Ne-am văzut ieri, am trecut pe lângă tine pe stradă. Împingeai căruciorul, erai cu copilul tău. De fapt, erai într-o convorbire la telefon, cu căștile-n urechi. Mi-am amintit că ne mai văzuserăm și cu o zi-nainte, cred că în parc. Te-am recunoscut după felul în care țineai telefonul într-o mână și copilul în cealaltă. Cum îl dădeai pe leagăn cu un ochi lipit de el și altul, de ecran.
Eticheta: timp cu copii (Pagina 1 din 2)
De curând am fost martoră la o scenă cu un copil de vreo 6-7 ani, poftit, invitat, rugat, implorat și ulterior amenințat de maică-sa să vină la masă. M-am recunoscut imediat. Eram eu acolo, toată în acel refuz, niciodată nu am înțeles când eram mică DE CE întotdeauna trebuia să renunț la cele mai frumoase jocuri și la cele mai interesante activități ca să…merg la masă!
Update: [Cei din Sibiu și București, citiți musai finalul postului.]
1. Nu te lua prea în serios.
De asta se ocupă, de obicei, mamele. Vei consuma un litru de săpun lichid în prima lună de viață a copilului tău, apoi te vei relaxa un pic și te vei împrieteni cu microbii. Exemplu: Da, e important să te speli pe mâini de fiecare dată când ajungi acasă, doar (sper că) asta făceai și înainte de a avea copi. Nu e deloc important să te speli pe mâini de fiecare dată înainte de a atinge copilul, ba poate fi chiar dăunător. La psihic, în primul rând. Imediat apoi la sănătate și buget.
Sunt momente în care îmi e greu. Și sunt tot mai dese aceste momente în ultima vreme. Și, oricât mi-aș dori să fie totul doar lapte și miere, să fie totul doar miros de migdale și bebeluș, nu prea e. Oricât mi-aș dori să fiu eu mama aia multifuncțională, așa cum multe prietene de-ale mele sunt, să le pot face pe toate cu copilul într-o mână și determinarea în cealaltă, să-mi scutesc bărbatul de frecat morcov uscat de pe faianță, oricât, oricât, nu sunt, nu pot și nu o să se-ntâmple.
În dreapta, Adriana Iordache, mama Larisei Iordache, campioană mondială la gimnastică; în stânga, Andreea Dascăl, mama înotătoarei Ana Dascăl, iar în centru, Miruna Ioani, mama lui Tudor 🙂
Deși mi-am schimbat numele cu care semnez articolele din ”copila blondă” în ”Miruna”, deși am născut un bebeluș adorabil, deși am grijă de el zilnic cam tot timpul, deși nu-l las nici la tată-său când plânge, deși sunt acolo când se trezește și adoarme, deși brațele mele îl alină cel mai ușor, deși cu mine comunică cel mai frumos, tot nu mă simt mămica lui. Și nu mă simt mămica nimănui.
