Scriu de pe bandă, ca să știți.
Când m-am apucat de mișcat fundul de pe scaun, am zis că o iau cătinel. Doar că încălzită așa cum sunt după un ceas sau mai mult de alergat lejer, parcă mai merge ceva pe mușchii ăia încălziți.
Și avea bărbatu-meu niște gantere în mica noastră sală de sport de la subsol. 4kg fiecare, prima dată am ridicat una singură cu două mâini.
Io-s genul mare de-un metru și-un zâmbet, am masă musculară de pot merge la cerșit. Dați-mi și mie, dacă aveți.
Am zis că o să-mi umplu niște sticle de 0,5 să fac bicepși cu ceva ce totuși pot să ridic, am tot amânat, așa că am început să mă joc cu ganterele soțului.
Astăzi pot face lejer repetări de câte 5. Pe corectelea, pe inspir-expir, pe ținut mușchii încordați, nu dau din aripioare ca un fluturaș.
Nu sunt nici Arnold Schwarzenneger între timp, nu vă imaginați. Dar cu pauze între repetări, pot și fac chiar 2-3 pe zi.
Prima oară când mi-a fost ușor să ridic ganterele bilateral, am înlemnit.
Nu-mi venea să cred că eu, chiar eu fac așa ceva?! OMG.
Ceea ce mi-a adus aminte de un coleg de cămin.
În anul 3 de facultate, un student la altă facultate din Cluj trăia în cămin de mediciniști. Sesiune. Disperat, căuta coleg să îi dicteze la examen cu handsfree. Flutura niște pagini pe la noi, mai ții minte, Zînico, știu și cine era. Erau 13 pagini A4, pagini nu foi. M-au impresionat. Scrise de mână, că așa era pe atunci.
13 pagini pentru un examen erau grele pentru cineva. Noi, studenții la medicină, am râs. Dar nu era râsul nostru, că na. Noi aveam de învățat 50 de pagini de marți până joi. Nici măcar nu exagerez.
Țin minte că tot sistemul nervos din manualul de biologie din liceu avea 50 de pagini și mi-a luat, pentru admitere, 3 luni să-l învăț. Când ne-a dat asistul la anatomie la facultate 50 de pagini din Papilian de marți până joi, am crezut că e banc. Nu era.
Ce vreau să spun e că greul poate fi un standard de la care pornești.
Multul poate fi depășit, prieteni, toți ne-am luat examenele la anatomie într-un final. Un ritm infernal? Clar. Imposibil de efectuat? Nu chiar.
Ca mine cu ganterele soțului. NIci prin cap nu mi-ar fi trecut să mă apuc de 4 kg pe fiecare biceps. Dar am făcut asta anyway. Și am reușit între timp, o să-mi iasă și mai multe repetări dacă voi continua să mă antrenez.
E o lecție de viață aici. Când vrei performanță, cum zice clișeul, țintește la lună. Și dacă nu reușești până acolo, în cel mai rău caz ajungi printre stele.
Stelele bicepșilor mei, sunt cu ochii și cu 4kg pe voi! 🙂
Inéa
N-am mai miscat o gantera din august 2015.
La cat timp alocam sportului, ma blochez numai la ideea de a ma reapuca.
Bravo!
Miruna
oricând te poți reapuca
Daniela B
Atat de greu mi-a fost si mie la inceput dar odata cu trecerea timpului am progresat si am inceput sa ridic gantere de 8-9 kg pe fiecare brat. Bravo si mult succes in continuare!