Despre fețele maternității în natură. Și de ce omul e cel mai paradoxal dintre animale. Fiți atenți ce face flamingo.
Pagina 35 din 645
Furând timp și datorându-mi vreme mie. Somn. Plăcere. Unghii făcute și dușuri zilnice. Pipi singură-n baie și treaba mare când îmi vine, nu când ”se poate”. Mamele știu bine că nu e nicio exagerare.
L-am văzut, el e. Tipul ăla de care poveștește mama. Toate motivele pentru care poți iubi pe cineva.
Tata.
Știți cum uneori viața îți dă experiențe care să îți servească unor scopuri mai înalte? Sper ca frustrarea mea să mă ajute să scriu mai bine. Mai mult. Mai la foc automat în zilele care urmează și ne apropiem să vă arătăm proiectul. Adică, vorbesc la plural, de zici că-s io și o echipă de fotbal, când colo suntem eu și Valeriu la butoane. Mai sunt Horațiu cu susținerea și părinții mei cu moralul.
La români există o obsesie pentru greutatea copilului. Să fie gras și frumos, rumen în obrăjori, să pocnească de sănătate. Nu știu dacă asta vine din sărăcia acestui popor, poate-mi ziceți voi dacă și bunicile din străinătate insistă să mai iei o bucată până te saturi să refuzi și accepți.
Dintre toate întâlnirile grandioase pe care le-am avut pe lume, nimic nu se compară cu asta.
