Servus, eu sunt Miruna și simt că m-am maturizat când am încetat să mai dau banii pe tocuri și cămăși.
Nu vi se pare că e semn că ești adult? Vezi niște cămăși elegante de damă, nu știi exact cum le vezi, că nu e ca și cum cauți pe google ”cămăși elegante damă”, dar ele își găsesc ele drumul până la tine cumva. Nici pantofi cu toc elegant pentru evenimente la care nu merg niciodată nu caut, și, frate, cum găsesc ei calea spre ecranele mele, e un fenomen paranormal!
Nu am foarte multe cămăși în garderobă ca număr, dar sunt inacceptabil de multe dat fiind faptul că aproape niciodată nu le port.
Nu am dresscode de birou, nu particip la evenimente office, nu nimic. Hello tricouri, asta da, aici e categoria mea all you can wear. Am tricouri pe care le fac cârpe, fiindcă se rup efectiv de la spălat, se descos, se încrețesc la gât. Niciodată n-am pățit așa ceva la cămăși elegante de damă. Pentru că ale mele cămăși sunt mai degrabă de ținut în dulap, dacă facem o analiză pe purtat.
Dar sunt și cea mai mare ispită shoppingărească, la concurență mare cu tocurile cui.
Eu, care am aceeași pereche de bocanci în două culori. Cine mă urmărește pe stories sigur a remarcat. Măi, femeia asta oare nu mai are cu ce se încălța? Biata de ea.
A remarcat și un prieten bun, când ne-am dus la ei, că eu rămân fidelă până și unei perechi de bocanci. Păi da..
M-am oprit din cumpărat tocuri cui (pentru cel un singur eveniment pe deceniu la care particip elegant îmi ajunge ce am în dulap, sunt aproape noi). Și m-am oprit din cumpărat cămăși.
Dar simt nevoia să explic de ce le iubesc, e un love-hate complicat.
Cămașa e sora mai mică a domnului sacou.
Dacă are un croi corect, flatează orice siluetă. Ascunde orice burtică, nu că ar trebui ascunse burticile, dar știți cum e, fiecare cu piticii ei.
E geometrică și grafică, am senzația că o cămașă îți poate crește apariția cu 3 stele pe puțin.
Nu îmi plac cele încheiate până-n gât, am senzația că mă sufoc, bieții băieți care poartă papion! Dar ce frumoasă e o cămașă descheiată la primii nasturi, în limita decenței, bineînțeles.
Mă mai încurcă la cămăși elegante că trebuie să le calci. De asta n-am zis cămăși de in, că astea-s surorile rebele, în ele factorul șifonat crește indicele de aventură. Am și de in, iar la cât au costat, fiți siguri că le port cu vârf și îndesat.
Nu sunt fan cămăși cu mânecă scurtă, ăsta e un fix împrumutat. De la domnul soț, care e un domn foarte elegant, toată ziua în teniși și fleece, dar la cămăși nu face rabat.
Le putem sufleca mânecile, să apară trei sferturi așa. Știți cum e când te îndrăgosești și începe să îți placă muzica fix care îi place lui? Așa eu cu mânecile la cămăși.
Le admir de câte ori merg la bancă, de câte ori văd câte femei care arată impecabil în cămăși. Dar nu sunt pentru mine, așa că m-am abținut. Nici tocurile cui nu sunt, de asta le-am și purtat de când am copii, doar la ocaziile unde am participat fără ei, adică de 2 ori în ultimii 8 ani.
Exagerez, dar înțelegeți voi.
La ce capitol stau prost, în schimb, e papucii tip sport. Pentru că pe ăștia îi și uzez rapid, asta se întâmplă când porți o singură pereche și atât. Vestea bună e că mi-am comandat două perechi, aștept să ajungă și mă rog să îmi fie buni. Dacă nu, îi vând și fără să pierd, că i-am găsit la niște reduceri de ioi.
Voi cum stați la capitolul cămăși elegante damă și pantofi cu tocul cui?
Suzana
Printre cele mai faine haine din viața mea sunt cămășile elegante de la Alisia Enco. Ca un vin bun, devin încă și mai apreciate cu timpul- aproape zece ani de love story. Dacă doar 3 lucruri ar rămâne în dulapul meu, aș alege niște blugi și două cămăși de la ei. Forever happy vibes ❤️
Miruna
nu știu, ia să mă documentez. 🙂
Misha
Eu recent mi-am propus, desi lucrez de-acasa, sa încep a deschide camera la ședințe după ce am învățat ca ajută la a avea o echipă mai coezivă și mai dedicată, și uite așa mă îmbrac la cămașă în fiecare dimineață și mi-am ajustat garderoba corespunzător. Nu cămăși pretențioase și călcate la dungă, ci casual și comode, vreo 10-12 pe care le rotesc.