Ghiciti cine a stat frumos la coada la radiologie dentara 50 de minute in cap?!
Nu mi-am mai controlat dintii de dinainte de sarcina, iar la cate dulciuri am mancat in ultimele doua luni, a fost primul lucru pe care voiam sa il fac.
Am iesit din izolare cu 2 dinti in plus fata de cu cati am intrat. Nu eu, ci Victorul meu.
Penibil: Țara în care românul e priceput la toate, ca să luăm temperatura avem nevoie de absolvenți cu facultate? Dați-mi un scaun, să mă așez. Dar unul din haur dacă aveți, muritorilor de rând care sunteți și care nu aveți diplome de intelectuali și nici dreptul să apăsați un buton.
Când se trezește dimineața, mai întâi se duce să-l vadă pe fratele lui. Când plânge, mă strigă să vin să-l liniștesc. Când își mănâncă mânuțele, e primul care mă cheamă să-i dau bebelușului sân. E multă grijă și e multă iubire la noi în casă acum.
Vocea mea interioară ar fi vrut să scrie lista cu regrete, dar o să-i dau o palmă și o s-o invit nepoliticos să tacă. Sper în secret să se supere pe mine și să mă părăsească pentru totdeauna. Ia să vedem ce putem scoate bun din treaba asta și vă invit și pe dumneavoastră s-o faceți. Ca pe-un exercițiu forțat de recunoștință, dar totuși cu sinceritate.
O simt. E la usa. O cunosc pe nenorocita, traiesc cu ea demult.
Mai intai, nu dormi noaptea. Apoi, te miri ca nu mai poti.
Vine si pandemia peste tine, multumesti sfintilor ca au aparut probleme mai mari decat ale tale pe pamant.
Ce cinica gandire, un scuipat intre ochi. Asta meriti.
Urmeaza prabusirea, inca esti in secunda aia inainte ca avionul sa se izbeasca de sol. Nu va fi un sarut ca-n filme, ci o explozie pe cinste. Doar ca nu stii cine-o sa mai fie la aplauzele de final.
