Trafic infernal. Ai făcut 50 de minute în loc de 15 de la serviciu până acasă. Un dobitoc ți-a tăiat calea și vreo șapte nu au semnalizat. Îți simți pulsul în nasturele de la cămașă. Când intri pe ușă, te întâmpină aglomerația din casă. Mașinuțe pe oriunde calci. Începi să urli la bietul copil, ce, s-a mutat tot orașul în sufragerie la voi?!
Suntem toți patru în mașină. Copiii dorm, drumul e gol. Miroase a cafea caldă și-a bebeluș curat. A povesti pe tihnă, așa cum numai Valea Oltului poate oferi.
-Peste doi ani, zice soțul, o să fie diferit.
-Crezi c-o să fim mai odihniți?
-Nu știu, dar asta mic o să fie mai mare. O să-i mai putem lăsa la bunici.
-Daaaa, cam cum l-am lăsat și pe Tudor când a crescut, îmi curb entuziasmul singură.
-Știu. Dar nu ne-a obligat nimeni.
Avem puțin peste două luni de alăptare în tandem. Ca să răspund din capul locului întrebărilor care vă pot trece prin cap, da, asta înseamnă bebelușul la un sân și frățiorul, la celălalt. Nu, copilul mic nu face foame că suge și fratele lui. Nu, organismul mamei nu are de suferit, nu m-am uscat ca o haină la soare, sunt încă vie și produc. Nu, o sarcină nu e motiv să înțarci copilul, asta spun doar babele care habar n-au și medicii prea leneși să deschidă un articol din era noastră. Nu, fătul n-o să fie privat de nutrienți, pentru că organismul femeii funcționează pe un principiu simplu: mai întâi bebelușul care crește în ea, apoi ceilalți. Și, dacă ea mănâncă sănătos și doarme, totul e în grafic, ca să zic așa.
Observați. Starbucks nu face cea mai bună cafea din lume, dar e cel mai cunoscut lanț de cafenele și, am putea spune, una dintre cele mai populare și căutate cafele din lume. Știu că au pornit de la faza că angajații au ajuns să cunoască numele
clienților care veneau în fiecare dimineață înainte de slujbă, de aici și chestia că te întreabă numele ca să-l scrie pe pahare, dar ceea ce le-a permis să scaleze a fost sistemul. Au cumpărat mașini mai folositoare, au investit în tehnologii mai moderne, e adevărat. Dar au creat circuite. Au făcut ordine și au dat regulilor CÂND-ul care-a aranjat curgerea lină a situației. Clienții intră pe o parte, ies prin alta. Comandă, plătesc, primesc. Angajații, la fel. Unul preia comenzi, altul face cafeaua, altul servește mâncarea. Totul, un sistem.
Ține-l în brațe cât încă mai stă. Veghează-i somnul cât încă doarme lângă tine. Spală-l cât încă se mai lăsă spălat. Îmbracă-l cât încă nu se opune. Și pupă-l, pupă-l în plus, că pupatul de azi nu se mai pune mâine. Profită acum. Asta e superpromoția care nu se mai întoarce.
Cu câteva ore în urmă, acum 2 luni fix, venea pe lumea asta. Completarea preafericită a unei poveşti de iubire. Un om mic, cu ochii mari şi fără gene. Semăna leit cu frate-său. Mirosea a natură şi a Dumnezeu. Plângea încet, dar din tot sufletul. Respira grăbit şi cu tot trupul. Cunoştea secrete, pe care noi le-am uitat.
