*un articol pe care ar trebui să-l citească toate deținătoarele unui perineu, nu numai cele însărcinate
”Beneficiile vor fi simțite de ambii parteneri”
”Nu e normal să scapi un strop de pipi când strănuți”
”În România, nu există educație perineală”
”În România, nu există recuperare perineală după naștere sau menopauză, deși în unele țări se face gratuit”
Vă rog să apreciați faptul că nu încap în această poză din simplul motiv că am picioarele prea lungi :)))))))
În clasa a 6-a, am fost într-un schimb de experiență în Germania. Clasa cu care ne-am înfrățit avea două vedete printre băieți: pe Christian și pe Florian. Florian era neamțul ăla tipic, blond, cu freza dată cu gel, rârâit corespunzător și pistruiat bine de tot. Christian era mult mai înalt, un pic bronzat, un pic adus pe spate și ceva vedetă sportivă pe la ei. Dacă erai fată, sigur îți plăcea de unul dintre ei. Să știe ăștia doi cum te cheamă era, pe vremea aia, egal cu să te fi cerut de nevastă. Florian știa să se pupe, a învățat-o chiar și pe o prietenă a mea. Christian le-a învățat pe mai multe, doar că ele nu știau.
Când am absolvit facultatea care ținuse o veșnicie, era un moment dificil în familia noastră din punct de vedere financiar. Criza, creditele, se adunaseră multe. Deși alții primeau bijuterii, mașină sau măcar o tabără pe undeva, eu nu mă așteptam la altceva în afară de un buchet de flori colorate. Când colo, surpriză, iată ce am primit de la părinții mei:
Pentru cine se întreabă, încă alăptez. Ceea ce e mult spus totuși, pentru că băiețelul meu are 3 ani și 3 luni, iar ieri dimineață la micul dejun a halit un ou fiert cu pâine și roșii, un castron de mămăligă cu lapte, plus un sandwich cu șuncă și cașcaval. Adică, să nu credeți că i se lungesc urechile de foame. Alăptatul unui copil de 3 ani e doar prin alint numit alăptat, pentru că acum e foarte rar și foarte scurt. Se întâmplă, de obicei, noaptea, deja nici nu mai avem nevoie la somn, eu pot purta de multă vreme bluze fără acces rapid la lactobar. Dacă a fost întotdeauna așa ușor? O, ba nu. Nici vorbă.
Știu că nu toată lumea are cu cine-și lăsa copilul o noapte întreagă (așa cum e tradiția prin București) sau o după-masă întreagă (așa cum se întâmplă o nuntă în Ardeal). Atunci, ești între ciocan și nicovală. Poate este o nuntă la care foarte tare vrei să te duci, poate se mărită prietena ta cea mai bună, colega de bancă din liceu, sau poate ai o obligație de care nu poți scăpa doar cu un plic, pentru că, nu-i așa, o nuntă nu se face cu plicuri, ci cu oameni.
Cum am făcut noi cu nunțile de până acum, dacă nu vă interesează, treceți la următorul paragraf:
