Am fost la curs cu moașa Livia Toboșaru: Grija pentru perineu – înainte și după naștere

*un articol pe care ar trebui să-l citească toate deținătoarele unui perineu, nu numai cele însărcinate

”Beneficiile vor fi simțite de ambii parteneri”

”Nu e normal să scapi un strop de pipi când strănuți”

”În România, nu există educație perineală”

”În România, nu există recuperare perineală după naștere sau menopauză, deși în unele țări se face gratuit”

– Iată motivele care m-au intrigat și adus la cursul Liviei Toboșaru (moașă), despre perineu. Ce voiam să știm, de fapt, toate gravidele adunate acolo… Ce poți face să nu te rupi la naștere? E adevărat că, după naștere, nu mai ești la fel? Nu ne referim la pielea de pe față și nici la cearcănele de la ochi. O să doară când faci pipi? La contact sexual? Te mai primește bărbatul acasă? Cât timp durează până te recuperezi?

Vă povestesc câte ceva de acolo, cu mențiunea că experiența de a participa la curs nu se compară cu un articol citit pe net.

• Perineul e toată plasa de mușchi care ne țin organele din zona înghinală între picioare, cum ar veni. Foarte schematic, ne putem imagina perineul ca un hamac care ține vezica urnară, vaginul cu uterul și ultima parte a intestinului gros, rectul cu anusul. Vezica urinară se umple cu urină, pune presiune. Rectul se umple cu fecale, pune presiune. Uterul se poate umple cu bebe, pune, ohoooo, presiune. Și, ca orice mușchi, dacă nu e tonifiat, hamacul ăsta se lasă. Bine, de dragul corectitudinii față de Mama Natură care ne-a făcut, nu aș vrea să rămâneți cu impresia că hamacul e un singur mușchi, ci mai degrabă o plasă formată din mai mulți mușchi.

Cum te-ai uita de sub el, arată cam așa:

Cum te-ai uita dintr-o parte, arată așa:

Hamacul de care vorbeam e fâșia asta de mușchi roșii, unde scrie ”pelvic floor muscles”. Când ei slăbesc, hamacul se lasă, iar simptomele sunt de incontinență urinară, prolaps uterin (vaginul practic se șterge), ba chiar și incontinență anală.

Vestea proastă e că orice sarcină afectează perineul, indiferent de naștere. Livia povestea de femei cu cezariană, operate de prolaps uterin. Deci nu prea contează. Sarcina afectează pentru că pune multă presiune pe acești mușchi.

Vestea bună e că se poate face ceva. Nu, nu există o pastilă minunată sau un vaccin împotriva acestui fapt, există ceva ce nu prea o să ne placă: exerciții fizice. Strânsul din buci și din altceva 🙂

Ca orice mușchi, și aceștia au un anumit tonus care se pierde sau se câștigă. Livia zice că exercițiile pentru perineu ar trebui făcute toată viața de către femei, cu preponderență după naștere și la menopauză, când totul o ia la vale în mod normal. Nu, nu există hormoni speciali, anumite fructe sau te miri ce miracole esențiale. Există biomecanică și fiziologie și strânsul din buci.

Ne-a arătat ea niște exerciții specifice, în poziții diferite. Un fel de Kegel, doar că pe porțiuni. Că una e să contracți ca atunci când întrerupi jetul de urină, alta e să strângi din anus. Livia spune că ajungi să poți controla zona anterioară și s-o delimitezi clar de cea posterioară, în timp. Cu exercițiu.

Cea mai importantă chestie pe care am aflat-o a fost cu respirația

Că se face contracția (ca în orice sport, de fapt), pe expir. Adică, faci efortul pe expir. Că eu aveam senzația despre aceste exerciții Kegel că le poți face (le-am și făcut) stând la semafor, amestecând în oală (noroc că n-am gătit prea mult), șezând pe scaun. Ei bine, nu. Pentru că mușchii aceștia stau ca într-o oglindă cu diafragma, un mușchi foarte important în resprație, care delimitează toracele de abdomen. E poziționat sub coaste. Și ne putem imagina spațiul ăsta dintre diafragmă și perineu ca o cutie. Sus e diafragma, jos e perineul. Și e destul de simplu mecanismul, acum că l-am înțeles. În inspir, diafragma destinde abdomenul, îl umflă, cum ar veni. E plin cu presiune. Atunci, nu are sens să contracți celălalt capăt, adică perineul, că deja e presiune mare acolo. În expir, în schimb, aerul este scos, presiunea se duce, totul se relaxează. Contracția e mult mai eficientă în acest moment.

Cealaltă chestie foarte importantă e că aceste exerciții se fac în poziție orizontală. Adică, culcată în pat sau pe jos, fie pe spate, fie pe o parte. Nu se fac pe toată perioada sarcinii, doar spre final – săptămâna 35-36, pentru că la naștere avem nevoie de un perineu cât de cât normal, nicidecum hipertrofiat. Adică, nu foarte lucrat. Chiar există riscul ăsta? Habar n-am, Livia știe mai bine.

Sunt diferite tipuri de exerciții, unele cu o pernă între genunchi, altele cu picioarele cocoțate pe o canapea sau pe un scaun. Ultimele sunt eficiente mai ales pentru fericitele deținătoare de hemoroizi.

Cum pregătim perineul pentru naștere?

1. Exercițiile astea, făcute spre final de sarcină, câte 8 repetări pe zi, de cel puțin 2-3 ori/ săptămână
2. Masajul perineal: Asta e ceva ce eu am încercat, nu am putut, mi s-a părut îngrozitor. O să mai încerc și în a doua sarcină, poate sunt mai conștiincioasă acum.
   Se poate face cu orice ulei vegetal, nu obligatoriu unul special, pe care să dai o groază de bani. Uleiul de măsline din bucătărie e perfect.
   Ridici un picior pe ceva și te sprijini de altceva, ca să poți crăci picioarele și să nu cazi de pe ele în același timp.
   Se introduce doar prima falangă a degetului mare în vagin (adică porțiunea unde se îndoaie prima dată) și se întinde mucoasa treptat. Livia zice că trebuie tras de mucoasă, cât să simți că face un fel de stretching local. Câte 3-5 minute, de cel puțin 2-3 ori pe săptămână, ideal și în fiecare zi, începând cu săptămâna 35-36.

Se face un U spre anus, pentru că, aparent, aceea e zona unde apar cele mai frecvente rupturi.

3. Squatting – sunt niște exerciții de stretching, tot spre final de sarcină ar fi bine de început. Seamănă cu poziția ”ciuci”, ca și când ai face pipi la copac, doar că desfaci picioarele destul de tare. Rămâi așa, 10 secunde sau cât poți și repeți. Merge tot pe ideea de întindere a zonei.

Există ceva studii clinice care sugerează că aceste măsuri luate antenatal ajută în prevenirea rupturilor perineale mari și în recuperarea de apoi. După ce-am căutat și-am înnebunit pe pubmed, mi-am dat seama că, de fapt, ce zic studiile nu e la fel de important, pentru că garanții oricum nu ne oferă nimeni. Și dacă noi facem ceva în plus, să fie primit. Pe unele femei le ajută doar genele, problema e că nu prea ai de unde să știi.

*Mai există un balon (epi-no), special pentru pregătirea pentru nașterea vaginală. Se introduce în vagin începând cu săptămâna 35-36 și se umflă treptat, după care mama îl împinge afară din vagin handsfree. Balonul se poate umfla până ajunge la 10 cm diametru, cât se dilată și în expulzie. Știu de el de la o prietenă din Austria, care a născut vaginal, că medicul ei i-a recomandat. Din păcate, ea a născut după mine. În UK nu mi-a zis nimeni de el, nu l-am încercat. Livia nu îl recomandă.

Am căutat studii independente despre el (nu ce scrie pe site-urile de prezentare, care îl și vând), am găsit unul care face un review al celorlalte studii și spune așa: că nu se poate trage o concluzie și că avem nevoie de studii clinice mai detaliate pentru a putea garanta pentru eficiența lui. (sursa) Mai mult, am găsit o mențiune în acest studiu, că ar fi găsit defecte reziduale ale sfincterului anal extern la femeile care l-au folosit și au născut natural, deși se precizează că nu poate fi stabilită o relație directă de cauzalitate.

Așa arată el. Dacă avem cititoare care l-au folosit, ne-ar ajuta mult să lăsați experiența voastră povestită în comentarii. Mulțumesc.

Fun facts

(observați ironia din ”fun”)

• Sunt de preferat rupturile naturale, pentru că se rup respectând fibra musculară și cicatrizarea e mai ușoară decât atunci când ai secționat fibra
• Epiziotomia de rutină nu garantează că perineul nu se va rupe în alt loc – au existat cazuri în care femeia a fost tăiată acolo și s-a rupt dincolo
• Există o tehnică pe care o folosesc moașele și unii medici în momentul expulziei, aplică două degete ca de susținere pentru perineu, preluând astfel o parte din presiune. Căci cele mai multe rupturi se întâmplă când iese capul bebelușului.

Perineul la naștere

• Ar fi bine să nu grăbim travaliul. Unul scurt și intens provoacă rupturi mai mari decât unul lent, unde țesutul de întinde treptat.
• Ideal ar fi ca nimeni să nu apese pe burtă cu cotul, în încercarea de a împinge bebelușul. Sunt practici încă aplicate la spitalele de la noi.
• Tot apropo de împins, Livia zice că ar fi mai bine ca mama să se relaxeze mai degrabă și să lase uterul să împingă copilul singur afară. Că altfel, șansele de ruptură perineală cresc. Doar că, uneori, nu e așa simplu. Dar, dacă trebuie să împingi, să o faci doar la finalul-finalului.

Recuperarea perineală după naștere

Se pot relua exercițiile pentru tonusul mușchilor perineali imediat, chiar și la 2 ore după naștere, pentru cine are chef și timp pentru așa ceva. Adică, ideal ar fi să ne apucăm de ele cât mai repede și să le facem toată viața. Tonusul acestor mușchi se pierde foarte ușor, dar se poate recâștiga. Până la urmă, sunt niște mușchi ca oricare alții.

Să te scapi câte un strop de pipi când tușești sau strănuți nu e normal. E primul semn că hamacul a obosit. Și îl putem repune în poziție. Asta nu e o chestie de frumusețe, nu e pentru vanitate, nu e pentru bărbat. Cred că tocmai am descoperit unii dintre cei mai importanți mușchi care trebuie lucrați ca să îmbătrânim frumos. În alte țări, femeile sunt învățate în mod gratuit să aibă grijă de ele în acest fel. La noi nu există așa ceva, unii medici au auzit vorbindu-se despre asta, dar nu ți-ar putea explica. E bine de știut, destul de ușor de practicat, odată ce ți-a intrat în obicei. Spuneți-le și mamelor dumneavoastră.

Sper să vă fi fost util această informație. Dacă sunteți din București și vreți la cursul Liviei, vă recomand. Livia Toboșaru este moașă licențiată a Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila din București, consilier în alăptare certificat IBCLC, consultant babywearing Trageschule (advanced). E o tipă cu picioarele pe pământ, mamă de 4 copii născuți natural și alăptați, nu face recomandări aiuria, ne place de ea 🙂 O găsiți pe pravaliaparintilor.ro, unde găsiți informații și despre alte cursuri ale ei. E un centru specializat pe servicii pre- si postnatale, cu multă dedicare și implicare. Livia ține cursuri Lamaze, de înțărcare blândă, puericultură și spinning babies, despre care am scris. Cred că m-ar fi ajutat sa știu de aceste tehnici în prima sarcină, când bebelușul era cu capul în jos, dar cu fața invers. De cum am aflat că e așa am rupt internetul în căutare de exerciții, am și o poză cu bazinul de plastic al soțului meu și un urs de pluș, încercând să înțeleg poziții. Mi s-a spus de la spital, că, de obicei, se întoarce în travaliu. Nu s-a întors. Deci vreau să știți că există exerciții fizice de ajutat bebelușul din burtă, în acest sens. Până ma documentez eu, apelați cu încredere la Livia.

Spor la strâns din buci! 😉