”Te invit la o cafea în bucătărie la noi”

”Te invit la o cafea în bucătărie la noi”

Trăim cu vinovăția că nu facem destule chestii cu copilul în weekend. Soțul meu și cu mine, că de dumneavoastră nu îndrăznesc să zic.

Vezi tot felul de chestii pe net, prietenii tăi dau check-in de pe pârtie, de pe derdeluș, din piscină și din păduri, iar tu te uiți la ei pe facebook, în timp ce te roade vinovăția că ești încă-n pijama.

Dar weekend-ul care-a trecut a fost un experiment interesant. Am înțeles că ingredientul unui weekend reușit nu e ”unde mergem” sau ”ce mâncăm”. Ingredientul cel bun e ”cum ne simțim”.

Suntem atât de preocupați să ne umplem programul și să plecăm de-acasă, ca și când asta ar fi o obligație contractuală, prevăzută în anexa sfinților părinți. Nu de puține ori ne-am grăbit sâmbăta sau duminica, de parcă ieșind pe ușă am fi câștigat vreun concurs național. De parcă am fi primit vreo medalie și vreun titlu fenomenal. Parcă, să ieși undeva în weekend e o datorie de ordin moral. Să rămâi în casă îți lipește în frunte bilețelul de ”ratat”.

Când domnul soț mi-a povestit că și-a întrebat colegii pe unde ies în weekend-uri cu copiii lor, mi-am dat seama cât suntem de disperați. Ne fugărește cineva? Nu ne place la noi acasă? Cam așa suna. Cât stăm acasă, de fapt? De ce ne grăbim să rupem ușa, de ce ne învățăm copilul că ăsta e mersul normal? Centrifug, care fuge de centru adicătelea. În loc să fac minunate clipele noastre acasă, în loc să-mi îngrijesc cuibul cu timp și veselii. Eu aleg să fug la mall?

Întâmplarea face că sâmbătă am ieșit din pijamale la ora 4 și ceva. După-masa. Am dormit pe rând, întâi mama, apoi tatăl, apoi când ne-am trezit noi, a venit somnul de amiaz al puiului mic. Nu ne întrebați ce am mâncat. Nu e foarte important.
”Te invit la o cafea la noi în bucătărie”, mi-a zis domnul soț după ce Tudor aproape sforăia. ”Poți doar să te faci c-o bei, dacă e prea târziu pentru așa ceva.”

-Niciodată nu e prea târziu pentru o astfel de cafea.

Cu telefoanele pe mut, cu spuma odihnindu-se în cești, nu vă imaginați că am făcut grozăvii. Am povestit cu soțul meu o oră și ceva. După care-am mai făcut o nebunie, am rămas acasă să mâncăm. Nu ne întrebați ce, că nu e foarte important.

Iar duminică, aș putea spune că am fost la munte, fără să greșesc decât adresa cu câțiva kilometri așa. Ne-am echipat ca de schi, am împachetat două perne într-o pungă frigorifică și ne-am dat mai mult de-a dura pe-un derdeluș din grădina casei noastre, adică parcul de peste drum. Aerul, zăpada, copiii și frigul la fel scârțâiau. Doar că drumul n-a durat cât să fi urcat la un Păltiniș; de Valea Prahovei nici nu mai zic. Loc de parcare am găsit, îl găsiserăm deja de multe seri, cam de când am încheiat contractul de închiriere cu primăria de sector. Și am mâncat acolo la un restaurant, nu pentru că am fi fost hămesiți și plictisiți, ci pentru că ni s-a făcut poftă de mici. Am mai frecat niște zăpadă între mânuși, ne-am făcut prea puține poze pentru cele două perechi de bunici și am intrat în casă imediat după ce luna a răsărit.

Și știți ce s-a mai întâmplat? Am râs. Cu lacrimi. Și ne-am dat seama că n-o să mai întrebăm pe nimeni ce face cu weekend-urile lui. Că n-are sens să ne simțim obligați să cheltuim bani și să fugim de-acasă, de parcă nu ne-am găsi locul la noi în cuib. Petrecem atât de puțin timp toți trei, încât unde suntem și ce mâncăm chiar nu e atât de important. Cel mai mult contează cum ne simțim. Și cred că bucătăria noastră face cea mai bună cafea, pe cuvânt.

foto Shutterstock

Articolul anterior

O să te iubesc și când vei avea 93 de ani

Articolul următor

Când începi serviciul nu e prima zi de lucru, ci prima zi în care nu mai ești doar mama lui

19 Comentarii

  1. bunica cu bundita

    Primiți și de la Sibiu???

    3+
  2. Diana Preda

    Si noi obișnuim să plecăm des cu cei mici, că ne mănâncă călcâiele. După o săptămână de răsfăț la bunici însă, cel mare mi-a spus că vrea acasă la noi, că îi e dor de jucăriile lui 🙂 Nu mă gândisem că e posibil ca băieții mei să fie mai “așezați” decât noi.

    2+
    • Ooo, sa il vezi pe Tudor cum face cand ne intoarcem de la Sibiu. Chiuie 5 minute!!! Se urca pe toate masinutele, si le mangaie, isi face inventarul. Si tot chiuie.

      3+
  3. Cristina

    ❤️

    1+
  4. În week-end am fost și noi la munte, parcul din spatele blocului. Locul de joacă are un deal mic, baietii sau dat pe derdeluș cu lopata. Genial a fost

    0
  5. Andreea

    Offf. Asta e si sentimentul meu. In special iarna, cand e frig si după ce alerg ca nebuna in timpul săptămânii, as vrea sa nu mai fie un maraton iesitul asta din casă in weekend . Dar sotul e înnebunit, zici ca sta într-o celula, nu in propria lui casă. Cumva, stiu ca trebuie s scoatem copiii la aer (in timpul săptămânii nu ii scoate nimeni afara, noi ajungem tarziu, nu ramane timp), dar tot tânjesc dupa o sâmbăta petrecuta exclusiv in pijamale! So.. I feel you!

    0
  6. oana

    Aoleu, ce mai fugeam și eu să prind ”activități” cu copilul, să nu rămân în urmă. Acum, zilele favorite sunt alea în care nu trebuie să facem nimic, nu trebuie să ajungem nicăieri la o anumită oră, ieșim din pjamale când și dacă vrem, nu avem niciun program, învățăm să ne plictisim 🙂

    0
  7. Ana

    Stăm la sat. Ce făceam noi ieri seara, după ora 7? Am tras copilul cu sania, prin ulițele ninse ca-n povesti. Copilul cânta colinde cu voce tare, noi radeam cu soțul. Da, și ne place și în pijamale, și cât copilul doarme e foarte buna cafeaua lângă un film. ❤️

    0
  8. Georgiana

    ȘI eu am vrut sa ne plictisim în casa noastră, i n 3,chiar de Sarbatori; am fost privită ca ciudata familiei:)
    E foarte frumos sentimentul de casa și de noi 3; ciudati și saraci părem pentru unii care ar umbla zi -lumina doar sa plece de acasa :).
    Scrii foarte frumos Irina,felicitări!

    0
  9. Steluta

    Ce bine suna titlul! Cred ca povestea asta s-ar aplica de minune si in 2. Cu sau fara copii, toti alergam aiurea sa plecam de acasa, de parca acasa e vreun loc ciudat unde sa stai. Bine, mie imi place si la derdelus si am zis Miruna ca ma duc in Tineretului unde este dealul acela abrupt sa ma dau cu sania. Cred ca bifez cat de curand, tocmai a nins si e zapada proaspata.

    Te pup si-ti multumesc ptr ca mi-ai adus aminte de cafelele din bucatarie si nu numai! :*

    0
  10. Aha, deci aveti zapada pe dealurile din Tineretului! Perfeeeeect, see you on Saturday! <3

    0
  11. Snow Flow

    Mai rau e cand ai copii de o anumita varsta, enervant de sociabili :D, cu multi prieteni si mai tot timpul se pune ceva la cale. Tare as sta si pe acasa in week-ends dar foarte rar imi iese. Copiii vor iesiri, play dates, nebuneala, sleep over (la noi sau la altii), eu vreau liniste. Ma gandesc totusi ca zboara anii, ele au cele mai fericite zile, apoi noi vom ramane singuri si cu cele mai linistite week-end-uri si o sa ne fie groaznic, groaznic de dor de toata foiala si mereu insuficientele ore de tihna.

    1+
  12. Roxana

    Nici noi nu mai alergam in weekenduri . Copilu’ meu mi-a spus cand avea vreo 4 ani,auzindu-ma intreband”in weekendul asta,ce facem? unde sa mergem?”: mami,putem sa stam si noi acasa macar un weekend?? Vreau sa am timp sa ma joc. Atunci parca m-am trezit…chiar nu ne alearga nimeni si nu suntem obligati cu nimic si fata de nimeni sa bifam tot timpul cate ceva doar sa nu ne simtim prost ca nu facem”destule pentru copil”…. Asa ne-am linistit si ne e asa bine cand suntem toti 3 si facem ce vrem pana la ce ora vrem!

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 170 queries in 0.417 s