Să-i apreciaţi pe bunicii copiilor voştri

shutterstock_215190544

Astăzi m-am întâlnit cu o prietenă, pe care nu am mai văzut-o de acum 2 copii şi-o nuntă. Tipa cu care mă plimbam în facultate prin Ikea, că doar eram proaspăt mutate la Bucureşti şi mergeam ca la muzeu. Să visăm. Cum va fi când ne-om plimba pe-acolo cu iubiţii noştri şi-om avea cuibul nostru cu ei. Pe vremea aia, n-aveam niciuna dintre noi nici iubiţi, nici perspective.

Acum, vremurile s-au schimbat. Avem poveşti diferite şi toate examenele luate… Iubiţi, un cuib şi perspective. Cam bine aşa, mai ales că ea locuieşte într-o Elveţie pe care în curând o vizitez. Eu stau doar într-un apartament la bloc şi nici mobilă-n bucătărie n-am. (mai lăsaţi-mă o săptămână să mă plâng, c-apoi vine mobila şi-mi trece)

I-am scris când am revenit în Ikea, că m-am gândit la ea. Şi m-am mai gândit şi de la nunta de weekend-ul trecut, fiindcă şi ea, la nunta noastră, a venit cu bebe mic de 2 luni, plus una pereche de bunici, care să adoarmă bebeluşul proaspăt. Cam cum ne-am dus şi noi, weekend-ul trecut.

Şi mi-a povestit că acea pereche de bunici s-a mutat în Bucureşti, la vreo 500m de casa ei. Că şi-au strâns oamenii jucăriile, au vândut ce era de vândut şi-au cumpărat aici o viaţă nouă. Plină de nepoţi şi chiote de veselie. Ce frumos e când mai auzi şi de familii care se iubesc şi trăiesc în armonie.

Am plecat acasă gândindu-mă la toţi acei copii de pe pământ care îşi au bunicii aproape. Eu am fost unul dintre norocoşi. Nu mă refer la copiii pasaţi la bunici până la majorat, că “aşa a fost să fie”. Ci la aceia pe care-i iau bunicii de la şcoală. Sau pe care-i aşteaptă cu masa pusă şi caldă, la prânz. M-am gândit la toţi acei copii crescuţi cu o grijă izvorâtă din inimă, nu dintr-un un salariu lunar. Acei copii care au bunică, nu bonă. Aşa parcă se vede o diferenţă, nu credeţi? Departe de mine gândul că acei copii cu bone sunt defavorizaţi şi etc. Nici vorbă. Probabil şi al meu tot acolo va ajunge. Doar că un bunic ce se ocupă de un nepot îi oferă şi iubirea lui necondiţionată. Ceea ce o bonă nu poate oferi, oricât de grozavă bonă ar fi aceasta. Iar copiii au nevoie de iubire ca de aer şi lumină şi apă.

Ca să nu mai spun ce avantaj extraordinar e pentru părintele nepotului. Să-ţi ştii copilul cu maică-ta. Ori cu soacră-ta. Bine, să le pui să-ţi dea în scris mai întâi că nu fac zilnic prăjitură şi nici excursii la Noriel. Şi, apoi, să te duci liniştit la serviciu. Şi să vii. Liniştit. Nu cu unghia-n gât, că oare ce dai pruncului de mâncare. Că oare când mai faci şi baie. Pruncului, că tu eşti oricum obişnuit cu compromisurile. Şi multi-tasking-ul. pfoai, îţi dai seama cum e când ai mai mulţi copii! Oare o bonă ajunge?

Să-i apreciaţi pe bunicii copiilor voştri, ăştia care îi aveţi acolo. Şi să-i încurajaţi să îndrăznească. Atât cât le este cu putinţă şi dorinţă.

Iar înainte de culcare,  când i-am amintit cât e de norocoasă şi i-am zis că-mi vreau şi eu părinţii aproape, deşi nu prea cred că se poate, să vedeţi ce mi-a scris prietena mea: “ce vorbești cu mine şi visăm se împlinește” 🙂

Exact aşa, fără virgulă între subiect şi predicat. Şi ca-n Ikea.

Deci, mamă, te muţi în Elveţia?

 

imagine via Shutterstock, bunici cu nepoţi

Articolul anterior

Tăierea întârziată a cordonului ombilical

Articolul următor

Şef de şantier, cu copil atârnat de-o ţîţă

18 Comentarii

  1. bunica cu bundita

    Si ce vorbesti cu mine se implineste!!!……vreau oriunde imi sunteti aproape,si de trei luni incoace mi-am schimbat si rugaciunea!!Acum precizez locatia,nu tara!!!! Rabdare sa fie!!

    • Diana

      Mi as dori ca mama mea sa fie macar un sfert interesata de nepotii ei( 2 ai mei si 4 ai fratilor mei) insa cu durere in suflet o spun ca animalele de casa sunt mai importante decat ei(pui, porci, gaini etc). Ma pot insa lauda cu socrii, cu care si stam ca au o relatie frumoasa cu nepotii si ne ajuta oricand si oricat.

      • Îmi pare rău că e așa, fiecare bunic e diferit. Ce bine că aveți totuși parte de jumătate dintre ei. Tot sunteți niște norocoși.

  2. cris

    Într-o jumătate de oră în autobuz, din Grigorescu și până pe centru (Cluj), am ascultat cum un bunic îi dădea nepotului lui de 7 ani toate sfaturile cele mai importante în timp ce el asculta cu ochii mari: cum să se spele pe mâini înainte de masă și întotdeauna când merge la baie, cum să salute politicos învățătoarea și colegii, cum să fie răbdător chiar și la orele care nu-i plac, cum să facă sport pentru a fi sănătos etc etc și atât de frumos îi povestea încât tot autobuzul trăgea cu urechea. 🙂 m-a marcat și m-am bucurat încă o dată că nu am plecat din țară (de fapt că m-am întors) și copiii mei se vor bucura de bunici

  3. Sa stii ca e mare lucru sa ai un bunic misto, e aur curat. Mama mea sta cu fiica mea si este un inger cu ochelari! Conteaza desigur sa fie un parinte intreg la minte, cum spuneai si tu, sa nu il lase numai la televizor, cu pufuleti in brate. Mama mea este o eroina, alearga in parc de dimineata pana seara, ii face copilului supa din pui de la tara si fata mea mananca si dpua portii uneori! Alteori chec fara zahar sau orez cu lapte. Miam-miam! 🙂 Fata rade pur si simplu tot timpul. Treaba asta e medicament!

    Mi se rupe sufletul cand aud ca sunt unii care nu au ajutor de la parinti, dar si mai rau e cand aud ca ar putea sa lase copilul cu bunica/bunicul, prefera sa nu o faca pentru ca au viziuni diferite de cum trebuie crescut copilul. Mare pacat. Unele chestii trebuie facute in familie, cel putin in mod ideal. Din fericire pentru mine, mama se poarca cu fata mea cum se purta si cu mine. Fix la fel. Adica foarte misto.

    • O, da! Să te ferească Dumnezeu de un părinte binevoitor, care-ţi hrăneşte puiul cu bomboane de 3 ori pe zi. Însă, eu totuşi cred că se poate ajunge la o înţelegere. În caz contrar, liniştea omului e de nepreţuit şi preferi o bonă , clar de tot.
      Voi sunteţi nişte mega norocoşi să o aveţi pe mama ta, mai ales că e aşa cum zici.

  4. E bine daca ai un asemenea bunic la dispozitie. Eu din pacate nu am sansa asta pentru fiica mea, asa ca ne descurcam cum putem. Maica-mea e missing in action de cand aveam 2 zile, ar fi culmea sa o creasca pe fii-mea, cu soacra-mea sta doar 5-10 minute si atunci supravegheate amandoua 😀

    Acu’ am noroc ca nu trebuie sa plec la munca de acasa, deci pot sta cu ochii pe nazdravane

    • Fiică-ta e un caz şi mai fericit: te are pe tine acolo, aproape non-stop! Îmi doresc şi eu asta pentru copilul meu, dar dinţii nu se pun de-acasă. Dacă nu m-a dus mintea să-mi aleg altă profesie..

  5. dia

    Bunicii-unul din darurile cele mai de preț pe care le oferă viața la cei norocoși!
    Asa cum spunea Andressa, mi se pare si mie așa trist ca de cand cu moda asta noua a parenting-ului vezi părinți care critica toate aspectele modului in care au fost crescuți si nici nu concep sa lase nepoții cu bunicii.. Da, sunt situații in care asta trebuie făcut, dar la multe se poate încerca o rezolvare prin comunicare.. Daca nu se poate si nu se poate, atunci asa cum ai spus si tu o bona e mai potrivită. Chiar daca in ceea ce privește unele aspecte o sa imi educ copiii un pic diferit de cum am fost eu educata, am fost un copil iubit si asta contează cel mai mult. O sa încurajez mereu apropierea bunici-nepoți si cred ca părinții mei sunt niste bunici de vis si adoram orice clipa petrecuta cu ei.

    • mie îmi mai povesteau mămicile în cabinet… una chiar mi-a zis că bunica nu înţelege să nu mai cumpere dulciuri copilului, care era plin de carii by the way, şi că ăsta a fost motivul pentru care a trimis copilul la creşă… sună trist, când eşti în poziţia de a alege între creşă şi bunici, mai ales că multe probleme se pot rezolva comunicând, stabilind reguli şi limite etc. Multe s-au schimbat de când am fost noi mici, e bine să ascultăm şi să implementăm soluţiile deştepte. Dar totul pe calea păcii, altfel nu merge.

  6. Elena

    Asa o fi, bunicii sunt foarte importanti in cresterea si dezvoltarea unui copil, dar nu e musai sa stea zilnic cu el:)) pentru ca, sa nu uitam ca, si dupa ce devenim parinti, ramanem tot un cuplu si avem nevoie de INTIMITATE. Iar asta nu o poti avea daca vine mama/soacra sa aiba grija de copil, clar; asa ca, personal prefer sa am bona iar bunicile sa vina din cand in cand, dar sa am intimitate alaturi de sotul si copilul meu, daca vreau sa ma cert, sa nu ma abtin, daca vreau sa ma iubesc, la fel, daca am chef sa spal vasele le spal, daca nu, nu si tot asa…Iar copilul e fericit cand are parinti linistiti si e armonie, nu cand aude chestii de genul: ” uite ce a facut maica-ta”, ” i-am zis sa nu faca aia sau ailalta, dar tot ea stie mai bine si tot asa:)” Si nu ma refer aici la genul de soacre “ca in bancuri”, poate sa fie si mama, este vorba de mentalitati si conceptii diferite. Copii voiosi si armonie, va doresc!

    • Pai, stai ca nu inteleg. De fata cu bona te poti iubi, dar de fata cu maica-ta nu? weirrdo…

      • Elena

        Cred ca a raspuns Lilia mai jos, mai bine decat o puteam face eu:)) Este vorba de intimitate sub toate formele ei, nu doar de “a te iubi” de fata cu bona sau cu mama/soacra:) In plus, daca bona, o persoana care nu face parte din familie, sa zicem ca te supara cu ceva, ii poti spune linistita: ” doamna, uitati banii datorat, la revedere, pa si pusi”, pe cand daca e mama ( a mea sau a lui, nu are importanta), nu prea poti face asta pentru ca eu consider ca nu trebuie sa ajungem la tensiuni si la cuvinte aiurea; indiferent cum ar fi, persoana respectiva e mama, ne-a crescut etc. Asa ca mai bine, pastram distanta si toata lumea e multumita (cat de cat, dar prefer ca soacra sa se supere ca nu o implicam direct in cresterea copilului, decat sa ne certam si sa ne spunem cuvinte jignitoare).

  7. Lilia

    copila blonda, hai sa iti dau eu exemplu, ca vad ca nu realizezi ca exista pe lumea asta cazuri si cazuri. Tu poate ai avut si ai parinti normali si o relatie de Familie normala cu bunicii. Hai sa iti povestesc cum e la mine. Maica -mea in casa cu noi, ca stam departe de locul natal si mai vine din cand in cand. Bun. Deci, la bucatarie sotul ma ia in brate , maica-mea comentariu nervos: uite de ce va arde voua! ( ar zice o bona asta? ar putea sa te ia sotul in brate cand bona e in casa fara ca bona sa se amestece? DA). Mai departe, am Chef sa ma cert , dar ma abtin, ca daca ne certam fie si un pic , maica-mea o ia razna si il face pe sot albie de porci si interpreteaza fiecare cuvant de al lui ca ar fi si impotriva ei apropouri ( Doamne fereste sa se gandeasca barbati-miu la asa ceva). Am putea sa avem divergente de fata cu bona fara ca bonei sa ii sara mustarul si sa ne faca albie de porci pe unul sau pe altul? DA. Si ma opresc aici ca ar fi un Roman de scris pe tema asta in ceea ce ma priveste. Una peste alta nu am avut niciodata bona. Dar asta cu ajutorul bunicilor, depinde enorm de mult de bunici. Ai mei ne-au oferit ajutorul si l.-am acceptat ca nu am avut incotro, dar am ajuns la concluzia ca mai bine mor de oboseala decat sa stau in casa in stresul in care stau acuma. Abia astept sa ramanem singuri. Deci sa nu generalizam. La mine bunicii sunt un mare , foarte mare stres si Motiv de scandal permanent. Nici cand au fost tineri si m-au crescut pe mine nu au fost mai normali, nici acum nu sunt.

  8. Lilia

    aaaaa..si ca sa sochez si mai tare, cand am nascut primul copil, eram cu sotul in camera si cu bebe, bebe a inceput sa planga , eu eram in pat cu bebe in brate, sotul in fata mea in pat, oarecum aparent ca sta apelcat peste mine.Intra in camera maica -mea val vartej nervoasa: DE CE PLANGE COPILUL? , clar fara sa bata la sau ceva…Bun, ii explic scurt, ea iese din camera. A doua zi imbufnata ma intreaba: si ce statea asa barbati-tu peste tine aseara? . No….M-a facut PAF. Nu pot decat sa invidiez pe cei care au parinti si implicit bunici normali pentru copii. Ii invidez pe cei care pot fi o Familie adevarata cu totii. Dar mor de nervi cand vad cum dau unii sfaturi despre cum sa inebunesti de fericire cand ai bunici care sa se ocupe de copii si cat de recunoscator sa fii, fara sa se gandeasca la atatea cazuri ( ca nu suntem unici, mai cunosc cazuri asemanatoare) in care bunicii nu reprezinta o solutie.

    • e ca un film ce-mi povesteşti. Dar eu am zis că liniştea familiei e nepreţuită şi că bunicii sunt aşa…după putinţă şi voinţă. Că, de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere.
      Şi eu aş face la fel. Mai bine plăteşti o bonă şi ai linişte, decât păreri din astea nesolicitate. Să nu te mai simţi liber în propria ta familie.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 157 queries in 0.430 s