Eticheta: timp cu copii (Pagina 2 din 2)

Lucruri pe care nu le înţelegeam înainte de a avea copii (2)

De ce mamele care stau acasă cu bebeluşii  abia aşteaptă ca taţii să vină înapoi de la serviciu, să le pună copiii în cârcă

mama copil

Dada, am scris corect, fiindcă fix aşa mi se părea. O aroganţă maximă. Adică, după ce că bietul om a fost pe plantaţie toată ziua şi şi-a rupt spinarea ori şi-a prăjit creierii la muncă, tu sari pe el cum auzi cheia în broască? Şi îi pui copilul în braţe? Păi, eu îmi imaginam, că ăla e momentul când sari cu mâncarea caldă, cu bebeluşul zâmbăreţ şi veselia ta proprie, nicidecum cu copilul pe el. Nu înţelegeam de ce, ca partener care stă acasă cu copilul (indiferent că e mama sau tata), nu ai înţelege şi tu un pic nevoile celuilalt de a se odihni. Doar că eu uitasem că şi ăla care stă acasă are nişte nevoi (uneori atât de simple, precum spălatul pe dinţi, alteori mai complexe precum spălatul pe cap, care e urmat de uscat, care mie îmi ia măcar 20 de minute).

Continuare

Când te joci, musai să-ţi placă

joc puzzle

Din ce-am observat la Tudor: contează enorm ca părintele să intre în jocul pe care-l face. Băieţelul meu e mic (4 luni), nu ştiu cât limbaj foloseşte în capul lui deocamdată, însă cred că la el sunt mai degrabă emoţie pură, senzaţie, sentiment. E o diferenţă mare de atenţie dacă îi spunem o poveste din capul nostru sau dacă o citim dintr-o carte. E mult mai atent dacă îi cânt eu un Hänschenklein decât când îl pun pe youtube. Dacă eu îi zâmbesc, îmi zâmbeşte înapoi, dacă eu sunt acolo, este şi el. Dacă el stă în scoică şi eu mişun prin jur, va sta o vreme, apoi va cere atenţie. Nu că îi e foame sau vrea schimbat, uneori nici în braţe nu e nevoie să-l iau ca să se calmeze. Doar să vorbesc cu el. Să îi arăt ceva. Să îl bag în seamă. Şi mă străduiesc să fiu autentică şi să vorbesc serios. Să mă joc şi să îmi placă.

Continuare

Pagina 2 din 2

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 109 queries in 0.412 s