Luna: May 2020 (Pagina 2 din 4)

Nu mai faceți unu-doi amniocenteză! Avem în România teste genetice cu ZERO risc pentru mamă și bebelușul ei (p)

amniocenteză

Văd și acum scris unu-trei-unu de mână, cu un pix negru pe-o foaie alb-murdară, că-n Anglia nu aveai voie să scrii cu albastru pe documente oficiale. Tocmai venisem de la cabinet, era o frumoasă zi de vară englezească. Poate, încă lumină afară sau o fi fost sâmbătă, nu-mi amintesc deloc aceste detalii neimportante, dar pe unu-trei-unu îl văd în fața ochilor și acum. Știu sigur că Horațiu era de gardă.
În fața ușii, mă aștepta o fițuică. O jumătate de A4 ca trasă la xerox și tăiată strâmb de cineva grăbit. Nu era nici măcar în plic. Deși, cu siguranță era, dar în mintea mea nu mai încape și plicul de care să își amintească.

”Mrs. Ioani, încercăm de 3 zile să vă contactăm, trebuie să vă comunicăm ceva urgent.”

Continuare

Povestea bluzei: de ce port una singură în fiecare live pe Medicentrum

medicentrum

Povestea bluzei a intrigat mai multe persoane care mi-au sugerat în moduri simpatice: Mai schimbă, dragă, bluza aia! Dungi albastre și câteva inimioare roșii. Există o explicație la care poate v-ați gândit.

Continuare

Nu credința te face un om bun, ci faptele tale

Una dintre dilemele cele mai mari ale mele când eram mică: oamenii răi știu că sunt răi? De exemplu: mama vitregă și surorile din Cenușăreasa, regina din Albă-ca-Zăpada, dar mai ales hoții. Mincinoșii. Ion Iliescu! Tata zicea că-i mai rău decât Ceaușescu.

Continuare

Cum m-am gândit să-mi ajut cititorii: Dacă ție ți-e bine, și mie mi-e bine. #TrezimEconomia

Stop, nu mai trimiteti email.

Vă propun ceva, pentru că nu mă pricep la afaceri, dar ceva știu sigur: dacă ție ți-e bine și mie mi-e bine. Suntem toți legați unii de alții, că nu trăim în grote și nu mâncăm pătrunjel din curte. Împreună putem crește și putem mișca lucruri. Nu e prima dată când facem asta. Aș vrea să întind o mână cititorilor de blonde, să întindem o horă de ajutor și să ne ridicăm unii pe alții. Modelul funcționează, citiți mai departe.

Continuare

Despre autonomia copilului și încrederea mea în el: cum am început să-i dau dulciuri și ce s-a întâmplat apoi

Pentru că o poză face cât o mie de cuvinte, poftiți. Băiatul meu cel mare a primit de la iepuraș acest cofrag plin cu ouă Kinder. De Paști. Acum o lună fix. Și mai are cam atâtea ouă din el:

Să nu aveți impresia că îmi asum un merit în vreun fel. A fost un drum de făcut până aici, cu suișuri și coborâșuri. A fost nevoie de curaj. Mai ales din partea mea, căci copilul e minunat. Acum 3 ani pe vremea asta, dacă mi-ați fi spus că o să scriu  așa ceva, v-aș fi zis să plimbați ursul. Dar lucrurile se schimbă, important e să ne spălăm pe dinți. :p

Continuare

Conturi goale și suflete pline? Învățați-vă copiii că banul nu e ochiul dracului. Educație financiară pe vârste și lansarea Revolut Junior (p)

revolut junior

Cred că felul în care am fost educați sau mai bine zis felul în care nu am fost educați financiar e un handicap. Înțeleg contextul și nu aș vrea ca mama să se supere în vreun fel. Până ieri-alaltăieri așa gândeam toți, abia acum ne-am mai desfăcut un pic. Ce vreau să zic. Am fost educată în spiritul lui ”ai carte, ai parte”, ”bogătanii precis sunt niște hoți”, pentru că, na, în vremurile post-decembriste, ce să zic, mulți și erau. Bogați și hoți, era un dispreț subînțeles. O asociere pe care nu ți-o doreai.

Continuare

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 154 queries in 0.464 s