Exercițiu rapid de coaching care te ajută când ai de ales dintre 2 opțiuni

Am avut o lună intensă, în care mi-au fiert creierii, n-am putut să dorm, am făcut sinuzită, cu niște dureri infernale de cap.

Trebuia să iau o hotărâre importantă și iar mă perpeleam între două variante. Asta e povestea vieții mele. Sunt gemeni. Tot timpul am fost doi. Unul căruia nu-i place să facă poze și altul care-și dorește albume de familie pe raft. Unul căruia îi place limba română, dar nu vrea să fie într-o clasă de fete exclusiv. Unul care nu știe și altul care nu știe mai tare. Unul cu cap, altul cu inimă. Mă opresc aici că v-ați prins.

Și-mi zice cineva să fac exercițiul părților.

Care e așa:

Când există un blocaj, ia fiecare parte, pune-o într-o mână și uită-te la ea. Bine, poți să îi dai nume, culoare, temperatură, dar mie nu mi se potrivește această abordare hocus-pocus, așa că am luat-o pe scurtătură.

Adu la masa negocierilor a treia parte.

Și vei ști instantaneu.

Băi, lumeo, când mi-a zis asta, am știut.

Nici n-a mai trebuit să mă gândesc.

Au apărut copiii mei.

Mânuțe și picioare. Tălpi goale care-mi aleargă în brațe. Aseară ne-am apucat de citit alt roman. După ce ne-am jucat și un pic ne-am certat, că așa ies emoțiile cele adunate. Bucuria revederii sau ceva. Și eram noi trei pe canapea, de zici că televizorul nici nu exista, ei cu mânuțe la mine pe genunchi, o carte deschisă undeva și citeam. Și Tudor zicea, după ce inițial ne-am propus doar primele 10 pagini, că na, hai, mami, să citim până la pagina 17! Apoi, hai până la 20. Am citit primele 2 capitole tot așa.

Se poate ca la alții, când închid ochii și aduc a treia parte la masă, să apară altceva. Un Făt-Frumos. O promovare. Mai mulți bani.

Habar n-am.

Dar au fost puține lucruri pe care să le simt cu atâta hotărâre în oase. Era fix argumentul pe care-l căutam. Dacă ar fi nevoie de o definiție pentru claritate, aduceți a treia parte la masa de negocieri. Ce rezultă se cheamă claritate,

bine, pa.