Încă nu mi-am aşezat toţi chiloţii în dulap, dar praful s-a şi pus pe mobilă. Mai rău decât o soacră care arată cu degetul. Mişcă-te odată!
Suntem de 2 săptămâni în Bucureşti, iar eu abia mi-am văzut o prietenă bună. Ce, abia mi-am scos copilul la plimbare de 2 ori! Suntem într-o mutare continuă de multă vreme, de prea multă deja. Cu o pauză mică la Sibiu, mi-a cam ajuns trăitul ăsta din cutii. Momentan, nu avem mobilă în bucătărie, doar o masă şi 3 scaune. Plus un frigider, că-i de bază. Mobila veche era cam praf şi n-o puteam comanda pe cea nouă cât încă eram la depărtare, aşa că acesta a fost compromisul pentru a ne putea muta toţi trei de la început. E ca la picnic la noi: avem 2 farfurii, 2 furculiţe, 2 cuţite, 2 linguriţe şi 2 ţîţe. Ca pe inventar.
Nu mai prea ştiu dacă-i luni ori marţi, dacă e vremea de dormit ori de muncit. Nu mai ţin minte dacă m-am trezit peste noapte, nici dacă m-am spălat pe dinţi. În mod surprinzător nu Broscuţul e cauza haosului de care vorbesc. Ba cred că el e cel care contrabalansează totul, de îmi dă un fel de calm intern şi-un echilibru.
Ce-am observat la mine: sunt obosită, deşi nu am motive. Copilul doarme noaptea excelent şi incredibil. Să nu credeţi că dau vina pe el. Doar că mă plesneşte oboseala aşa, din senin. Uneori, mă doare capul. Alteori mă apucă depresia. Cel mai des, nervii. Şi foamea, întotdeauna foamea. Deci chestii total neplăcute. Îmi dau seama urgent de la ce mi se trage şi cum putem rezolva.
Şi, brusc, mă culc.
Săptămâna trecută miercuri. Aşteptam să vină curierul şi tanti la măsurat de mobilă. Plus, speram că şi instalatorul. V-am zis doar cum e cu veşnicul nostru picnic. M-am enervat că trebuie să îi aştept, că mi-s cutiile împrăştiate-n casă, că nu mi-s rufele spălate, că nici şanse nu am a le spăla, că n-am pe ce le usca şi aşa mai departe. Ce-am făcut? M-am fix pus în pat cu Broscuţul şi am tras un pui de somn de vreo 2 ceasuri. Cred că am şi vorbit la telefon între timp, nu-mi amintesc exact ce şi nici cu cine.
Când m-am trezit? Am mai găsit nişte şosete curate, iar pe cutii le trec la întreţinere, sunt ca nişte colocatari. Altfel vezi viaţa când eşti odihnită.
Postul ăsta e scris la 1 dimineaţa, peste Tudorul care îmi doarme în braţe. Nu ştiu câtă coerenţă are, însă ce vreau e să transmită un mesaj tuturor mămicilor obosite. Indiferent câte cutii aveţi în sufrageria voastră, indiferent de câte degete stă praful pe mobilă, nu faceţi rabat la somn. În afară de copii, nimic nu cere de mâncare. Lăsaţi-le pe toate şi puneţi-vă în pat. Sau la un film. Vasele din chiuvetă tot acolo vor fi şi peste 2 ceasuri. Soţul poate mânca şi o pâine cu unt, că n-o face bube. Şi nici nouă nu ne dă nimeni medalii.
Somn uşor!
Imagine via Shutterstock, mamă obosită
Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.
dia
Aaa, pai tu la 1 noaptea scrii despre aceasta activitate mult dorita de tinerele mămici, somnul, in loc sa o practici??
Oricum, in prima săptămana am acumulat in 7 nopți 12 ore de somn. Am crezut ca o iau razna si somnul meu asa o sa fie de acuma incolo. Pe urma s-a îmbunătățit cu fiecare zi. Daca pana atunci visam la vacante in locuri exotice, atunci am început sa visez la un buton pentru somn pe care il pot activa cand stau întinsa si ma duce la Moș Ene:)) Dar total de acord cu articolul.. Fiecare clipa liberă dupa naștere trebuie oferită somnului.. Chiar daca nu adormiți, doar stand întinse 30 de minute cu ochii închiși va poate revigora.
Miruna, si micuțul vostru doarme in pat cu voi?
Copila Blondă
Dap. Cu noi. Pai altfel cum crezi ca as putea eu dormi asa bine? In prima saptamana imi era imposibil sa ma ridic din pat, asa ca nici nu am stat pe ganduri. Plus, ca ne e un drag fantastic. 🙂
P.s. In UK, e foarte blamat co-sleeping-ul, dar eu am citit si niste pareri pro. Cica bebelusii alaptati, care dorm cu parintii in lat mananca de 2-3 ori mai mult decat cei care dorm separat. Mie imi e tare bine asa. Sa inteleg ca si tie? 🙂
dia
La fel si noi:) nici peste ocean bed-sharing nu e încurajat.. Am citit si eu mult despre asta, e un pediatru care a promovat ideea foarte mult.. Bineînțeles făcut cum trebuie.. Se pare ca majoritatea parinților au împărțit patul la un moment dat.. Asa am reușit si eu sa adun mai mult somn.. Noi inițial am încercat un fel de “tăviță” care sa il separe dar nu a funcționat:))
Bianca
Dragele mele, prima mea fetița a dormit in pătuț langa patul nostru. A doua a dormit cu noi in fiecare noapte intre cele doua alaptari, de la 1 si de la 4. Nici o diferența intre ele.
Eu dormeam ori de cate ori dormea cea mica. Mai greu a fost cu a doua, ca cea mare e cu doi ani mai mare. Si nu prea reușeam sa ne sincronizăm toate trei. Adică eu ma sincronizez cu oricine oricând oriunde cand vine vorba de somn…. dar cea mare nu vroia tot timpul…..
Laura
Cel mai bun sfat! Eu nici dupa 2 ani nu am recuperat tot somnul pierdut. The hell… si acuma mai pierd mult mult somn, dar nu ma stresez nici cu curatenia, nici cu mancarea. Sotul s-a conformat, cand vrea ceva fancy de mancare, face el si uite asa a devenit un mic Masterchef 🙂 iar mama, cand nu mai suporta jucariile imprastiate, vine si le aduna ea (ca dupa 10 minute sa le imprastie pitica la loc). Cu vasele nu trebuie sa ma stresez ca am masina de spalat vase. Cea mai buna investitie! Daca acuma iti faci bucataria, eu iti recomand sa o construiesti in jurul masinii de spalat vase 🙂
Copila Blondă
Masina de spalat vase e pe lista, normal! Ma bate gandul sa imi iau si un aspirator din ala robot, care face singur prin casa… Am vazut unul pe emag, apoi l-au redus cu 400lei si ma gandeam ca o fi semn… :))
Zina7
Și masina de uscat rufe e geniala mai ales de când avem bebelușa și spălăm aproape zilnic. Scutești ff mult timp. În rest cu somnul:eu dormeam și înainte maxim 6 ore pe noapte și-mi era deajuns dar nu era întrerupt tot la 2 ore câte 45 de minute ( câteodată chiar cate o ora). Abia aștept sa dorm și eu într-o noapte 5 ore neîntrerupte ☺
Copila Blondă
Aveam masina de uscat in UK, aici nu prea avem unde o pune. O varianta ar fi pe balcon, doar ca e risc de supraincalzire. H zice ca e principala cauza de incendii, asa ca nu stiu daca o sa riscam…
andressa
Vise placute iti urez, pana la adanci batraneti! Te inteleg perfect!
Pentru mine somnul e medicament. Orice as avea, crampe, febra, depresie, dureri de stomac, chiar si de ochi (am aflat recent) cu un somn bun se rezolva.
Intr-o alta viata insa cred ca am fost tortionar, iar karma ma pedepseste acum: fata mea e plina de energie si de cand s-a nascut are nevoie de foarte putin somn, si noaptea, si ziua.
Am fantezii in care sunt doar eu si un pat, se facea ca ma intindeam si nu ma mai ridicam vreo 5 zile. Pfff… ce vis.
Stii insa ca oboseala nu se acumuleaza numai din cauza ca nu doarme copilul noaptea? Eu cel putin eram epuizata din varii motive, uneori pentru ca somnul nu era odihnitor, pentru ca nu ieseam destul la aer, pentru ca nu faceam miscare, pentru ca nu mancam echilibrat, pentru ca ma stresam (in primele 6 luni de viata ale fiicei mele am fost in santier…) .
Am citit de co-sleeping. Exista foarte multe pareri pro, adica attached parenting in general e foarte actual. Eu insa nu am vrut asta, fetita mea a dormit mereu in patul ei, in camera ei. Poate daca nu ne-am fi ambitionat cu asta, am fi dormit cu totii mai mult. I guess I’ll never know. Ne-a fost teama ca se va obisnui la noi si nu o vom mai putea muta cand vrem nopti salbatice. 🙂 Este un mare avantaj sa culci copilul separat, chiar daca la inceput e un pic mai greu (unii copii adorm oriunde ii pui, altii nu).
Eu sunt de parere ca trebuie sa faci WHATEVER WORKS FOR YOU. Daca nu pui in pericol viata copilului (pui in pericol viata sexuala, dar si aia e in coma dupa nastere, sa fim seriosi), dormi unde vrei, cat vrei si langa cine vrei (de preferat langa sot si/sau copil). :)))
Bafta in continuare!
Bianca
Esti mortala!!!!!!!!!????????????????
Miruna
Draga tanara mamica, ce bine ca ai ajuns asa rapid la concluzii sanatoase! Mie mi-a luat un an sa imi dau seama ca nu casa perfect ordonata conteaza, nici gatitul zilnic, nici alte o gramada de nimicuri ce atunci pareau esentiale…. asta mi-a adus oboseala cronica si, desigur, o minunata depresie de care am scapat doar cu ajutor specializat. Important e ca la al doilea copil am stiut din start ce conteaza. Si acum toata lumea e fericita:)
Copila Blondă
Hai ca Mirunele-s fete destepte! 😉
Andreea Ilie
Noi l-am culcat pe Victor separat , in camera lui, pana ne-am dat seama ca nu putem rezista regimului de treziri PTR suzeta. De cand l-am mutat in patul nostru, este mult ma bine. Acum doarme toată noaptea (are 1,8 ani) si mi-am revenit si eu cu somnul. Problema la el nu cred ca a fost neaparat dormitul separat cât salteaua! Ca pe salteaua noastră cu memory foam doarme si singur, cred si eu, cui naiba i-ar plăcea sa doarmă pe “scândura” aia din iarba de cocos?
Mihaela Damaceanu
Miruna, bine zici! Si as completa ca nu este valabil doar pentru mame de bebici-mici-puisori-pitici, ci si pentru mame cu pui mai mari, hihi 🙂
Dorm vinerea, din cand in cand, daca nu fug dupa alte treburi. Si cand ma trezesc, imi regasesc capacitatea de a mai face ceva din vesnicele, nesuferitele treburi. Altfel, nu prea imi iese decat o mancare. Si la ora 1 noaptea, mamele ar trebui sa doarma 🙂
Ioana
Masina de spalat vase. E sfanta! Bine spus ca un somn la vremea lui face cat vreo zece pui. Sunt multi factori aici, cum spunea si Andressa, mult aer, plimbat, timp pentru tine etc. Ce am apreciat la francezi, conceptul de ,,timp pentru mama”. Vine o fata la tine acasa, o bona (Platita de guvern!), pentru ca tu sa ai timp pentru tine sa faci ce vrei. Un coafor, un epilat, un somn.