într-o zi, copiii se vor juca împreună într-o altă cameră și noi vom bea cafeaua liniștiți. Sau vinul, deși sper să nu devenim alcoolici sau măcar nu amândoi adulții deodată.
Într-o zi, o să-i strig de zece ori să vină la masă și nu voi amesteca în oală, cu doi copii de mine agățați.
Într-o zi, voi dormi până la amiaz într-o dimineață, fără să plătesc apoi timpul ăsta cu niciun tantrum de parcă-i sfârșitul lumii pe pământ.
Într-o zi, voi șterge un singur fund între oameni. Pe al meu.
Acesta nu e genul ăla de articol în care ne proiectăm în viitor și ne amăgim cu dorul care ne va fi. Acesta e genul ăla de articol în care ne plângem. Da, că e al naibii de greu uneori. Cum zice Eme, mai sunt și zile din astea. Da, că ești monstruos de nedormit adeseori. Da, că ai vrea o pauză de citit. Ai vrea un spațiu să respiri. Da, ai nevoie să îți dai voie să fii.
Cineva mi-a spus astăzi că “ei, și ce?”. Ți-e greu. Așa, și? O să treacă. E o fază. Nu mai exagera totul, lucrurile nu sunt albe sau negre pe pământ. Mai sunt și zile din astea. Mai sunt și din celelalte, dă-le voie să fie. Nu le pedepsi.
Nu trebuie să le faci pe toate.
Nu e bine nici măcar să încerci.
Când ți-e greu, rămâi o secundă în starea aia, dă-i voie să se manifeste și ei.
Repetă după mine: da, mi-e greu.
Sunt singură de multe ori într-o situație. Pentru că, oricât de bun ar fi soțul, oricât de mult s-ar implica bona, bunica, unchii și mătușile, doar eu sunt mamă pentru copilul meu.
Nu-i nimic dacă nu le fac pe toate.
Copilul nu suferă din cauza mea.
Trece printr-o emoție care o să se așeze și în cap la el. Lasă-i spațiu și ei.
Mai spune o dată.
Da, mi-e greu.
Știu că te simți vinovată. N-ar trebui, dar e pauza aia idioată între ce simți și ce știi. Vezi ce urmează după vina asta. Dacă ești norocoasă, te va întâmpina iertarea. Dar și o îmbrățișare poate face minuni. Vina e ca o boală. Nu trece, dacă o ignori.
Da, mi-e greu.
Provocarea cea mai mare e să nu mori când vezi cum unul dintre copiii tăi îl lovește pe celălalt. Nu vrea să-i facă rău. Atunci de ce o face? Ai vrea să se oprească, dar asta-i între ei. Deși simți că e și datoria ta de mamă să îl protejezi pe cel mai slab. Și-apoi te trezești întrebându-te ce doare mai tare, o palmă primită din senin sau un frate mai mic, în viața ta. Și iar te simți vinovată.
Acesta nu e genul de articol în care să ne amăgim.
Da, mi-e greu.
E o fază.
Nici măcar nu trebuie să treci singură prin ea.
Să le rezolvi pe toate.
Nu îți permiți să înnebunești, asta-i drept.
Dar îți permiți să plângi, asta e gratis. Fă un tantrum, orice om are acest drept. Nu, pe bune, chiar fă un tantrum. De preferință, departe de copil.
Vorbește cu cineva. Cu oricine are timp să te asculte. Scrie-mi mie în comentarii. Poți semna cu pseudonim. Mergi la terapie. Sau la coafor. Fă ceva strict pentru tine. Nu mă refer la ciorbă și nici la epilat. Ceva care să te bucurie. O plimbare în parc.
Într-o zi, copiii chiar se vor juca singuri, tu vei dormi la amiaz, nu vei șterge niciun alt fund în afară de al tău personal. Într-o zi, va fi atât de mult bine, încât nici n-o să ai cu ce să-l compari. Într-o zi, voi scrie un articol despre cum viața cu doi copii e minunată și atât, iar tu vei comenta așa:
Ai avut dreptate.
foto Shutterstock
Diana
La mulți ani, Miruna! Și hold on, chiar așa e, cum spui. Am scăpat de Pampers for good, s-a învățat și cel mic, după 6 ani( în total) de …maro, și viața noastră este semnificativ mai bună. Bătăile între frați continuă, și știu că vor continua mulți ani de acum, dar și dragostea dintre ei este minunată. Îmbrățișări calde!
Georgiana Mihai
Da…este al naibii de greu…sa renunti la tine pentru a avea grija de ei…si nu …nu le poti face pe toate…nu ai cum sa fi si femeie,si mama,si nevasta si doamna in societate…iar cine spune ca se poate probabil are o armata de oameni in spate pentru ajutor…la 30 de ani aveam bussinesul meu,54 de kg si o viata care mi apartinea…la 31 inchisesem afacerea ,aveam o fetita,multe kg in plus si o depresie care a durat un an…actualmente la 36 aproape bilantul ultimilor 5 ani mi l fac asa: 2 copii( 4 ani jum/10 luni)1 an si 8 luni insarcinata,3,5 ani de alaptare(si continuam),o mama ingropata de cancer in timp ce eram insarcinata cu al 2 lea,unicul ajutor este al sotului,dar este rar si face atat cat poate…si multe,multe frustrari si sentimente de vinovatie defulate in crize de nervi…dar am invatat sa ma accept fiindca sunt destui “binevoitori” gata sa te judece…nu regret nimic si nu as schimba nimic…STIM Si NOI CA VA TRECE…doar ca poate vrem sa fim
SI NOI intelese din cand in cand …in rest…numai de bine 😉
Monalisa
Esti puternica! Partea cu mama mi-a adus lacrimi in ochi..tu esti foarte puternica!
Ambra
Si eu cand am citit articolul primul lucru care mi-a trecut in cap a fost ceva ce am tinut doar pentru mine. Cu doi copii mici si cu ajutor toata lumea imi spune cat de norocoasa sunt, dar nimeni nu se gandeste ca si mie poate sa-mi fie greu uneori. Si la mine bilantul ultimilor 5 ani reprezinta sarcini si alaptare. In depresia prin care am trecut in vara pana si sotul imi zicea ca am totul. Acum sunt mult mai aproape de situatia idilica din ultimul pasaj. Am dormit ieri pana la 10 (a trebuit sa schimb doar patul la 7), fundurile merg la olita si toaleta (ramane neglijabil de sters) si citesc in aceasta perioada 3-4 carti pe luna (partea pentru mine).
Asa e, Miruna, chiar ai dreptate.
Miruna
Ambra, 3-4 cărți pe lună?!?!?! There is hope!!!
Alexandra
Da, mi-e greu. Mi-e greu pentru ca nu am niciun ajutor pana când vine soțul de la lucru seara. Mi-e greu pentru ca de multe ori ma simt vinovata fata de copii, vinovata pentru ca nu am suficient timp și răbdare sa ma ocup de fiecare în parte asa cum as vrea. Mi-e greu pentru ca mi-e dor de un film bun, o carte buna, o manichiura, o cafea sau o masa în oraș, o ieșire cu prietenii.
Da, mi-e greu.
Miruna
Mulțumesc, Diana. Hugs!
Alexandra
Persoana respectivă are minim 2 copii?
Că eu am 2 băieți (2 si 4 ani jumate) si imi vine să plâng si sa urlu zilnic. Si da, am un grup de prietene si ne plângem una alteia zilnic. Si nu am nici bona nici bunici.
Cine nu are minim 2, să nici nu deschidă gura in fața mea cu comentarii din astea
Miruna
Nu știu cui ai răspuns, că se afișează aiuria răspunsurile la comentarii.
Doar că eu cred că toți avem dreptul să ne plângem, și eu o făceam înainte de al doilea copil.
Laura
Și eu aștept ziua aia… pentru că acum mă simt deconectată de ele, și știu că au nevoie de mine, dar eu cumva îi acord atenție numai bebelușului, iar pe ele le repezesc 😔
Și tare aș vrea să fug un pic… dar nu pot decât cu bebe după mine și soțul să fie acasă cu fetele. Azi l-am plimbat vreo 2 ore în wrap pe afară. A fost așa de fain (și greu… începuse să mă doară spatele 😄).
Cum spuneam, pe de-o parte aștept ziua aia… dar doar pe de-o parte 😁
Miruna
Dar ce ore bune au fost alea!!! Să mai faci! Cred că toți au nevoie ca de aer de acest timp. Și fetele doar cu tati, și tu doar cu bebe și cu gândurile tale. Să mai faci.
Alina I.
Citindu-te pe tine, parca imi pare rau ca nu i-am facut un fratior sau o surioara fiicei mele… acum e tarziu…dar privind retrospectiv, nu as fi rezistat din nici un punct de vedere cu doi copii. Tu ai o familie extraordinara, si vei uita oboseala si stress-ul cand vor mai creste. Te (si va) admir din tot sufletul, si va doresc toata fericirea din lume!
Miruna
Alina, cred că e bine să fim blânzi cu noi. Știi cum e, cu mintea de pe urmă, am lua numai decizii perfecte noi. Să nu îți pară rău de nimic, să te bucuri de ceea ce ai!
Elena
Asa este Miruna si te apreciez ca ai puterea sa te descarci aici. Iti trimit in gand bun si o imbratisare😁
Miruna
Mulțumesc. Vreau doar să nu își imagineze cineva că, pe la mine, e totul un borcan cu recunoștință.
Crina
Viața cu doi copii chiar e minunată. Nu contează toate certurile dintre ei, nu contează că fix atunci când am răgaz sa schimb două vorbe cu soțul ei au ceva foarte important de spus, nu contează ca-mi reincalzesc cafeaua, și câte și mai câte. Tot ce contează e ca atunci când e mai mare agitația mă trezesc cu câte-o îmbrățișare din senin de la amândoi, cu câte-un pupic și cu câte-un te iubesc spus în cor. 🍀💚
Miruna
Da, știu toate astea.
Alexandra
Da, lucrurile devin grele
Ne pierdem oarecum pe drum. Încercăm sa le facem pe toate și chiar bine. Uneori nu ne iese, uneori chiar cu brio. Sunt mama de un băiețel am avut un greu, pierderea tatălui meu, plecat mult de lângă copil, vinovăție. Încă nu m-am regăsit… Sper… Da, am obosit, o sa ma odihnesc și eu un pic 🤗🤗😘
Miruna
Îmi pare rău pentru tatăl tău. Chiar au fost schimbări mari pentru tine. Să găsești puterea să treci peste ele. Te mai aștept aici.
Alexa Stanescu
Buna, vai, cat imi place partea cu “ stersul unui singur fund!”. Atat de pus si adevarat! Da, tantrumuri fac, doar ca sunt si copiii prin zona si asta nu e prea bine. Ce sa facem, luptaM si noi cum putem:(
Miruna
Nu că-s mișto tantrumurile? Am început să fac și-n joacă, să vezi ce se distrează al meu.
Ana
In aceeasi situatie sunt si eu. Descrierea mi se potriveste in totalitate. Si pot sa afirm de pe acum ca “Ai dreptate” 🙂
Dar e al naibii de greu cateodata🙃
Miruna
Știu.
Dima iuliana
2 baieti 2 ani si 3ani si 9 luni este destul de greuu dar este frumoss chiar minunat.Uit de tot( vase de spalat sau alte treburi casnice) cand i vad cum se joaca se iubesc,eu cred ca timpul zboara dar chiar zboara pe langa noi asa ca trebuie sa ne bucuram din plin de aceste minunii,ingerasi ca imediat le vor creste aripi si isi vor.lua zboru si atunci tot o sa ma satur de spalat geamurii.va pup fetelor cu multa credinta in Dumnezeu si vom izbavii.
Miruna
să îți trăiască băieții!
Ioana
Ai avut dreptate 🙂
Miruna
uu, that was quick 🙂
Denisa
Asa fain ai descris totul.
Mult timp nu mi-am dat voie sa ma plang, pentru ca 10 ani m-am rugat pt bebe 2.
A venit la 38 de ani .
La 39 a venit si bebe 3.
Partea cu venitul a fost , este si va fi o bucurie imensa, nu mai mergi ,ci zbori.
Realitatea vine totusi si-si spune cuvantul: ei au venit, dar trebuie sa si convietuim armonios pentru a ramane intregi la cap si corp, sa ne bucuram multi ani unii de ceilalti.
Ieri seara realitatea mea era asta la ora 7: copil 1( 16 ani) avea probleme la functiile de gradul doi si voia sa stau cu ea( prezenta mea o ajuta ca eu am terminat profil uman😊), copil 2( 5 ani) voia filmul promis , iar praslea imi zicea” am facut caca pe mine”.
Pe moment m-am intrebat cat o sa mai rezist, dupa care am luat-o in ordinea inversa descrierii si a trecut si seara aia.
Se pare ca putem, daca nu, varianta cu alcoolismul este acceptata😊.
Sa fim sanatosi!
dia
Hehe, funduri de copil sa tot șterg😅
Doar de părinți sau de soț sa ma ferească soarta. Eh, mai glumim. Nu e ușor. Nici cu unul. Darămite cu mai mulți. Cred ca punem f multă presiune pe noi și asta nu ajuta deloc. Cel puțin eu o fac. Sa fiu o mama prezenta și mereu calma, dar sa am și grija de mine, sa stau și cu soțul și mai am și partea mea profesională care îmi încălzește sufletul și de care am nevoie. Dacă as mai avea și gospodăria pe cap, as fi absolut pierdută. Și așa am zile când echilibrul e mult mai ok decât in altele.
pseudonim
Iti Multumesc, Miruna
Articolul a fost ca o mangaiere pentru mine