
Aveam senzația că nu mă mai înțeleg cu el decât dacă țip. Eram într-un cerc vicios. Îi spuneam o dată, de două- de zece ori și nimic. Până nu începeam să țip, nu mișca un fir.

Aveam senzația că nu mă mai înțeleg cu el decât dacă țip. Eram într-un cerc vicios. Îi spuneam o dată, de două- de zece ori și nimic. Până nu începeam să țip, nu mișca un fir.

Eu n-am avut crize de pietre la rinichi, colici biliare și nici dureri prea mari de dinți. Am avut însă hemoroizi (please, don’t laugh) și travaliu de două ori. Ultima dată a fost magic ce mi s-a întâmplat, dar, după primul copil, de fiecare dată când mă rog, îl pomenesc și pe cel care a inventat anestezia epidurală, dacă înțelegeți ce vreau să zic.
Cam așa e și durerea asta de mami-mai-vii.

Ne străduim să-i creștem cu mai multe DA-uri decât NU-uri. Să îi înțelegem în loc să-i certăm. Să explicăm în loc să pedepsim. Să convingem în loc să amenințăm.

Crizele de furie m-au căpiat. Am luat în considerare să merg cu copilul la psiholog, să renunțăm la grădiniță, să mergem părinții la terapie, împreună sau pe rând, combinații luate oricum. Am fi făcut orice. Am fi plătit oricât.

Sau ziua în care copilul tău s-a pupat și tu habar n-ai avut. Ori ziua în care cineva l-a jignit și tu habar n-ai avut. În care prietena ei cea mai bună a stat la masă lângă altă fetiță și pe a ta au lăsat-o singură la prânz. Și tu habar n-ai avut.
Pagina 26 din 73