Servus, eu sunt Miruna și simt că m-am maturizat când am încetat să mai dau banii pe tocuri și cămăși.
Nu vi se pare că e semn că ești adult? Vezi niște cămăși elegante de damă, nu știi exact cum le vezi, că nu e ca și cum cauți pe google ”cămăși elegante damă”, dar ele își găsesc ele drumul până la tine cumva. Nici pantofi cu toc elegant pentru evenimente la care nu merg niciodată nu caut, și, frate, cum găsesc ei calea spre ecranele mele, e un fenomen paranormal!
Am avut o lună intensă, în care mi-au fiert creierii, n-am putut să dorm, am făcut sinuzită, cu niște dureri infernale de cap.
Trebuia să iau o hotărâre importantă și iar mă perpeleam între două variante. Asta e povestea vieții mele. Sunt gemeni. Tot timpul am fost doi. Unul căruia nu-i place să facă poze și altul care-și dorește albume de familie pe raft. Unul căruia îi place limba română, dar nu vrea să fie într-o clasă de fete exclusiv. Unul care nu știe și altul care nu știe mai tare. Unul cu cap, altul cu inimă. Mă opresc aici că v-ați prins.
Și-mi zice cineva să fac exercițiul părților.
Posbil să mă înșel, nu sunt un expert și nici nu vând servicii de terapie. Io-s cu dinții, deci vă trimit pe toți la spălat cu periuța două minute întregi și regulat, pe urmă, la dentist.
Îmi amintesc perfect acum câțiva ani, Tudor era bebeluș abia diversificat, că am participat la un eveniment într-o clinică mare de terapie. Am primit drept cadou o ședință de psihoterapie. Sau 3, nici nu mai știu.
Am refuzat.
Momentul când m-a luat prima oară în brațe și s-a simțit ca un homecoming.
Momentul când m-a invitat să mă mut la el.
Când am ajuns, și mi-a pus în mâna cardul cu toți banii lui. Și pinul. Ia-ți ce vrei, mi-a zis.
Duminică ne-am nimerit în vizită la niște prieteni, fix când fetița lor de 8 ani se pregătea de o petrecere.
Scriu de pe bandă, ca să știți.
Când m-am apucat de mișcat fundul de pe scaun, am zis că o iau cătinel. Doar că încălzită așa cum sunt după un ceas sau mai mult de alergat lejer, parcă mai merge ceva pe mușchii ăia încălziți.
