Părinți care-și caută cheile, chiloții și telecomenzile prin gunoi, pe după dulapuri sau chiar în WC. Îi cunoașteți? Sunteți unii dintre ei?
Pagina 263 din 647
Simțiți bluza cum vă stă pe spate. Degetul mare, în pantof. Părul pe frunte. Verigheta pe deget. De când n-ați mai simțit verigheta pe deget?
Tudor (2 ani 2 luni) are un nou cuvânt preferat: Anglia. Cam de săptămâna trecută.
Pronunță destul de corect și îi place atât de mult, încât orice îl întrebi, de cele mai multe ori răspunde așa:
Fiindcă ați zis că vi se pare de ajutor acest tip de postări, sper să vă prindă bine biletele la această conferință din București. Ca de obicei, organizatorii ne oferă nouă 2 bilete full, noi împrăștiem vestea.
Mi-a scris cineva în seara asta despre ceva ce s-a întâmplat cu copilul ei, un episod după care s-a simțit vinovată și zicea ceva de genul că și-ar dori să fie o mamă-eroină ca mine sau ca alte bloggerițe ale căror nume nu le vom da.
Doar că un pic mai rău.
Am o cunoștință al cărui băiat în vârstă de 10 ani e în comă, medicii nu știu dacă își mai revine și cum va fi după asta. Dacă va mai putea vorbi, merge, cât va înțelege din tot ce se întâmplă în jur. Are o complicație urâtă de meningoencefalită, după multe răceli tratate cu antibiotic, după ureche, de mama lui. Acum, când ar fi avut cu adevărat nevoie de antibiotic, nu mai răspunde nici la cele mai puternice dintre ele. Medicii sunt disperați, copilul e legumă. Mamă-sa plânge și se roagă, pe lângă regretul enorm care nu îi va da pace prea curând. Din păcate, aceste cazuri nu sunt, cum ați crede, tocmai rare.
