
Weekend-ul ăsta am fost la o nuntă. Colegul meu de bancă din clasa a 12-a s-a însurat. Planificasem petrecerea asta în capul meu de mult, de dinainte încă de a şti că nu voi avea nevoie de bilet de avion pentru participare.
A fost cam aşa. I-am scris lui într-o zi, vezi că am visat că te însori şi nu mă chemi. Iar el mi-a scris înapoi, vezi că tocmai am stabilit data, s-o pui în calendar! Fix pe fix, nici că se putea mai bine.
Mboon. În scurt timp, îmi dau seama că la nunta lui voi avea bebe mic, sugar, nici o clipă nu îmi pun problema să ratez evenimentul. Cred că asta păţeşti pe măsură ce îmbătrâneşti, începi să îţi doreşti să mergi la evenimente de genul. Ori poate are legătură că nunţile încep să fie ale oamenilor dragi şi, de aici, năcazul. Te duci. Cu copil mic.
Continuare