-Nu îl mai pedepsi. Nu îți dai seama că-i degeaba?
-Și ce să fac? Nu pot să nu fac nimic.
-Deci îți dai seama că îl pedepsești pentru tine, să liniștești conștiința că n-ai stat să te scarpini în fund. Deși îți dai seama că nu ajută.
-Păi și ce să fac?
-Fii de partea lui, nu împotriva lui.
Îmi vine să dansez, să împletesc cuvinte care să ne țină de cald, să spun povești așa cum mi le-am imaginat. Nu știu ce mi-or fi pus ăștia în chai latte-ul pe care tocmai l-am terminat.
Și nu mă refer la fazele alea, când te plimbi prin mall, vezi o pereche de cizme bestiale și te uiți la preț și, pac, adio, plombele mele. Deși, înțeleg perfect fenomenul.
rochiță de la Dacia 24
Stau în mașină să scriu două rânduri înainte să urc. Așa va fi viața mea de acum înainte? N-am cum să nu mă întreb. Așa va trebui să fur câte o clipă de aici, câte una de acolo, ca să-mi hrănesc și altele decât cele firești?
”Ca-bi-net”. Zice perfect: ”cabinet”. ”Mami merge la cabinet, tati merge la nene.” Lucrurile importante le-am stabilit. După care, doar asta s-a jucat.
