La noapte, n-o să pot dormi. Nu de la emoții, ci de la faptul că știu că vor fi prea puține ore de somn. Pentru că niciodată nu-s destule, când le numără alarma unui ceas. Emoții? Nu, nu o să am. Doar am făcut asta timp de nici nu mai știu câți ani, uneori și în weekend, aveam replici care ieșeau din gura mea în funcție de situație, parcă automat. Mâinile mele știau să facă lucruri așa cum un șofer știe schimba viteză în timp ce ascultă radio în mers. Eram atât de ”bună”, încât uneori știam și ce-o să zică celălalt sau chiar, ce a mâncat.
