Luna să fie garanția ta că fericirea există

Luna, Tudor și cu mama lui au o relație specială de iubire. Prima dată, ne-am ținut de mână și ne-am uitat la cer pe când el avea abia un an și jumătate și a fost un moment maximum de emoționant. Apoi, la câteva luni bune distanță, când stăteam în pat, m-a luat singur de mână și mi-a arătat el luna de pe cer. M-am topit de drag și atunci, desigur, fără să știu că povestea cu luna abia începe, de fapt.

Weekend-ul ăsta. 

Eu: Hai, Tudor, repede, repede, să vezi ceva spectaculos pe geam!

Mereu vine când îl chem așa, fiindcă întotdeauna știe că îl așteaptă ceva cu adevărat special, nu îl mint niciodată că îi arăt iepurași, când în curtea blocului nostru nu crește așa ceva. Dar avem lună.

Iar în seara asta, aveam una mare și plină ca un copil bine mâncat, pe un cer senin și albastru ca în desene.

I s-a lăbărțat un zâmbet pe toată fața lui mică, iar ochii mari i-au fost inundați de obraji. Cine spune că ăștia micii n-au ținere de minte e foarte pe lângă subiect. Ba au niște amintiri foarte prețioase, ia să băgați jucăria lor preferată într-un buzunar și să o scoateți undeva unde nu se așteaptă deloc. În mașină, de exemplu. În parc, alt exemplu. Să le vedeți chipurile cum se luminează, de parcă le-ai fi conectat la o priză a bucuriei. Luna era acum amintirea asta a lui.

Mi-am băgat nasul în zulufii calzi și l-am întrebat dacă îi place.

Da, a zis cu o voce de copil.

L-am luat de mână și l-am întrebat dacă vrea să ne ținem de mână și să ne uităm la lună.

Da, a zis pe ton de ”bineînțeles”.

Apoi nu l-am mai întrebat nimica:

Deci îți amintești, puiule, i-am zis. Fără să știu dacă era o întrebare.

Să ții minte toată viața ta momentul ăsta. Și, oricum ți-ar fi pe lume, să știi că ai gustat cel puțin o clipă de fericire pură, când erai mic-mic și te ținea mama ta de mână și vă uitați la lună amândoi.

Luna să îți amintească de asta.

Să fie ea garanția ta pentru fericire pe lume.

Mi-am scos nasul din zulufii lui, că deja respirasem destul păr.

Și mai știi care-i partea bună? Că oricum te uiți la cer, luna e acolo. Chiar și când nu o vezi. Dar să știi că o să ți se arate într-o bună noapte iară, fericirea nu pleacă nicăieri. Tot ce ai de făcut e să ridici ochii spre cer.

Și am simțit că, gata, am rezervat luna pe veșnicie pentru mine și acest băiețel.

Am lăsat jaluzelele ridicate, ne-am pus în pat, de unde se vedea perfect. Eu m-am întors cu spatele la geam, el a luat țîța și așteptam să adormim în acest tablou aproape perfect. Până când, surpriză, cineva a dat sânul, mi-a luat mâna și, cu cealaltă, a arătat spre lună.

Nimic n-a mai detronat țîța până acum.