Cum convingem copilul să vină la masă în 3 pași, via Otilia Mantelers

shutterstock_96216545

De curând am fost martoră la o scenă cu un copil de vreo 6-7 ani, poftit, invitat, rugat, implorat și ulterior amenințat de maică-sa să vină la masă. M-am recunoscut imediat. Eram eu acolo, toată în acel refuz, niciodată nu am înțeles când eram mică DE CE întotdeauna trebuia să renunț la cele mai frumoase jocuri și la cele mai interesante activități ca să…merg la masă!

Update: [Cei din Sibiu și București, citiți musai finalul postului.]

Acum știu. Fiindcă pentru mine masa nu conta, nu era importantă, în timp ce orice altceva era. Nu vreau să îmi imaginez cât de frustrant era pentru bunica sau pentru mama să reîncălzească supa de o mie de ori (că doar știm cu toții cât de bună e supa sleită, de ți se strepezesc buzele doar gândindu-te la ea). Acum, când sunt mare, încerc să nu iau personal fazele când eu îl strig, hai, iubitule, la masă și el îmi spune că stai să mă schimb, să-mi fac dușul, să-mi termin pagina de citit. I-am explicat omului că e un subiect sensibil, că o iau ultrapersonal, că a lăsa să se răcească ciorba încălzită cu atâta drag și greutate de mine e un atac direct, cam ca și când mi-ar da un pumn în burtă. El a înțeles și, gata, brusc nu mai are nici haine de schimbat, ba nici duș nu mai face. Însă cu un copil, cum raționezi cu un copil?

Asta am întrebat-o pe tocmai Otilia Mantelers (mamă de trei copii și o adevărată inspirație pentru multe dintre noi) fiindcă ea pare a avea toate răspunsurile simple la întrebări complicate. Iată ce mi-a răspuns:

”Încă din vremea când oamenii locuiau în peșteri, momentul mesei a fost unul din cele mai frumoase momente ale zilei, când toată familia se reunea și se conecta. De aceea, este firesc ca și noi să ne dorim această comuniune cu copiii.

Ceea ce unii părinți observă este că la momentul mesei copiii parcă nu vor să vină. Copiii mici își găsesc ceva de făcut și pur și simplu refuză. Copiii mai mari spun din start că nu le e foame. Atunci când refuzul este rar, părinții nu se îngrijorează, fiindcă pot înțelege nevoia copilului de a termina un puzzle, o carte, un joc pe calculator etc. Sau pot înțelege că nu le e foame fix la momentul mesei.

Părinții se îngrijorează, însă, atunci când copiii refuză mereu. Motivul pentru care ei protestează la momentul mesei este acela că sunt tensionați și că poartă un bagaj în care s-au adunat multe emoții grele, iar felul lor de a semnala că e nevoie de descărcarea lor este refuzl mesei. Cu alte cuvinte, ei au anumite frici pe care le proiectează asupra mâncării.

Nu toți copiii au acest mecanism de a arăta că au nevoie să se elibereze de tensiuni. Alți copii au alte comportamente nerezonabile, cum ar fi: aruncă cu jucării prin casă, se lovesc unul pe altul, se constipă, fac pipi noaptea în pat la vârste mai mari, fac crize de furie atunci când nu le cumpărăm jucăria preferată etc.

Acum mă voi axa pe felul în care îi ajutăm pe copiii care refuză constant să vină la masă:

  • Primul pas pe care l-aș face ar fi să mă conectez cu el. Mă duc lângă el și sunt atentă la ceea ce face el în acel moment, îi admir implicarea în activitatea lui și apoi îi spun că a venit momentul mesei. Dacă asta nu merge, atunci trec la pasul 2.
  • Pasul 2Îl invit jucăuș la masă. Fac un joc prin care mă conectez cu el și, ideal, îl fac să râdă. Fiindcă râsul descarcă o parte din acel bagaj emoțional. Spre exemplu, îi pot spune: O Doamne, au ajuns la masă Doamna Păstaie, Domnul Brocoli și Doamna Carne. Îi aud acolo cum șușotesc și au zis că dacă mă duc la
    masă o să fugă din farfuria mea direct jos pe covor. Și o să facă dezastru pe jos. Și de-aia nu mai vreau să mă duc la masă. Mor de fircă la domnii și doamnele astea zăpăcite!
    Acesta este un început de interacțiune jucăușă și frumoasă, care poate fi continuat cum vrea copilul. De multe ori, el va veni la masă și se va bucura de mîncare. Dacă însă nici după un astfel de joc nu vine, înseamnă că el are nevoie de o limită. O limită care îl va confrunta cu emoțiile pe care le simte și pe care, instinctiv, vrea să le elibereze. Acest fel vindecător și blând de a pune limite este descris de Patty Wipfler, fondator al Hand in Hand Parenting drept abordarea în trei pași: ascultă, pune limita, ascultă. Pași pe care îi descriu mai jos.
  • Pasul 3 – Punem limita blând. Observați că, înainte de a pune o limită, ne-am apropiat mult de el. Am evaluat dacă e nevoie de ea sau nu. Când punem limita, ne apropiem de copil, îl privim în ochi, îl mîngâiem și îi spunem: „E vremea să mergem la masă”. Și ascultăm. Această ascultare este tare importantă în procesul de vindecare a emoțiilor copilului. El va protesta, va începe să țipe, să arunce cu
    lucruri, sau pur și simplu să plângă. Iar plânsul este binefăcător, descarcă ce e mai greu în acel bagaj emoțional.
    În timp ce ascultăm, nu vorbim mult, nu raționăm cu copilul spunându-i că are nevoie de vitamine și proteine. Doar ascultăm, cu mângîiere, amintindu-i că e timpul să mergem la masă. Plânsul va dura mult. Poate 20, poate 60 de minute. Oricât de mult poate asculta părintele, și el cu siguranță tensionat și îngrijorat. Când copilul se oprește, el poate fie să meargă la masă, fie să nu vrea la masă în continuare. În primă fază nu e important să ne atingem scopul, ci vindecarea lui emoțională.

Experiența mea cu copiii este că mai toți vor veni la masă dacă părinții se dedică unui proiect emoțional pe termen lung, poate 1-3 săptămâni. Nu aș uita de emoționalul părintelui – și el are nevoie de suport! Astfel, îl ajută și pe el să povestească cu un adult despre experiențele lui din copilărie legate de momentul mesei. Cum era acest moment pentru ei? Ce fel de conversații au avut loc la masă? Era obligat să termine tot din farfurie? Părintele și copilul se pot vindeca simultan și se pot regăsi la….masă!”

Întâlniri cu Otilia față-n față, în București și…Sibiu!!!

Pe Otilia o puteți asculta sâmbăta aceasta, în București, în cadrul unei întâlniri despre setarea limitelor, cu blândețe. Prețul unui bilet este 120 lei/persoană și 200 lei/cuplu. Detalii găsiți aici.

ȘiBlondeleGândesc.ro e partener al evenimentului, însă blonda de serviciu va fi la o nuntă în Alba Iulia pe 1 octombrie, așa că vă trimit pe dumneavoastră în locul ei. Am 2 invitații pentru dumneavoastră. Dacă vă doriți și puteți participa sâmbăta aceasta, vă rog să îmi lăsați un comentariu în care să vă exprimați dorința.

Dacă vor fi mai multe comentarii, știți deja, tragem la sorți. Am rugămintea ca, atunci când vă înscrieți, să fiți siguri/sigure că aveți liberă după-masa de sâmbătă și disponibilitatea de a participa.

otilia

Cealaltă veste bună este pentru consătenii mei din Sibiu: Vine Otilia și la noi acasă! Pe 22 octombrie, e totul aranjat. Va vorbi despre cum să îi ajutăm pe copii să obțină toate lucrurile pe care ne dorim să le aibă: putere interioară, un înțeles al existenței, relații pline de sens cu cei din jur, succes la școală și la locul de muncă. În principal, fericire! Biletele costă 120 lei/persoană și 200 lei/cuplu, iar până pe 1 octombrie puteți beneficia de oferta EARLY BIRD : 100 lei/persoană și 160 lei/cuplu. Sfatul meu e să mergeți, să îi luați și pe domnii tați cu voi, aceste întâlniri fac un bine incredibil sufletului și oferă instrumente simple de a ne îmbunătăți relația cu copilul și de a-i oferi exact ceea ce ne dorim pentru el și nu știm exact cum să obținem. Să vă grăbiți, fiindcă, din experiența acestui gen de evenimente, am auzit că biletele se dau în câteva ore. Detalii găsiți aici.

otilia-mantelers

imagine via shutterstock, copil refuza mancarea

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.

Later edit: câștigătoarele sunt PS și Elena Cosma, link-ul extragerii e aici. Veți primi un email cu detaliile. Celelalte doamne sper să nu fie dezamăgite. Vă reamintesc că încă mai puteți cumpăra bilete pentru sâmbăta aceasta. Prețul nu e mare, e cam cât lași la supermarket pe o plasă obișnuită.

Articolul anterior

Dragostea de profesie, din teorie în teren

Articolul următor

Semne mai puțin cunoscute ale infarctului miocardic

46 Comentarii

  1. bunica cu bundita

    Bunicile pot participa?

    0
  2. Mama făcea front comun cu noi atunci când ”nu ne era foame” și ne lasa să mâncăm cât putea burta noastră.

    1+
  3. Diana 1

    Wow! Vreau tare mult sa particip la evenimentul Otiliei. Distractie la nunta!

    0
  4. Bianca Radu 3

    Buna, as dori sa particip, pentru pitica mea de 1 an si 4 luni careia nu mai stiu ce sa ii fac ca nu mananca…..??

    1+
  5. Anca 4

    Buna. Si eu as fi interesata sa particip impreuna cu sotul la acest eveniment. La baiatul cel mare de 8 ani ne chinuim cu mesele zi de zi. Multumesc.

    0
    • Merci pentru comentariu, doar ca am hotarat sa dau invitatiile catre doua persoane, nu catre un cuplu. Sper ca intelegi. Insa poate participa si sotul tau la tragerea la sorti, daca lasa un comentariu 😉

      0
  6. Pe mine mama ma punea sa mananc tot din farfurie si imi aduc aminte ca uram patrunjelul, dar eram obligata sa-l mananc.

    0
  7. Iordache Simona 5

    Buna, imi doresc sa particip impreuna cu sotul la acest eveniment, pentru a aplica “tehnicile” Otiliei in relatia cu baietelul nostru de 2 ani. Dupa un inceput promitator cu masa, in ultima perioada este din ce in ce mai dificil sa accepte mancarea. Multumesc

    0
    • Merci pentru comentariu, doar ca am hotarat sa dau invitatiile catre doua persoane, nu catre un cuplu. Sper ca intelegi. Insa poate participa si sotul tau la tragerea la sorti, daca lasa un comentariu ?

      0
  8. auziti, eu inteleg de ce e musai sa vina copilul la masa (rutina) dar nu inteleg de ce e musai si sa manance. Pediatrul a lucrat mult cu mine sa inteleg : cat nu scade in greutate 10% si cat face caca, atunci e mancat.
    La noi minunea a fost cand am scos gustarile. Pe la 2-3 ani a ajuns la meniu de om mare: mic dejun, pranz, cina, unele mese le-a refuzat sau a mancat doar fructe.
    In rest, copilul face ce vede.

    1+
    • Stii de ce? E tot o problema a parintilor! Ca te apuca toti nervii cand tu ai incalzit, gatit, obosit mancarea si cel mic isi baga picioarele! :)))

      2+
  9. Alexandra Nicolae 6

    Si eu as vrea la evenimentul de sâmbătăal Otiliei! Cu siguranță va fi foarte interesant!

    0
  10. Vreau și eu să particip la conferința Otiliei cea minunată!

    E greu cu limitele astea la copiii de 5 ani dom’le, greu!

    0
  11. Ann 8

    Woau! Asta chiar e o surpriza placuta. Imi doream sa ajung sa o ascult. Otilia este ca o mangaiere a sufletului, te asculta, te intelege si stie exact ce sa iti spuna, si parca totul se lumineaza. Imi doresc sa o cunoasca si sotul, sa vada ce om minunat.

    0
  12. Mirela 9

    Buna! Eu sunt mamica singura cu un baietel de trei ani, un pic cam nazdravan. Imi doresc foarte mult sa particip la intalnire. Multumesc!

    1+
  13. Dimineata am citit, mi-a placut si am zis: ii dau share, eu oricum sunt plecata sambata dupa amiaza, nu imi trebuie invitatia pe care o da Miruna si…n-am copii mici de care sa ma rog, ce credeti ca se intampla fix in acest moment la noi in casa?! :)) TL(tatal lor) se cearta cand cu unul, cand cu celalalt pe teama mesei, vine unul, pleaca altul de la masa :))

    1+
  14. Raluca 10

    Mi-as dori tare mult sa particip la conferinta Otiliei!Este foarte interesanta si utila tema!Multumesc!

    0
  15. Si eu mi-as dori sa particip la conferinta Otiliei!

    0
  16. Iulia Denes 12

    Mi-ar face mare placere sa particip la conferinta mai ales ca am un toddler care ma pune uneori in dificultate. O admir pe Otilia iar sfaturile ei m-au ajutat intotdeuna. Sper sa am noroc sa catig!

    0
  17. Marlanel

    Pasul 4, il las nemancat asa cum isi doreste. Cand i se face foame, cere singur de mancare.

    4+
  18. Andreea 13

    Conectare si iar conectare!! Asta e cheia tuturor problemelor! Dar ce faci cand ai doi prichindei, unul de 2,2 ani si unul de 5 luni, si te solicita cand unul, cand altul, cand amandoi?! Mai pierzi din conectare si se lasa cu scandal. Dar trecem noi si peste asta si ne facem mari.
    P.S. mi-ar placea tare mult sa particip la conferinta de sambata pentru ca ne intereseaza subiectul asta delicat “limitele”.

    0
    • Diana M

      Mie mi se pare mai greu acum cand a mai crescut cel mic, au 3a5l si 1a4l copiii mei. E concurenta pe mine si pe jucarii, dar au si destule momente cand se joaca asa frumos impreuna. 🙂

      0
  19. valeria 14

    Si eu vreau la conferinta Otiliei, pentru noi ar fi util sa invatam sa punem niste limite blande la dulciuri si fainoase 🙂

    0
  20. Ana 15

    Imi doresc tare mult sa merg la conferința Otiliei, pentru ca pur si simplu o ador. Mi-ar fi tare util sa stiu cand este momentul potrivit de a pune limite. O iubesc pe Otilia si devorez fiecare articol de al ei pentru ca mereu vine cu vorbele potrivite la momentul potrivit.

    0
  21. Ana-Bogdana 16

    Imi doresc mult sa particip! Merci tare!

    0
  22. Diana M 17

    Ce m-as bucura sa pot participa. 🙂 Mi-ar fi de real folos, mai mult ca sigur, informatiile transmise de Otilia.

    0
  23. Olga

    Ce te faci cand prea mananca? Si cand e major (tot copilul tau e, nu-i asa?) si mananca numai ce vrea el? Oare ma lamureste Otilia?

    0
  24. cornelia 18

    cat de încântată as fi sa particip!

    0
  25. Alina Osiac

    As fi supermegaextra fericită sa -mi rezolv si aceasta “problema” pt ca in final cred ca este o problema la mine nu la copil.

    0
  26. Anca G. 19

    Si noi am avea nevoie sa participam. Pentru baiatul meu de 4 ani. Sper ca se abordeaza si subiectul ” mancatul la televizor”.

    0
  27. Elena Cosma 20

    Si eu as vrea sa particip, în cazul in care este permis accesul si cu copii (3 ani si 10 luni).Imi doresc de mult sa o cunosc pe Otilia, mi-ar prinde tare bine.

    0
  28. Georgiana 21

    Si eu vreau sa vin la conferinta!

    0
  29. Antonia Ciobanu 22

    Îmi doresc mult să particip la conferința susținută de Otilia în București!

    0
  30. Oana B

    Stii ce ma gandesc cand toate astea NU merg? Dar de ce nu intelege o data, de ce nu vine pur si simplu pt ca il chem? Ce tot atatea jocuri, rugaminti, luat pe ocolite mereu? Si eu sunt obosita, stresata, neascultata, ii dau sa aleaga intre 5 feluri de mancare si tot nu vrea. Asa ca ma enervez de f multe ori si il las sa manance cu taica-su. Daca stau sa ma gandesc, faptul ca nu mananca e cel mai mare stres al meu.

    0
    • Pentru ca nu intelege, tocmai. Ceea ce vrei tu nu conteaza pentru copil. Monica Reu spunea ca, pana la 6 ani, copilul pur si simplu este egocentric. Nevoile altuia nu conteaza atata vreme cat o nevoie de a lui primeaza. Iar copiii nu au nevoie sa manance. Sau nu stiai? 🙂

      0
  31. Ma regasesc in refuzul de a merge la masa. Ce mult imi doresc sa pot participa.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 294 queries in 0.575 s

Inline
Inline