Dr. Jack Newman, despre alăptare și mituri: ”Nu am destul lapte” e o realitate!

Dr. Jack Newman, despre alăptare și mituri: ”Nu am destul lapte” e o realitate miruna ioani

Pentru cine se întreabă, încă alăptez. Ceea ce e mult spus totuși, pentru că băiețelul meu are 3 ani și 3 luni, iar ieri dimineață la micul dejun a halit un ou fiert cu pâine și roșii, un castron de mămăligă cu lapte, plus un sandwich cu șuncă și cașcaval. Adică, să nu credeți că i se lungesc urechile de foame. Alăptatul unui copil de 3 ani e doar prin alint numit alăptat, pentru că acum e foarte rar și foarte scurt. Se întâmplă, de obicei, noaptea, deja nici nu mai avem nevoie la somn, eu pot purta de multă vreme bluze fără acces rapid la lactobar. Dacă a fost întotdeauna așa ușor? O, ba nu. Nici vorbă.

Sunt la a doua sarcină, într-o altă țară (România acum, prima dată am fost în Anglia), experiența e foarte diferită începând de la faptul că scriu aceste rânduri cu o perfuzie înfiptă-n venă. Parcă n-am mai fost gravidă niciodată. În UK, am participat la un singur curs de puericultură, organizat de maternitatea unde urma să nasc. Nu eram pe niciun grup de mămici la vremea aceea. Există și o capcană să te afli într-un sistem care știi că are grijă de tine, că uiți să te mai informezi. Și, totuși, vorbim despre mine! Mă consideram destul de informată și pusă la punct. Doar că sunt lucruri pe care nu le scrie nimeni în cărți, să nu te sperie și lucruri care ți se promit doar ca să nu te iei cu mâinile de cap. Despre alăptare, eram sigură că o să reușesc, doar îi bagi țîța-n gură și știe singur ce să facă! Realitatea din teren stătea însă ușor altfel.

Copilul slăbise peste cele 10 procente permise. Era cam somnolent, născusem prin cezariană cu epidurală, știam că e unul dintre efectele de după ea. Din sâni nu că nu curgea mare lucru, pur și simplu nu venea nimic. NI-MIC! Copilul era fericit, pișa, căca, dar eu eram disperată. Ce furia laptelui, ce sâni angorjați??? Să vină la mine, eu eram de cealaltă parte e extremei, în echipa lui NiMic.

Norocul de a nu-i da lapte praf a fost doar că m-a apucat disperarea noaptea, la 12. Cum te și apucă, de fapt. Eram cu soțul meu și cu mama, din sâni nu curgea nimic și-am zis așa. Scoatem sterilizatorul, desfacem pompa și scoatem cu ea. Dacă nu vine nimic, e clar, a secat izvorul, fugim la o benzinărie sau undeva. Scoate sterilizatorul, spală-l, citește instrucțiunile de 5 ori, că, na, e prima oară când vezi un device din ăsta și e cel mai prost moment să îl strici. Asamblează pompa, apoi desfă-o, că doar n-o sterilizezi împreunată, dacă s-a strecurat vreun microb păcătos, n-ai de unde să știi! Un circ, ce să mai! Punem pompa la sân, apăsăm pe buton, nimic… Ce pompă de căcat, parcă ziceai că-i cea mai grozavă!!!

Până când mama copilului, deținătoarea celor două pielițe, numite sâni, s-a enervat. Și-a reluat conducerea asupra propriului corp și copil și a oprit procedurile, circul, disperarea. I-am trimis pe toți la culcare, inclusiv pe doamna Disperare care pusese stăpânire pe noi. Toți doctori și toți transpirați la subsuoare: Copilul e fericit, lăsați-ne în pace!

Soțul cred că a fost dublu de fericit, că el ar fi fost cel desemnat să meargă la benzinărie după lapte praf. Vă jur că, dacă aș fi avut în casă, i-aș fi dat. Nu soțului, că el nu era fan.

Gravidele se informează mai mult despre naștere, pe principiul ”să trecem peste asta și, mai departe, vedem noi”

A fost revelația mea de lunea trecută, când m-am trezit într-o sală plină de burți rotunde și domni aparținători. Adorabil peisajul! Toată lumea voia să știe despre travaliu, despre durere, despre dilatație, despre cum o să fie. Pentru că ăsta e primul și cel mai mare hop când aduci pe lume un copil. Cu asta ne sperie filmele americane. Nu e normal să vrem să ne informăm? Și atunci, uităm că mai urmează ceva după, multe ceva-uri poate foarte importante, dacă stăm să ne gândim.

Eu credeam că orice femeie poate să alăpteze. Ne-au zis la cursul respectiv că doar 2% dintre mame nu au lapte din motive medicale. Restul are. Deci, poate. Deci, în capul meu, alăptatul era o chestie naturală, care ține de vrut. Iar eu voiam, ba mă mai și uitasem la un clip pe youtube despre atașare, practic mă simțeam un mini profesor în alăptat!

Însă în noaptea aia fără lapte praf, și în toate zilele de după, când cineva mă întreba dacă am sân, de parcă aș fi fost femeia-bărbat și de parcă întrebările n-ar putea durea, nu am mai știut nimic. Decât că voiam, dar nu ieșea. Eu n-am avut niciodată lapte prea mult. Am avut lapte suficient, dar fix pe fix, ca la farmacie. Nu am avut sâni umflați, furia laptelui, stocuri prin congelator. Țin minte că strângeam cu pompa în fiecare dimineață, după supt, că dimineața ai mai mult, câte 10 ml de lapte matern. Atât. Rar ieșeau 20. Îl puneam la congelator, pentru drumurile cu mașina la Sibiu. Cu puțin noroc, strângeam un biberon în 10 zile.

Per total, a fost bine, putea fi și mai rău.

Ce vreau doar să spun e că teoria aia cu ”alăptarea e un instinct” și ”totul e să vrei” e un bullshit. Mi se pare că trăim într-o eră atât de modernă sau poate că tocmai asta ne-a sabotat, încât nu mai alăptează cine poate, ci alăptează cine știe.

De asta, vreau să vă dau o veste bună. Împreună cu echipa Parenting Academy, l-am invitat în România pe Jack Newman să vorbim despre ”alăptarea dincolo de instinct”.

 Jack Newman este medic pediatru din Canada, fondatorul primei clinici de alăptare din lume, autor de cărți pe subiect și lector la multe conferințe. Când vine vorba de alăptare, el este The Man. Și e un om minunat, îl descopăr și învăț de la el cu fiecare mail pe care-l schimbăm. Vă povestesc.

Când stabileam cu el temele de discuție, mi-a scris la un moment dat: ”Miruna, că unele mame nu au lapte nu e un mit, e o realitate”. Și mi-a plăcut mult de el în acel moment. Pentru că am fost și eu o vreme una dintre femeile care cred despre ele că ”nu au lapte” și știu că e un sentiment de vină, covârșitor. Simți că ești greșită, că îți privezi copilul de cel mai bun lucru din lume. Să știi că nu e vina ta poate fi chiar vindecător. Da, chiar și pentru mine.

Despre mamele care aleg să nu alăpteze din start, mă abțin, că iar ies flăcări pe blog. Despre mamele care nu au decis încă sau despre cele care își doresc aș vrea să vorbim. Despre mame care au un copil deja și o experiență care n-a mers chiar cum ele ar fi vrut, despre mamele care caută, citesc, se informează și vor să facă tot ce le stă în putere să schimbe povestea a doua oară. Despre și pentru ele va fi această conferință.

Dacă aveți vreo prietenă gravidă și vreți să îi facei un cadou sau chiar și numai o bucurie, spuneți-i despre această conferință. Vor veni și medici în sală, consultanți în alăptare, pentru că dr. Jack Newman este marele profesor când vine vorba de alăptat. El știe, nu numai că a citit într-o carte, ci din experiența de mulți ani. Vorbeam cu un pediatru de la noi, care mi-a zis: ”una e să citești într-o carte: fă cutare și cutare, alta e să îl auzi pe el vorbind: fă asta, că precis merge, am văzut eu de zeci de ori!”

Conferința va avea loc în sâmbăta cu 31 august, la hotel Pullman și va fi o zi întreagă. Duminica vom continua cu un workshop dedicat exclusiv medicilor, moașelor și consultanților în lactație. Va fi tot o zi întreagă, doar că discuția va rămâne într-un ton mai specializat.

Participarea în sală (prima zi) costă 450 lei, iar vestea bună e că puteți beneficia de discount dacă vă luați biletul acum, e 320 lei. Pentru cei care nu sunt în București, conferința poate fi urmărită și online live. Va fi disponibilă și utlerior pentru vizionare. Prețul unui bilet întreg va fi 360 lei, early bird e 260 lei, dacă îl luați acum. Agenda evenimentului și biletele sunt aici.

Te-ar putea interesa, dacă…

  • Urmează să naști și vrei să-ți alăptezi bebelușul neapărat
  • N-ai reușit să alăptezi primul copil și vrei să înțelegi ce s-a întâmplat, ca acum să se întâmple altfel
  • Ai născut de curând, bebelușul a primit lapte praf, la care te chinui să renunți treptat (ca să alăptezi exclusiv)
  • Sau iubita ta urmează să nască și n-ai chef să alergi în miezul nopții după biberon

Sau

  • Ești medic pediatru, neonatolog sau de familie, știi teoria, dar și cât de important e să înveți din experiența unui coleg. Și nu există altul mai bun în domeniu
  • Sau ești medic de orice altă specialitate, inclusiv dentist, și vrei să fii mai deștept decât ceilalți  
  • Ești consultant în lactație și îți dorești ca producătorii de lapte praf să dea faliment
  • Ești moașă și vrei să ajuți cât mai mulți pacienți mici să crească mari
  • Sau pur și simplu vrei să-l cunoști pe tipul care a deschis prima clinică de alăptare de pe pământ

Participarea în sală duminică, la workshop-ul dedicat specialiștilor va costa 580 lei, early bird 450 lei. Sunt teme foarte interesante, despre medicamente și alăptare, bebelușii prematuri și cazurile în care alăptarea e contraindicată. Toată agenda evenimentului și biletele sunt aici.

Sunt implicată direct în organizare, pentru că e subiectul meu de suflet, deja știți. Nu e ceva cu ce să mă ocup în mod obișnuit, nu trăiesc din organizat conferințe, doar îmi doresc să ajut niște mame și specialiști, cu informație de calitate. Mă simt un pic și sufocată de campaniile făcute pe mulți bani de către producătorii de lapte praf, cu care e foarte greu să concurezi, pentru că alăptarea nu va avea niciodată la fel de mult buget. Mi-e ciudă și când citesc mesaje sau diverse postări pe grupuri, de la mame cărora li se refuză tratamente stomatologice de exemplu, pe motiv că alăptează. Mi-e ciudă că la facultatea de medicină, alăptatul este abordat superficial; la stomatologie abia dacă se menționează… Și tocmai de asta nu ne lăsăm! Vă mulțumesc mult dacă dați de veste și prietenelor voastre de această conferință, dar cel mai mult vă vor mulțumi bebelușii voștri, dacă veniți 🙂

foto Shutterstock

 

Articolul anterior

Cu copilul la nuntă: ghid de bună purtare pentru părinții invitați

Articolul următor

După o vârstă, începi să îți dorești cadouri pe care nu le poți cumpăra cu bani (p)

27 Comentarii

  1. Monica R

    Sa iti zic cat am plans ca nu aveam lapte?! Si cat “ma ajutau” si imi spuneau ca uite plangi, de aia nu ai lapte, nu se poate sa nu ai. Si cand am decis, gata, asta e, o sa fie bine si asa, parca mi s-a aprins lumina. Pe urma am inceput sa citesc cauze posibile pentru lipsa laptelui (in sarcina nu am cautat, ca de, toate femeile pot..) si ce sa vezi, am cel putin 3 motive medicale care pot genera asta..
    Tot ce pot sa zic e ca e important sa accepti ce se întâmpla, să nu ajungi la disperare.

    • Si, inainte de a accepta, sa te informezi din surse bune, sa vezi daca totusi nu se poate face ceva. Eu habar nu aveam pe vremea aia ca, si daca dai lapte praf, sa nu il dai din biberon, ca poti stimula lactatia, ca poti face greseli sau le poti corecta. Eu stiam doar de furia laptelui si ca cineva trebuie sa te traga de sani, in caz ca ceva 😬
      Si na, la mine nu era cazul sa ma trag decat singura de par…

  2. Raluca

    Parca m-ai descris pe mine. Tin minte o repriza de muls cu pompa…iesisera vreo 20 ml. Si sotul (foarte spiritual, de altfel) zice: asta-i lapte pentru cafea. Acum imi vine sa rad. Acum 3 ani insa nu mi s-a parut asa haioasa treaba.

  3. Andreea S

    Da, alăptarea este destul de dificila. Răni, treziri dese (am auzit ca la lapte praf dorm și toată noaptea, ma rog poate depinde și de copil), nu prea îl poți lăsa cu nimeni. Pe noi cumva alăptarea ne-a ținut împreună. Am aflat la 2 săptămâni ca bebe avea o problema la aorta, iar pentru ca anumite locuri sunt limitate și pt mama în spital, neunatologul a încercat sa ii dam biberon cu lapte matern, însă bebe nu a acceptat. Și asa am reușit sa fiu lângă el non stop, deși oricum as fi stat lângă el, dar ma rog asta e alta discuție. A fost foarte grea luna respectiva, dar am reușit amândoi. Eu de la atâta stres sa nu pierd laptele, iar el sa iasă învingător din operație.
    Ceea ce este destul de frustrant în societatea noastră este presiunea asta, alăptezi?, dar de ce dai lapte praf?nu vrei, nu exista nu pot. Exista, mai ales când ești supus la un mare stres, când copilul e bolnav și nu poți face nimic. Eu am fost un caz norocos ca nu am pierdut laptele, însă am văzut multe mămici în spital care treceau prin asta.
    Asa ca, cel mai important este sa fie sănătos bebe și mami, restul se rezolva 🙂

  4. Iuliana

    De fiecare data cand citesc despre alaptare, plang, plang pentru nereusita mea, plang pentru ca o consider un esec. Esecul meu. Am nascut natural, fara epidurala, dupa 22 de ore de travaliu. Iar cele doua luni care au urmat parca eram prinsa intr-o tornada, un vartej care nu se mai termina. Am plans zi si noapte din cauza furiei laptelui, din cauza sanilor angorjati, din cauza ca nu reuseam sa scot decat 10-20 ml. Nu-mi aduc aminte mai nimic din primele luni cu bebelusul meu, decat ca plangeam zi si noapte, iar mama langa mine imi tragea de sani, ca nici masaj nu se mai numea, deoarece laptele ramanea undeva pe acolo (am sanii foarte mici) si mi se formau niste puncte rosii, tari care urcau pana sub brate. La ambii. Si dureroase. Mastita? Cred ca nu mai aveam mult. Sunt trista de fiecare data cand citesc despre alaptare, dar cred ca in timp voi mai uita. Nu voi putea participa deoarece locuiesc in strainatate, dar doua viitoare mamici vor auzi despre conferinta asta si le voi indruma sa mearga pentru ca alaptarea nu e usoara.

    • Felicitari pt nastere, imi pare f rau pentru chinurile prin care ai trecut, mai ales emotionale. Daca te ajuta la ceva, sa stii ca fiecare picatura pentru care ai plans sau ai suferit e aur pentru prunc! Si ca a meritat tot stresul ala, si daca a primit doi stropi de lapte de la mama-sa 🤗

      P.s. Conferinta va fi si online, daca vrei sa bagi un ochi. Multumesc ca dai veste mai departe.

  5. Alexandra

    Doamne, ce început greu am avut și eu cu alăptarea. Tot universul complota ca eu sa nu pot alapta, asa am simțit. Nu tu mameloane, nu tu lapte, dureri la atașare și tot tacâmul. Doar eu și bebe ne am dorit prea mult, asa ca am reușit și am alăptat exclusiv. Cum? În primul rand, datorita lui care sugea temeinic în gol de parca ruga lăpticul sa vina. Am alăptat cu mameloane de silicon pana la 4 luni, iar el n a avut nimic împotriva. Dragul de el, parca l am iubit și mai mult pt asta.
    Pe lângă asta, ma ‘adapam’ ca o vita, de la 4l de apa în sus, aveam grija la ce mănânc sa fie cât mai sănătos, am încercat chiar și o serie de suplimente pt alăptare..
    Cert e ca am reușit, însă asa cum spui și tu, niciodată n am avut lapte de păstrat sau irosit. Țin minte ca pe la 3 luni a avut o perioada în care mai varsa, un soi de reflux care din fericire n a ținut mult. Însă când vedeam ca varsa laptele pe care știam ca îl produc cu atâta greutate, îmi venea sa plâng de frustrare. La fel și cu stomatologul, mi a recomandat ca după fiecare intervenție (anestezie mai exact), sa arunc primul lapte.. Parca îmi murea din suflet când dădeam cu el în chiuveta..

    • Auleeeeu, asta cu stomatologul imi intoarce stomacul pe dos!!! Chiar ca lapte irosit!
      In rest, am avut aceeasi senzatie cand, bebelusul deja refuza cu vehementa biberonul chiar de era mort de foame, cand mergeam la sibiu. Si, dupa vreo 6 luni, am aruncat stocul de lapte congelat. Imi venea sa plang dupa el… :))

  6. Livia Stoianovici

    Cat de mult mi-as fi dorit sa fi citit un asemenea articol acum fix 2 ani, cand la fel plangeam si eu chinuindu-ma sa-mi alaptez fiica. Dupa trauma nasterii care a inceput pe cale naturala si care datorita epiduralei era sa se finalizeze in cel mai urat mod posibil, a urmat trauma alaptarii si sentimenul de esec total fata de propriu-mi copil.
    Citeam zile intregi forumuri despre alaptare, am apelat la 3 consultante si toate imi spuneau ca “nu exista nu ai lapte” si ca daca e nevoie pui copilul si la 10 minute la san … stres pur pt. mama, copil … si de tata nu mai zic.
    Din fericire am ascultat de moasa care ne-a vizitat acasa, m-a avertizat ca nu o sa imi fie usor, dar ca este o chestiune de perseverenta: atasat copila la fiecare san pret de 5 min + 5 min + 5 min apoi completare cu lapte muls sau lapte praf si continuare cu mulsul ca sa fie lapte matern pt urmatoarea masa. Au fost 3 luni in care imi dadeau lacrimile de fiecare data cand vedeam pompa, insa dupa 3 luni corpul a invatat cat lapte trebuie sa produca.
    Furia laptelui sau sani angorjati nu am avut nici cand am hotarat sa intrerup alaptarea la 1 an, deoarece devenise doar un molfait pe timp de noapte atat cat sa nu pot dormi deloc.

    Din pacate nu sunt in tara, ca as fi participat la conferinta doar ca sa inteleg daca si unde am gresit.

    Sarcina usoara iti doresc Miruna si alaptare placuta in continuare!

  7. CristinaM

    Eu o sa “ingros” obrazul si o sa spun ca m-am iertat pentru nereusita alaptarii! Am trecut peste de furia laptelui si sani angorjati despre care am afla dupa… ca de: “toata lumea poate, e o nimica toata, o sa curga ca apa la robinet, nu-ti face probleme, e usor, pui copilul si suge”… Pe dracu… Inca-mi aduc aminte de febra, durere si plansul si batutul in perne de la 12 noaptea sau poate nu m-am straduit destul, nu am insistat cat trebuia… Dar, copilul e bine, sanatos, creste frumos, in curand face 2 ani iar pe mine sa ma judece cel fara de greseli!

    Iar grupurile de “mamici”… uneori seamana cu niste hiene… de unde atata rautate, lipsa de intelegere, empatie ioc… numeri pe degete mamele care explica frumos, dau exemple sau explicatii cu rabdare, se simte din felul cum scriu ca-si doreac sa ajute fara superioritate… Din pacate se pierd intre “perfectiunea” altora

    • Gianina

      Buna. Nu esti singura, si eu m-am iertat, cu greu, dar am zis ca asta este primul hop in viata si ca vor fi nenumărate si dc eu clachez de acum, cine imi mai creste copilul? Plus ca făcând o mamografie la începutul anului acesta ( copilul are acum aproape 5 ) am aflat ca nici mari glande galactofere nu am. Chiar ma întreba medicul radiolog dc am alăptat. Răspunsul a fost ca m-am străduit, răspunsul drei: pai nici nu aveați cu ce doamna! Deci cine vrea si nu poate sa faca bine sa se ierte, ca încercările vieții sunt nenumărate si aceasta e o mica picătura, extrem de mica, dinte-un mare ocean! Sa fim sanatosi!

  8. Madalina Lupu

    Ooo.. informare 10, experienta 0. In maternitate, asistenta “binevoitoare” care m-a certat ca nu m-am tras zdravan de sfarcuri cu cel putin 2 luni inainte de nastere, pentru a le pregati pentru gurita de bebica flamanda. Apoi a venit suav cu replica minune “pana si animalele alapteaza, nu va mai explic nimic, e ceva natural”! Dupa cateva incercari esuate (bebica somnoroasa, card scadea prea tare in greutate, eu anxioasa), m-am rugat de alte asistente sa ma ajute (unele au taiat seringi, sa le pun pe sfarc, sa trag.. pentru a stimula presiunea, altele incercand sa traga de gurita bebicii pentru o atasare ok), am apelat la un consultant in alaptare (de existenta careie stiam doar de pe Fb) si la sns. Asa alaptez si acum, cu toate ca i-am dat si putin lapte praf, mereu cu sns.

    Este esential ca in maternitate sa ti se dea ajutor, in cazul in care bebe nu papa bine din prima, in cazul in care ai rani (traducandu-se intr-o atasare defectuasa, sa fii ajutata cu varii pozitii de alaptare, sa ti se explice ca daca nu ai reusit din prima, nu esti o handicapata careia nu ii “iese” cel mai natural lucru posibil “pe care orice animal il face”).
    Tare as vrea sa o vad acum pe acea asistenta, fara sa am lacrimile de atunci si teama teribila din acele zile! I-as povesti niste lucruri…

  9. Alina

    Dacă aș fi în țară,cu siguranță nu as rata evenimentul deși am deja peste 2 ani de alăptat si nici nu ma pregătesc momentan de al doilea copil. A fost atât de greu începutul, tot ce îmi amintesc e că țineam copilul in brate la sân si cu mâna cealaltă butonam telefonul să găsesc salvarea pt a renunța la suplimentul de lapte praf. Cand l-am descoperit pe omul ăsta, am zis ca il iubesc. Am vazut de zeci de ori videourile lui cu atasarea la san. Acum ca mi-ai adus aminte de el , parca m-aș apuca iar sa ii citesc cartea :)) Si eu am nascut tot in uk, de la curs am tras concluzia ca bebelușii vin deja pe lume cu țâța in gură.

  10. Ada

    Wow , ce greu a fost … articolul asta mi-a amintit de inceputuri , acum un an si un pic . Eu am fost la extrema cealalta , mult lapte , mult , doar pungi cu lapte in congelator , nimic altceva . febra 40 , dureri , frisoane , mai mai sa-mi pierd cunostinta intr-o noapte . Credeam ca stiu cu ce se mananca alaptatul asta , da de unde ?! regretul meu : ca nu am apelat la un consultant in alaptare la momentul potrivit astfel incat sa ma ajute sa pot alapta la fel din ambii . am ramas intr-unul . isi face treaba , nu-i bai da sufar dupa alalalt care e pe jumatatea alui bun ( ca marime ) si ete asa vara bate la usa si frustrarile mele ca nu gasesc nimic decent sa mi acopere “ handicapul “ ma face sa mi doresc intarcatul . mi-am dorit enorm sa alaptez si am continuat in ciuda naturii care mi-a cam pus piedici , dar a venit momentul cand in capul meu se perinda fel si fel de intrebari . da cum sa-l intarc ? cum sa fac sa fie bland ? cum il adorm altfel decat la san ? mi-as dori te rog sa ne anunti din timp unde putem vedea online , daca fizic nu putem fi prezenti .

  11. BiZ

    Miruna, de ce spui ca nu ai avut lapte prea mult???
    Inclusiv eu cu primul copil (fetita de 3 ani si 1 luna) am trecut prin teama, disperare etc si mai ales dorinta de a controla…de asta multe mame aleg sticla – sa vada ele cat au mancat odraslele…nevoia asta bolnava de control (desi se naste de undeva din dragoste) e distructiva….cati oameni se mai lasa dusi de val in zilele noastre?
    Cati oameni mai cred in corpul lor perfect creat?
    Cati oameni pot sa se relaxeze in fata unei provocari?
    Eu zic ca alaptarea nu e deloc usoara, avand alte sarcini inainte cu probleme, dorinta mea era doar sa reusesc sa nasc un copil sanatos, sa duc sarcina la termen, alaptarea parea ceva natural, nu ma informasem deloc, am crezut prostiile asistentelor din spital (10 min la un san 10 min la altul etc) si am tras primele 4 luni, simtindu-ma defecta, fiind speriata, dezamagita de corpul meu.
    Ce pompa???? Nu iesea nimic.
    Apoi am citit ca e o alta prostie sa te testezi cat lapte ai cu pompa…de parca suntem roboti….
    Chiar as vrea sa ajut alte mame sa se inteleaga pe ele insele (ca functioneaza perfect) …eu dupa multe rani (de mi se desprindea sfarcul) pompe, stat 7 ore cu ea la san (avea icter prelungit), etc am ajuns sa inteleg care e treaba cu prolactina, ce inseamna let down si cand si cum se produce la mine etc etc etc
    Cand incerc sa ajut proaspete mame care aproape au abandonat…sunt intampinata cu respingere cu negatie…pentru ca ele vor o solutie rapida, vor ceva palpabil – sani tari, pompe care scot sute de sticle etc…dar ele tot ce gresesc e ca nu au incredere in ele si in puiul lor.
    Sunt la al doilea copil (maine 4 luni) nascut la 35 sapt dupa diabet zaharat controlat cu dieta, clexane toata sarcina etc…si??? In spital desi cu icter am fost calma, l-am atasat corect, l-am stimulat cand era la san, l-am pus mega des, inchideam ochii si imi imaginam, asa cum zicea si dr Newman, cum curge din sanul meu ca un rau de lapte in gurita lui.
    Ei bine suntem ffff bine acum, are 7,2 kg si e perfect.
    As vrea sa existe mai multa educatie in sensul alaptarii, al intelegerii noastre, nici mamele noastre nu au stiut preamulte, la 3 luni se intorceau la serviciu.
    Mama mea imi spunea “ai sanii moi” din pacate nu vei alapta prea mult …fetita a fost alaptata exclusiv 2,5 ani …deci????
    Nu sunt specialista,doar am inteles cum functionez…si as vrea sa nu mai existe mame triste, speriate si pui instrainati cu un plastic in gurita…
    Sarcina usoara!!!
    Te pup si sal de la Sibiu!!!

  12. Silvia R.

    Si eu am zis si voi spune intotdeauna: alaptarea a fost cel mai dificil lucru din “meseria” de mama. Eu i-am dat si lapte praf, ca altfel, ajungeam la nebuni. Insa, din fericire, am reusit de la 2 luni sa il alaptez exclusiv. Dar, asa cum spui si tu, n-am avut lapte in plus. Ci doar cat sa ii ajunga.
    Acum are 2 ani, l-am intarcat de 2 saptamani.
    Prietenelor care au devenit de curand mame, sau celor care vor deveni mame in curand, le-am tot spus: Atentie! Nu e usor deloc! Iar daca in cele din urma, nu este lapte, in ciuda eforturilor, asta e. Nu e capat de tara daca ii dai lapte praf.
    Este importanta sa vrei, sa faci tot posibilul sa iti alaptezi copilul. Dar mai important decat asta, e ca mama sa fie ok si ea. Sa nu cada in depresie, cum f multe mame cad, din cauza sentimentului de vinovatie si neputinta.

    • Corina

      Eu încă nu am descoperit rețeta alaptarii reușite, și asta a treia oară, deși am încercat în diverse feluri. Acum, alaptarea a și început după 48 ore datorită unor probleme medicale, apoi sânii mei nu erau nicicum, moi, lapte 2 picături de colostru, apoi bebe s-a atașat greșit, sugea greu, iar la 10 zile scazuse și mai mult în greutate. A recuperat abia la 3 săptămâni, cu supliment, întâi cu seringa și apoi cu biberon. Între timp am ajuns la o consultanta, am inlocuit biberonul cu sns-ul și am inceput o schemă de suplimente. Din păcate suplimentele au avut efect la bebe (la mine are efect numai odihna) și el a făcut mastita care s-a suprainfectat cu o bacterie:( (bănuim Goat s rue de acest efect secundar). Altă internare, altă traumă comună. Am renunțat de tot la suplimente, nu mai iau nimic. Acum are aproape 2 luni și ne chinuim amândoi să scoatem suplimentul, dar merge tare greu. Cu muls după și pus f des la sân, urlete și supt în gol cu mmmmmmmm și crize:(. Sunt chiar curioasă dacă de data aceasta voi reuși. Momentan își ia destul lp prin sns (as fi optimistă să spun că jumătate este lm). Este greu să lași corpul tău care știe ce face, cum spunea cineva mai sus, atunci când bebe trage în gol și urlă la sân. Mi-ar plăcea să fie atât de simplu:(.

  13. Loredana

    Eu sunt mama a 3 copii si la toti am avut probleme la sani,la primul copil am alaptat 4 luni cu durere cu rani din care curgea sange ,si nu a fost problema ca nu am avut lapte ci doar copilul era foarte aspru la limbuta ,am avut nopti la toti 3 la care am plans de durere si a trebuit la 3 dimineață sa ma storc plus furia laptelui in primele saptamani cu febra 39 si totusi dupa sa reglat si vine cat ii trebuie copilului . Ceea ce ma nedumereste e faptul ca cum un barbat chiar fiind si medic crede ca alaptare se face ca la carte si da cu cat pui copilul la san cu atat mai mult se regleaza dupa nevoile lui asta am învățat din propria experienta, da am întâlnit mame care nu alapteaza ca trebuie sa manance mult si se îngrașă eu sunt un caz fericit care slabesc alaptand chiar dc mănânc mult si des. Sau cred ca nu au suficient desi nu fac nimic pt a se dovedi asta ,stiu sunt cazuri exceptionale care nu pot alapta si chiar care nu au dar mai rar cred . Cred ca mama si femeie ca totul depinde de noi una e informatia si alta e practica . Desi am copil de aproape 3 luni am inca dureri a sanilor si mereu zic ca poate nu am suficient lapte,dar ea doarme bine si cel mai important ia in greutate foarte bine are 5600 de grame de la 2700 . O zi placuta

  14. Simo

    Felicitari pentru organizare!
    Nici eu nu am avut furia laptelui, insa eram tematoare din alte motive (copil nascut cu greutate mica, icter prelungit). Cu ajutorul consultantei in alaptare (cu care te vei vedea in a doua zi a conferintei, o recomand din suflet pe Loredana) si a suportului sotului meu (printre putinele dati), am reusit sa nu ajung la biberon si lapte praf.
    Da, stiam ca e ceva natural si ar trebui sa mearga, insa ma gandeam ca daca voi fi eu printre acelea care nu vor putea?

  15. Alexandra

    Cunosc foarte bine senzatia de vinovatie. Eu de ce nu pot?! Primul copil alaptat excusiv pana la 5 luni jumate. Al doile 5 zile am pus copilul la san si mulgeam non-stop si vorba ta “NIMIC DA NIMIC”. Nu m-am dat batuta, nu am trimis pe nimeni la farmacie dupa praf, eram sigura ca voi reusi. trebuia sa reusesc. A 6-a zi am muls 10 ml eram cea mai fericita. La al 3 lea toti medicii de prin spital ma felicitau ca i-am dat doar san si am tinut-o numai langa mine. Prima noapte am dormit cu sanul in gura ei, cand la unu cand la altul.
    Toate avem nevoie de informatie…. daca nu stiam ce e de facut a mea copila bea lapte praf.

  16. cu vinovatia in carutza si eu: aveam lapte cacalau, copila nu manca suficient, adormea la san dupa 3-4 guritze, restul pompam si congelam (ca lumea imi zicea ca vai, ce noroc pe mine, sa nu fac risipa etc) eram convinsa ca fac ceva gresit si observam ca cu cat eram mai obosita si stresata si disperata si ma cramponam de idei citite, cu atat era mai rau si mai putin lapte.
    Asa am invatat ca instinctele se duc naibii cu tot cu lapte din motive de idei, nedormit, alimentatie, hidratare, griji aiurea, si cu cat suntem mai inteligente si mai citite cu atat e mai rau. Multe probleme au inceput din mintea mea.

  17. juus

    Da! Tot ce ai scris este perfect adevarat. Din pacate medicii sunt cei care ar trebui sa informeze viitoarele mamici despre diversele probleme care pot aparea. Aceste probleme au existat de cand lumea, de accea pe vremuri indepartate se apela la bone sa alapteze sau la bunica sau la altele daca mama nu reusea sa alapteze,,apoi a aparut laptele praf si uite ca o gramada de mamici din generatiile trecute au fost indrumate catre el de catre medici, poate cand inca mai existau si alte solutii. Bineinteles ca el a aparut din necesitate si bine ca a aparut, altfel ar fi trebuit sa apelam tot la alte femei ca sa supravietuiasca copiii nostri!
    O sa povestesc putin despre experienta mea, poate ajuta si alte viitoare sau proaspete mamici: Dupa o nastere dificila, travaliu lung fara dilatatie (nu voi expune aici cauzele), am ajuns la epidurala si cezariana in final. Eu cred ca acest lucru a fost una din cauzele faptului ca fetita mea nu manca suficient la san. Efectiv slaba,,slabea si slabea eu plangeam. nu dormeam nici una nici alta, eu o alapta non stop zi si noapte iar ea nu manca suficient, intra intr-o stare “latenta” la san orice as fi facut, dar cum i=l luam cum incepea sa planga. Ajunsesem dupa 3 saptamani la disperare..nici nu vreau sa mi amintesc starile de neputinta prin care am trecut. Lapte aveam la inceput destul.insa in clinica unde am nascut, nu a fost verificata fetita daca re sau nu fren, daca se ataseaza sau nu bine la san..nu reuseam nicicum sa o atasez cum trebuie, poate am reusit o data de 2 ori cu ajutorul unui consultant in alaptare. Am cerut pompa asistentelor insa nu voiau sa i dea laptele muls fetitei, zicand ca nu au voie..nu am inteles niciodata de ce. Apoi le chemam noaptea sa o ia sa i dea mancare pt ca simteam ca ii este foame inca, iar ele ma faceau sa plang zicandu-mi ca nu ma straduiesc suficient! Dupa 3 saptamani acasa si 500 de grame slabite ale fetei aproape ca mi pierdusem sperantele si nu mai stiam ce e de facut. Medicul de familie a zis ca fetita probabil are colici de accea nu doarme.pe mine ma ingrijora enorm greutatea ei. i am dat siropuri..in van, nimic nu se schimba.
    din intamplare am cunoscut o mamica pe un grup micut care a vazut cu ce ma confruntam si m-a indrumat spre o doamna dr consultant in alaptare deosebita. Cand am ajuns la ea in cabinet si ne-a vazut mi-a spus asa: tu trebuie sa incepi sa dormi cat mai urgent incat sa ai 8 ore cumulate pe zi, iar fetita ta trebuie sa inceapa sa manance pt ca acum e moarta de foame dupa cum da din manute si cum arata! era la un pas de deshidratare si poate ceva mult mai rau. mi-a spus sa arunc pompa manuala pe care o aveam la mine si sa mi comand una buna electrica. ce e drept cu cea manuala mi am facut pana seara niste inflamatii de toata frumusetea de nu mai iesea ioc de lapte. noaptea am imprumutat una mai buna si am gasit salvarea. DR mi-a facut program de muls iar eu cu multa perseverenta imi faceam zi de zi temele singurul meu scop in viata fusese in acele momente sa ma mulg suficient, sa mi refac stocul de lapte si sa o aduc pe fetita la o greutate normala. Pe scurt, m-am muls din 3 in 3 h timp de 6 luni si din 4 in 4 h pana la 8 luni. In tot acest timp fetita mea adormea numai la san , unde manca foarte putin iar restul orelor interminabile se reconforta. Astfel mi a explicat doamna dr ca asa stau unii copii pt confort la san si nu mananca.! Degeaba o operasem de fren…Ei ce sa vezi, tot efortul meu a fost rasplatit si in jur de varsta de 8 luni, a inceput sa traga cu forta si sa se sature la san, am alaptat-o astfel pana la aproape doi ani, cand efectiv nu mai reuseam sa functionez, aveam stari de lesin etc.(statea in continuare f mult la san,,,) ce am facut nu a fost usor, ba mai mult am iesit peste tot la munte cu pompa dupa mine,am avut grija sa mi iau una cu acumulatori, (ma mulgeam de regula pe drum in masina atunci cand eram pasager) chiar vara fiind, eram cu lapte gheata etc la mine vesnic. in primele luni mi am scris la fiecare muls in caiet cantitatea si apoi cat manca ea. apoi o puneam si la supt si o cantaream la fiecare masa. a fost o munca titanica insa am avut sprijnul mamei mele care ma mai ajuta seara cu spalatul pompelor si a hainutelor etc..iar de dormit nu mai spun..primele 3 luni dupa nastere am dormit cam 2 3 ore la 24 h. am facut toate astea datorita unui medic care ma suna pe whatsap la 2 saptamani sa ma intrebe cu evolueaza lucrurile, am tinut legatura pana cand asta mica a inceput sa mamance de la san, iar asta fara nici un cost suplimentar fata de prima consultatie..ma simt vesnic indatorata. un medic dedicat care vrea sa vada oameni impacati si sanatosi ..nu doar sa se scape de pacient.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 182 queries in 0.419 s