Ca să scurtez suspansul și să nu las prea multe gânduri să vă treacă prin cap: cea mai mare greșeală pe care am făcut-o de când sunt mamă a fost să tratez somnul ca pe ceva opțional.
La început, am văzut că merge.
Pagina 264 din 647
Așteptam cafeaua la Starbucks în Sibiu (de fapt, nu era cafea, ci era chai latte și, de fapt, mă dusesem să le cer să refacă băutura fără apă în ea. Că, de la o vreme, au schimbat rețeta, iar în loc de ceva delicios, primești ceva delicios lungit cu apă. Și o prietenă de la masă și-a comandat când m-a auzit pe mine, doar că am uitat să îi zic să ceară fără apă, deci mă simțeam responsabilă într-un fel.) și povesteam ce mai e prin oraș. Din una în alta, o întreb de noua iubită a unui vechi prieten comun.
Sunt căsătoriți? am întrebat eu.
Ciudat cred că reflectă cel mai aproape de noua realitate. Fiindcă redefinim noile tradiții de sărbători. Din perspectiva părintelui, se vede totul altfel.
Sunteți pregătiți, sper. Să trimiteți și să primiți mesaje pe gură, pe telefon, pe unde mai aveți loc de ceva urări. Dincolo de a fi obosiți de ele, primiți-le așa cum vin. Mulțumiți sincer și respirați o secundă înainte să le întoarceți de la cine vin.
Luna, Tudor și cu mama lui au o relație specială de iubire. Prima dată, ne-am ținut de mână și ne-am uitat la cer pe când el avea abia un an și jumătate și a fost un moment maximum de emoționant. Apoi, la câteva luni bune distanță, când stăteam în pat, m-a luat singur de mână și mi-a arătat el luna de pe cer. M-am topit de drag și atunci, desigur, fără să știu că povestea cu luna abia începe, de fapt.
Weekend-ul ăsta.
În generală, am avut o profă de română fabuloasă, care m-a schimbat în feluri care nici nu știu dacă sunt legale. M-a făcut să-mi placă gramatica! :)) Na, și profa asta era fascinantă pentru mine, de la felul în care ținea pixul în mână până la parfumul ei înțepător de Magie Noire, pe care-l puteai simți și din ultima bancă.
