rochiță de la Dacia 24
Stau în mașină să scriu două rânduri înainte să urc. Așa va fi viața mea de acum înainte? N-am cum să nu mă întreb. Așa va trebui să fur câte o clipă de aici, câte una de acolo, ca să-mi hrănesc și altele decât cele firești?
E culmea cum scrisul nu mă obosește, e cam singura chestie din lume care n-are efectul ăsta asupra mea. Când am terminat cartea, m-am mutat la ai mei o săptămână, în care am dormit, în medie, 5 ore pe noapte și, în rest, am scris. Am tăiat, am corectat, am editat, am mai scris ceva. Nici mâncare nu îmi trebuia, nici pipi, dacă ar fi fost alegerea mea.
Dar na. Voiam să vă spun că vin de la conferința “Îndrăznește să fii mamă”, pe care am moderat-o. Cine a deschis televizoarele mai târziu, a fost o campanie inițiată de Neuroaxis, Atlashelp și Bebetei, pentru femeile care au diverse boli și vor să facă un copil.
Mi-am pregătit cele două vorbe pe care se aștepta lumea să le zic la microfon doar astăzi, în mașină. Că altcândva, n-am avut timp. De fiecare dată am plâns, așa că, în drum spre conferință, am dat muzica la maximum, că nu voiam să risc să aduc Halloween-ul cu mine.
A fost multă informație medicală, dacă vreți să vedeți cum a fost, poftiți aici.
Dar camere de filmat nu captează detalii, cum o face ochiul uman. Sau inima de mamă.
O femeie își frângea degetele între pumni. Alta strângea din dinți din când în când, vedeai maseterii cum i se contractă. Una își nota câte ceva, după care sublinia De trei ori. A fost un domn care a venit pentru că soția lui are epilepsie și el n-are un copil cu ea. O altă doamnă însărcinată în 8 săptămâni, cu coșmaruri noaptea că-și va pierde copilul din burtă.
Știu că nu sînt, dar medicii ar trebui să fie niște zei.
Să îi poată da odihna doamnei cu pumnii frânți, relaxare celei cu mușchii înlemniți de grijă, certitudini celei care sublinia. Să îi poate da acelui soț cu femeia lui câți copii își dorește și viitoarei mămici liniștea din nopțile ei.
Aș fi vrut să pot face eu toate astea pentru ei.
Ce rea și bună e viața asta câteodată. Să nu ai copii ar trebui să fie o decizie personală, nu o decizie luată de o boală a ta.
Mă grăbesc în casă. Am comandat de pe drum pizza, pentru că astăzi avem nevoie să sărbătorim. Bucurați-vă de ce aveți, oameni. Cum ar fi, numărul unei pizzerii bune 😉
Aly
Am învățat după mult timp să mă bucur cu adevărat de ceea ce am, fără sa simt ca îmi lipsește ceva!
Acum, îmi lipsește doar El, îngerul care a murit la mine în burtică, și îmi va lipsi toată viața, în rest, să avem sănătate cu toții!!
Miruna
Sunt sigura ca e asa cum spui. Si Imi pare tare rau, tare de tot.
Aly
Îți mulțumesc tare mult!
Din cauza unei trombofili pe care nu știam că o am, s-a întâmplat totul!
Miruna
Asta se poate urmari la urmatoarea sarcina, cand o fi. Fii atenta. Am o prietena care fix din cauza asta apierdut o sarcina in 4 martie. Si ghici ce? Fix in 4 martie anul urmator nastea un baietel perfect sanatos.
Aly
Multe de spus și niciodată suficient!
M-au marcat mult moartea, nașterea și înmormântarea lui bb, ca să ma pot gândi din nou la o noua sarcina!
Sănătate și o zi frumoasă azi!
Numai bine 😊
Carmen
Aly, ştiu ce simți, am trecut prin asta. Când mi s-a spus să mai încerc mi s-a părut o absurditate, o răutate, un sfat inutil. A fost însă ceea ce m-a readus pe linia de plutire. Peste un an am adus pe lume un copil perfect sănătos.
Te îmbrățişez cu drag.
Aly
Problema ar fi ca, medici mi-au spus după multele investigații făcute, cu tot cu tratamentul de un an de zile, tot am risc sa pierd sarcina!
Nu îmi asum riscul deocamdată!
Și îți mulțumesc tare mult!
Să îți trăiască bb sănătos, cel mai important!
Sunshine
Azi ar fi trebuit sa fiu acolo in sala dar cateodata nu ies planurile oricata stradanie ne-am da. Oricum dupa vizionarea de pe net a conferintei, am realizat ca nu s-a discutat foarte mult despre afectiunile psiho-emotionale iar informatiile prezentate le cunosteam prea bine. Si gluma de final care nu poate fi inteleasa de toata lumea: I hate being bipolar! It’s awesome! Sa auzim de bine! PS: cel mai mult regret ca nu te-am cunoscut personal…
Miruna
Mi-am dat seama ca nu ai putut veni. Desi, la un moment dat, am vrut sa intreb la microfon, in ideea ca nu te-am recunoscut.
E foarte bun feedback-ul tau, o sa-l transmit.
:*
Miruna
P.s. Din sala au venit intrebari specifice, dar asa era greu sa te nimereasca fix pe subiect. La final, s-a mai stat la discutii cu medicii.
Sunshine
Garantat nu as fi adresat foarte multe intrebari. Eu fac parte din cazurile mai complicate si daca as fi intrat in detalii despre problema mea, nici tu si nici medicii specialisti dar ceilalti participanti m-ar fi privit fie cu: mila, uimire, siderare si nici eu nu m-as fi simtit bine sa ma expun. Am un medic curant caruia ii voi spune pana la urma ca vreau sa “indraznesc” sa fiu mama. Sunt aproape 3 ani de cand ma vede dar acest subiect nu a aparut in discutie.
Miruna
Indrazneste! Ai fi uimita de raspuns.
Greta
Și-n cazul meu decizia a fost luată de altceva – boala sau karma sau Universul sau whatever o fi ceea ce decide uneori în locul nostru.
Nu sunt prea multe de spus pe tema asta. E un cataclism major, care te face bucăți și din care fiecare se recompune cum poate. E… teribil.
Dacă e cineva care e-n situația asta și citește aici… aş vrea să-i spun să nu-şi piardă curajul şi nici încrederea. Va trece prin, şi mai târziu peste asta. Îşi va regăsi bucuria şi motivaţia de-a trăi, şi odată cu ele şi zâmbetul, chiar dacă uneori asta pare imposibil.
Fericirea poate fi incredibil de diversă şi are multe faţete. Iar viaţa are darul să umple golurile, m-am convins pe propria piele. Şi ştie şi să dăruiască, nu doar să ia.
Miruna
Ce bine ca ai ajuns in punctul in care poti scrie asta! 🤗
Gabriela F.
Noi avem o poveste lunga… Și m.am regăsit în titlul articolului… Felicitări pentru cata organizare ai sa faci atâtea!!!
Miruna
Sunt abia la inceput. 😉
Gabriela F.
Eu dau rateuri deja… Colega psiholog de pe secție spune ca e din cauza faptului ca sunt obsedata de control… Și de aici pornește avalansa😐
Ana
Am o prietenă care are una dintre boli, are 18 ani și deja dorește să fie informată despre cum va putea avea copii. Citeam comentariile și mă loveam de trista realitate și am început să apreciez mult mai mult darul care doarme lângă mine și pe cea care este de 6 luni în burta mea. E nedrept că sunt femei care trebuie să lupte mult ca să devină mame.
Miruna
Exact asa e. Ingrozitor.
Luminita
Am pierdut un sot acum sase ani si o bebelusa la 35 de saptamani anul trecut in aprilie. Numai cine a trecut prin traume asemanatoare poate intelege durerea si pustiul cu care ramai dupa. Nu cred ca as fi putut trece peste fara psiholoaga mea. Dar uite ca acum ma pregatesc pentru un alt bebe si sper sa fie happy end this time. Si la mine a fost o trombofilie descoperita dupa.
Miruna
Heeeeey!!! Ce ma bucur! Asta e o veste dubla buna.
Sa fiti sanatoase!
CristinaM
Citind comentariile, ajung sa apreciez medicul meu ginecolog, desi mult timp am fost suparata pe ea pt cum a decurs nasterea si ceea ce a urma dupa…
Ideea: ea a numit trombofilia “noua boala a secolului la femei”, poate este exagerat, poate nu, poate ceva din restul analizelor mele a ridicat semne de intrebare… dar mi-a recomandat analiza prin luna a 2-a de sarcina si fiindca analiza pozitiva nu a lasat loc de interpretare, tot de atunci si injectiile…
Dureros, dar cred ca a avut un rol foarte important iar acum pot urmari prin casa una bucata baietel “nabadaios”