Şi, cum vrei să naşti? Natural, dar cu anestezie, nu?
Păi nu. Să vedem, puţină terminologie:
Naşterea naturală e vaginală fără intervenţii medicamentoase, fără anestezie, totul natural.
Luna: May 2016 (Pagina 3 din 3)
O tânără de 87 de ani îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Bunica mea 🙂
update 2020: O tânără de 91 de ani 😉
Face cele mai bune prăjituri din lume. Apreciază un parfum fin şi o manichiuristă pricepută. Mereu observă când îmi sucesc genele şi mă ceartă că nu port ruj în fiecare zi.
Când o sun, nu-mi povesteşte ce dureri i-au răsărit, ci-mi zice despre ce rochii a mai văzut la televizor şi mă întreabă: Vă mai iubiţi, Miruna? Să vă iubiţi şi să vă aveţi bine.
Să vedeți, într-o sâmbătă dimineața, eram la un curs despre sarcină și naștere, ”antenatal & birthing classes” sau așa ceva. Cursul durează câteva zile sau o săptămână, noi însă am optat pentru varianta rapidă, totul într-o singură sâmbătă. L-am dus și pe soț cu mine, deși trebuie să recunosc că am căscat amândoi pe-acolo… Ochii și urechile, desigur. La asta mă refeream 🙂
- A fost odată o copilă rătăcită printre căutări, care s-a găsit pe sine pe
- bloguri, mai frumoasă și mai deșteaptă decât orice oglindă i-ar fi arătat.
- Aceasta e povestea mea și-a blogului de blonde.
- Au fost odată niște texte scrise pe genunchi, într-o cameră de cămin
- studențesc, de o copilă proaspăt blondă și plină de gânduri, doruri și nervi.
- Apoi au fost niște oameni, vreo 2 așa, care citeau ce scotea ea din
- cuptorașul de idei. Încet-încet, oamenii s-au înmulțit, ideile s-au definit,
- scrisul a-nflorit. A prins încredere. În capul ei. Și a plecat.
- Schimbi locul, schimbi norocul, i-a zis cineva atunci și câtă dreptate avea!
- Căci imediat l-a cunoscut pe el, pe Horațiul sufletului ei. De care i-a fost
- mai întâi drag, apoi dor, apoi și mai mult drag.
- Și scria copila noastră într-o zi cât alții în zece, blogul creștea simțitor.
- Am câștigat și o competiție pentru un job de vis (beauty editor la revista
- ELLE) și altele. Dar, cel mai important, am câștigat timp ca să pot avea
- răbdare. Căci, într-o zi, după mult timp, am lăsat totul și m-am dus după
- el, departe. Am luat doar blogul și iubirea. Iar înapoi am adus blogul,
- iubirea și-un pui mic. Poftim, blondelor, asta da poveste fericită!
Prima mea rochiță de domnișoară de onoare. Aveam vreo patru ani. Știam că suntem invitați la o nuntă, la care eu am rolul ăsta: domnișoară de onoare. Nu știam exact ce presupune asta, însă eram în perioada Sissi și orice rochie lungă și largă mă fascina.
M-a dus mama la croitoreasă de câteva ori să-mi facă rochița. De aici, îmi amintesc revistele de modă și cataloagele Quelle, mirosul ăla minunat de print și paginile fine ca o mătase scumpă. Era albă și lungă, dintr-o dantelă delicată. Eu eram bine mâncată, fălcuțele au fost de dinainte de 4 ani cu mine. Pfoa, mă simțeam mai prințesă decât mireasa în rochița aia! Știu că m-am învârtit pe ringul de dans până mi s-a pus negru în față, de a trebuit să mă dreg cu un cremvurști, să nu leșin. Și fix atunci m-a filmat filmătorul, să mă vedeți cum ling o pieliță de cremvurști…în toată splendoarea rochiței minunate. Și-mi amintesc cum nu mi-a venit să cred când am văzut caseta: aia era rochița mea? Un fel de perdea lungă și dreaptă, pusă pe niște umeri mici de fălcuțe ambulante. Care mai lingeau și niște urme de cremvurști la nuntă. Serios, Miruno, tu credeai că și Sissi la fel ar fi făcut?
Îmi amintesc cum mi-am dat seama, ce diferență mare: între felul în care vedeam rochița din interior, felul în care o simțeam pe pielea mea bronzată și cum se vedea ea, din exterior, în combinație cu linsul ăla îngrozitor.
Acum e rândul vostru! Am de oferit un giftcard ZOOT în valoare de 250 lei, cu ocazia lansării hainelor pentru copii pe zoot.ro. Cine știe, poate una dintre ele va fi amintirea copilului tău de peste 20 de ani. (Îmi plac mult 2 chestii la magazinul ăsta online:
- Că poți comanda tot ce îți place și diferite mărimi, iar în București, Cluj-Napoca și Timișoara poți să probezi mai întâi, ca să plătești și să păstrezi doar ce îți vine
- Că returnezi gratis!
Ce ai de făcut? Lasă-mi un comentariu pe blog sau pe facebook, în care să-mi povestești despre o haină specială din copilăria ta. Poate fi orice: rochiță, fustă, pantaloni, geacă, etc. Termenul limită e vineri, 6 mai, la ora 12 noaptea.
Apreciez si share-urile la acest articol 😉
Cum aleg câștigătorul? Din top 5 comentarii/povești care primesc cele mai multe like-uri (fie pe facebook, fie pe blog), voi trage la sorți căștigătorul cu randomwinner.com , pentru transparență totală. (atât pe blog, cât și pe facebook există posibilitatea de a primi like la comentariu. Astfel, au și ceilalți cititori de-ai mei sau prieteni de-ai tăi un cuvânt de spus ). Sâmbătă anunț aici câștigătorul, cu un later edit. Succes!
Later edit: Mulţumesc tuturor pentru participare. Câştigătoarea concursului e Anda! Felicitări. :=) Îţi voi trimite un mail cu detalii pentru giftcard.
Puteţi vedea detaliile extragerii aici.
Pentru cine a deschis mai târziu televizoarele: eu sunt dentist, el e neurochirurg. După 4 ani și jumătate de UK ai mei și vreo 7 ai soțului, după ce ne-am dorit, am visat și plănuit asta în fiecare seară înainte de culcare, s-a întâmplat.
Ne-am întors.
Deși, îmi place să spun că ”ne-am mutat” în România mai degrabă decât ”întors”. Fiindcă sper că e un pas înainte. Pentru mine personal, e îndeplinirea acelui vis, pe care nici cu gândul nu îndrăzneam să-l desenez, căruia nu i-am dat niciodată glas. Acela, de a-l avea pe el, pe iubirea vieții mele, în viața mea grozavă, dar plină de doruri din București.
Am venit în România nu fiindcă era rău în Anglia. Nici măcar fiindcă ploua mult, adică des. Și în România plouă. Am venit în România, fiindcă e acasă. Fiindcă e plină de oportunități. Fiindcă aerul ăsta de aici ne trezește la viață. Și fiindcă refuzăm să roboțim în cei mai frumoși ani ai unei tinereți care își sărbătorește apusul.
