Să crezi că, atunci când vei avea ceea ce îți dorești, vei fi fericit e o mare păcăleală

Să crezi că, atunci când vei avea ceea ce îți dorești, vei fi fericit e o mare păcăleală miruna ioani

În generală, am avut o profă de română fabuloasă, care m-a schimbat în feluri care nici nu știu dacă sunt legale. M-a făcut să-mi placă gramatica! :)) Na, și profa asta era fascinantă pentru mine, de la felul în care ținea pixul în mână până la parfumul ei înțepător de Magie Noire, pe care-l puteai simți și din ultima bancă.

Profa avea o fată. Singura ei fată. Adina. Vă dați seama cam cât o iubea pe Adina. Adina absolvise medicina la Cluj șefă de promoție. Era înaltă, frumoasă și deșteaptă, cam tot ce și-ar putea dori orice fată pe pământ. Mai avea și părul în bucle, deși nu mai sunt sigură dacă am cunoscut-o sau doar am impresia că am cunoscut-o, la câte povestea profa despre ea. Am văzut poze precis sau ceva explicație trebuie să existe, fiindcă sunt convinsă că aș recunoaște-o pe stradă dacă aș vedea-o. Și dacă Adina s-ar plimba prin România, desigur, fiindcă ea a fost rapid acceptată cu bursă la o prestigioasă universitate din Statele Unite, de unde nici nu s-a mai întors în România vreodată.

Am văzut cât învățase Adina pentru rezidențiat. Luase cardiologie sau ceva super greu de felul ăsta. Mi-a arătat profa odată camera ei. Coincidență sau nu, în după-masa când m-a chemat la un fel de pregătire, urma să merg la olimpiada națională. Vizita în camera Adinei a fost premiul meu, am simțit.

Rămăsese așa cum o lăsase fata, profa a zis că după multă vreme abia s-a încumetat până și să spele perdelele. Pe tot peretele de lângă pat erau scrijelite formule complicate, direct în tencuială. Nu înțelegeam nimic, desigur, decât că e greu să scrii în tencuială. În fața geamului, trona un birou mic, cu un fel de scaun cu spătar, din ăla vechi, cum aveau bunicii noștri la țară. Imediat am observat o mare gaură în mijloc. De la cât a stat Adina să învețe, mi-a zis profa. Mai știam, asta din clasă, că ne-a zis tuturor la ore, că atât de mult își dorea să fie acceptată în Statele Unite cu bursă, asta fiind singura ei șansă de a pleca, încât a făcut răni la coate de la cât le-a ținut pe masă când învăța. Și ne-a povestit profa cum îi făcuse un fel de instalație cu cartea între două perne, pe care să-și sprijine brațele și să învețe cumva cu coatele în sus. Vă imaginați?

Na, și după ce Adina a terminat șefă de promoție, cu rezidențiatul ăl mai greu luat și acceptată fix unde-și dorea în America, după ce profa a halit pastila asta de mândrie (pe bună dreptate, vă dați seama) cu vârf și îndesat, după ce Adina s-a trezit singură cu un ocean mare între ea și scaunul cu gaură la mijloc, și-au dat seama cu toții că nu sunt fericiți. Țin minte că asta a fost, pentru mine, revelația acelui an: Ce mare tristețe trebuie să fie aia să îți dai seama că ceea ce-ți doreai nu te face fericit. Aveam paisprezece ani.

Silueta de revistă.

Pielea aia fină , din liceu.

Sânii rotunzi și obraznici ca un adolescent răzvrătit sub tricou.

Pantofii ĂIA.

Bărbatul potrivit, că doar nu mai crezi nici tu în prințul din povești.

Inelul pe deget.

Și un copil cu el, cel puțin un copil.

O casă mai mare decât un cuib de rânduci.

Timp pentru citit cărți pe terasa care pentru asta e făcută. Ați văzut cum mulți oameni au terase frumoase și nimeni nu le folosește?

Bani pentru concedii spectaculoase.

Mai mult somn.

Mai puțină alergătură.

Să înceapă copilul să umble, apoi va fi mai ușor.

Să meargă la școală să-mi pot termina și eu romanul ăla început când s-a născut.

Sau să merg la o sală.

De teatru, de operă, de dans. Poate chiar și de sport.

O culoare mai deschisă la păr sau poate mai scurt păr. Am nevoie de-o schimbare.

Mai bine-mi cumpăr o bluză. Măcar asta nu se întreține la coafor.

Robotul ăla de bucătărie multifuncțional. Ăla chiar îți face viața mai ușoară, au zis la televizor.

O femeie la menaj.

Încă un master. Sau poate o conferință online, că merge mai rapid.

Emigrez. Asta chiar are șanse să meargă.

Un alt hobby. Nu că aș avea timp de el.

Program de sex. Chiar și cu vibratorul. Orice-i mai bun decât nimic.

Alt bărbat. Ce-o fi fost în capul meu să mă leg de nenorocitul ăsta. Fiindcă, desigur, toți ceilalți bărbați sunt niște minunați.

Încă un copil. Pentru că asta, evident, rezolvă multe dintre punctele de mai sus. Începând cu silueta.

 

Așteptările sunt cele mai mari curve, dragii mei. Te f*t în gură, cum ar veni. Singura șansă la bine e să fim propria noastră sursă de bucurie. Dar știți care e vestea bună? Că facem asta deja. Avem o inimă grozavă în piept, care bate singură PENTRU EA. Și mă refer la fiziologie, nu căutați vreo metaforă aici.

Inima noastră nu așteaptă de la nimeni bată pentru ea. Și ne ține în viață fără să ceară nimic la schimb de la noi.

De-am putea face și noi asta, viața ar fi toată o bucurie.

foto Unsplash

 

 

 

Articolul anterior

Copilul meu nu știe românește, ultimul răcnet de snobism autohton

Articolul următor

Luna să fie garanția ta că fericirea există

48 Comentarii

  1. veronica

    chiar am citit recent ca fericirea adevarata este cea pe care o simti cand muncesti pentru un obiectiv pe care ti-l doresti foarte tare. cand atingi obiectivul respectiv e mai mult o usurare si apoi o dezamagire de genul “i’ve done this, now what?”.

    2+
  2. Aurora

    Imi place maxim ce scrii si cum scrii!!

    2+
  3. Sunt ruptă de oboseală și nesomn, dar am doi copii minunați, consort înțelegător și dedicat, job care îmi place. Sunt fericită. Nu aștept altă fericire. 😉

    10+
  4. Melania

    Ce frumos articol! Nici n-ai idee câte ganduri imi zumzăie prin cap de cand l-am citit, dar mesajul e cel mai important. M-ai facut sa zambesc 🙂

    0
  5. Gabriela F.

    Am întrebat preotul de ce ne certăm avem tot ce ne.am dorit…raspunsul a fost asta e motivul! Acum va concentrati doar unul la celălalt…
    Mama a spus că după 20 de ani de căsnicie o să am bucur că am ajuns acolo și o sa mă găsesc de cate ori puteam divorța și nu am făcut.o ci am luptat pentru noi.
    După cum ai mai spus…e greu sa fii om mare…
    Tu ești bine?

    6+
  6. Alexandra

    Si mie imi place foarte tare cum scrii, atat de tare ca am simtit nevoia sa las un comentariu, ceea ce nu prea fac (spre deloc). Ai un fel autentic de a te exprima, complet diferit de toate celelalte bloguri pe care le mai urmaresc.

    1+
  7. Gabriela H

    Miru, ești ok? Simt ceva supărare pe aici (cum suna asta, parca dau în cărți).
    Și poate am ratat eu ceva articole sau nu am înțeles bine ce ai vrut să scrii, dar… Emigrezi?

    0
    • Nu, măi, Doamne ferește. Nu e totul mereu despre mine. Am femeie la curățenie de mult timp. :p Iar pe domnul soț îl iubesc la fel de tare :)) Lucrurile astea nu au legătură cu ceilalți, deși așa pare, la o primă vedere.

      2+
  8. De cand am citit articolul imi canta in cap piesa Maga&Tudoran – Dezbracati – “Oare de ce nu suntem dezbracati atunci cand ne certam…”

    3+
  9. Costelușa

    Dragă Miruna, ești fabuloasă! ❤❤❤❤❤ 😘😘😘

    0
  10. CristinaM

    Iluzii, uneori alergam dupa iluzii, scapam din vedere, uitam ceea ce deja avem… sau este in natura persoanei nefericirea…

    0
    • Dar nu putem fi tot timpul fericiți, asta e evident. Însă e o diferență între a fi într-o stare de flux, cum ar veni, și a fi nefericit pentru că nu ai minus 5kg, bărbatul perfect, casa cu etaj.

      0
  11. Daniela

    Minunat ai scris! Mi-au dat lacrimile.
    Sa fiti fericiti mereu!
    Va doresc numai bine.
    Cu mare drag,
    D

    0
  12. Alina

    Eu zic doar atat: urmeaza sa ne construim casa. Si am o terasa de vreo 25 mp, pe care am de gand fix asta sa fac, sa citesc toate cartile (vreo 10 la numar pana acum) necitite ce-mi stau pe etajera, in timp ce ma uit la copilul meu ce se joaca in curte, prin iarba, in fata mea. Cu un pahar de vin (sau bere, martini, orice-am-la-indemana 😀 ) pe masa.
    P.S.: Pe profa mea de romana, din generala, am iubit-o cel mai mult. O piele alba, par negru, ochii de culoarea cerului senin, o privire atat de blanda si voce calda…
    Datorita ei iubesc si gramatica limbii romane, dar literatura, oricat s-a straduit, nu a reusit sa se lipeasca de mine. :)))
    Am fost devastata cand am aflat ca a murit intr-un accident de masina… 🙁

    Sper ca esti bine. 🙂

    0
    • Alina, felicitări pentru casă! Ce proiect grozav 🙂

      Îmi pare rău de profa ta de română.

      0
      • Alina

        Multumesc!
        Va invit pe la noi cand o fi gata… candva. 😅 ca avem un an de cand ne duce cu zaharelul primaria. 🙂 dar vom avea in spate o curte libera de 100 mp, unde vreau sa amenajez loc de joaca pentru prichindel. 🙂
        Si suntem in Bucuresti, nu la vreo periferie. 🙂

        0
  13. Rodica

    Minunat articolul, se potriveste foarte bine cu etapa prin care trec acum. Sa nu te oprești din scris!

    0
  14. Greta

    E și nu e așa, aș zice.
    Mi-am dorit de la 16 ani să ajung la Concertul de Anul Nou de la Viena (o aspirație incomparabil mai modestă decât a Adinei, dar nah, asta sunt și-aici mă termin).
    Visul mi s-a împlinit la 34 de ani. Fix cu dirijorul meu de suflet.
    3 ani și jumătate mai târziu, încă-mi hrănesc inima (și) din fericirea acelor două ore. Sigur, am avut și alte bucurii de-atunci, slavă Domnului 🙂 Dar ăsta a fost un mare, mare vis care a devenit realitate. Și-a cărui împlinire care mă bucură și-acum.
    Și-n ziua de azi am fluturi în stomac când ascult piesele din repertoriul concertului 2015, sau când mă uit la Blue Ray. ”Când te gândești că am ascultat toate astea din sală, și nu din fața televizorului…”.

    Până la urmă, e vorba despre felul în care ne raportăm la ceea ce ne dorim. Sau la ceea ce credem că ne dorim 🙂

    13+
    • Woooooow, ești primul om pe care îl cunosc (pot zice că te cunosc?) care a fost acolo! Ce bucurie! 🙂 Ai câștigat la tragerea la sorți??? Vreau detaliiiiiiiiii!

      Cât despre bucurii, normal că sunt importante, că ne încarcă momentele din trecut, dar asta nu înseamnă să trăiești în nefericire fiindcă nu ai anumite lucruri. E un pic diferit, așa se vede de la mine, să te bucuri că ai fost la Concertul de la Viena sau să fi trăit până atunci în mizerie fiindcă nu te-ai dus. See my point?

      3+
      • Greta

        Evident că poți spune că ne cunoaștem, ceea ce pentru mine este o onoare (că veni vorba 🙂 ).

        Nu, nu am câștigat la tragerea la sorți – despre care am motive să cred că nu e chiaaaar atât de transparentă pe cât lasă ei să se creadă, însă asta e altă poveste.
        Mi-am dorit imens acest concert și – de parcă ăsta nu era în sine un vis foarte îndrăzneț – am vrut la ediția dirijată de Zubin Mehta, dirijorul care, dintr-o mie de motive, îmi este pur și simplu drag, la ale cărui concerte am fost, a cărui muzică o ascult, despre care am citit 4 cărți, pe care am avut imensul privilegiu de a-l privi în ochi.

        Cu altcineva la pupitru… n-ar fi avut același farmec. Așa că am încercat altfel: printr-o agenție de ticketing, recomandată de cineva.
        Sigur că am avut emoții, dar s-au dovedit a fi foarte serioși. De-atunci am învățat să cred. Da, uneori visele se împlinesc.

        Dacă-mi permiți, las aici 2 link-uri de pe blogul personal:

        Cum am reușit să procur bilet:
        http://scrisori-de-sertar.blogspot.de/2015/01/pe-un-drum-cotit-spre-concertul-de-anul.html

        Cum a fost la Concert 🙂
        http://scrisori-de-sertar.blogspot.de/2015/01/vis-implinit-concertul-de-anul-nou-de.html

        0
  15. Mihaela

    Te citesc de mai mult timp, e primul comentariu ever.
    Ne-am construit casa de vis, are 2 terase, imi fac timp sa si citesc.Am nascut si cresc 4 fete minunate,am un sot minunat de care sunt inca indragostita,dupa 21 de ani, dar am renuntat la Medicina dupa anul 3, am mai avut ceva joburi, dar mai mult m-am ocupat de ele.Am fost si plecati un pic prin tari straine, ne-am intors, inainte sa le avem pe fete.Mereu a fost intrebarea ce sa fac cu viata mea ,ca o tema sau o muzica de fundal, am facut deja 40 de ani si tot mai apare.Mai nou incerc sa ma bucur de fiecare zi, sa traiesc mai mult in prezent.In unele zile imi reuseste, in altele mai putin.

    4+
    • Înțeleg foarte bine ceea ce spui. Aștept să îmi scrii și peste vreo 10 ani și să îmi spui că ai făcut cea mai bună alegere și că ai trecut peste această fază cu succes.

      2+
  16. Stef

    Stii Miruna… mai toata viata (de opt ani de cand sunt in Bucuresti) m-am bucurat dimineata cand am deschis ochii, cand m-am oprit sa-mi iau o cafea de la un 5 si am schimbat o vorba cu fata care imi face licoarea magica, cand mi-am cumparat branduse de la metrou si m-am indreptat spre corporatie. De ce? Pentru ca inima imi salta cand stiu ca vad niste oameni dragi cu care impart o bucata de zi. Imi impart franturi de zile cu oameni dragi de la 15 ani… si da… inima bate pentru noi fara sa i-o ceara cineva. Bate pentru ca ii este in natura. Si… asa i si cu fericirea… bate si se intampla pentru ca ii e in natura 🙂

    5+
  17. Anca

    Ai venit la marele fix cu articolul acesta. Iti multumesc! :*

    0
  18. Cred ca am primit mereu tot ce am dorit, apoi am dorit altceva si tot asa. Acum depinde ce-ti doresti 😉. Cât esti viu si in putere, visează câte-n luna si in stele pentru ca toate au o rezolvare.
    Este drept ca in copilărie am visat la lucruri normale si cred ca de asta le-am primit pe toate 😀. Sunt incantata, dar nu asa de fericita cum credeam atunci ca voi fi, deși de fiecare lucru in parte m-am bucurat mult si am apreciat, dar parca scânteia.. ✨✨✨.. scânteia nu era acolo.
    Acum visez la altele si astept sa vad si sa simt “scânteia”. Fericirea înseamnă pentru mine altceva acum.
    Esti talentata, blonda simpatica! Esti una dintre blondele mele preferate care .. gândesc 😉🌹

    0
  19. Geo

    Iti multumesc pentru acest articol minunat. L-am citit aseara si m-a trezit din “sa mearga si atunci va fi mai usor, sa vorbeasca si atunci va fi mai frumos,sa sa sa…”. Fetita mea are un an si cad mereu in capcana asta a asteptarilor si uit sa ma bucur de ea acum. Azi dimineata ne-am trezit amandoua , ne-am imbratisat si ne-am alintat. Ne-am jucat si a ras cu acel ras de vrei sa il auzi pentru totdeauna. Mi-am dat seama cat de frumos este acum si am plans de fericire. Dar mi-am dat seama si ca mai avem 10 luni de dimineti minunate ca aceasta si ca trebuie sa ma bucur de fiecare. O sa-mi fie tare dor! Si tare greu cand o sa merg din nou la servici.
    Te citesc cu mare drag si m-ai invatat foarte multe “chestii mamicesti”.
    P.S. Nu conteaza cat de mult a mancat ci cat de mult a ras azi! Asa spun mereu cand refuza mancarea si ma linistesc. 😊

    0
  20. claudia

    Ca o palma sa ma trezesc a fost articolul asta.

    Multumesc!

    0
  21. dia

    Și ce s-a întâmplat cu Adina? Intr-un fel povestea ei e f asemănătoare cu a mea( bine, eu nu sunt înaltă, buclata și nici găuri in scaun nu am făcut de la citit dar pe rupte am învățat ani de zile:)). Telul meu însă a fost cam același, și acum, după ani de la împlinirea lui fericirea și multumirea o simt in fiecare zi. Cam așa procedează și mama cu camera mea de acasă dar acum e mai mult aici lângă mine decât acasă. La mama ma refer:)) cred ca fiecare poveste e atât de diferită de alta și așa mulți factori sunt implicați încât nu avem cum generaliza. E nevoie după părerea mea sa ai “goals”, eu ma simt nemaipomenit după ce le împlinesc.

    4+
  22. Gabi Co

    Cineva din familiei mi-a spus odata sa am grija la cum imi formulez dorintele pentru ca asta va face diferenta. Si tare multa dreptate a avut…
    Eu sunt o fiinta visatoare, am avut norocul sa mi se indeplineasca marea majoritate a lor, dar am si muncit mult in acest sens. Si da, am avut momente in care am fost dezamagita desi visul s-a implinit, insa marea lor majoritate erau datorita asteptarilor mele complet nerealiste.
    M-am bucurat si inca ma bucur ca am putut sa imi vad visele cu ochii, mi-am creat amintiri frumoase, mi-am resetat lista de valori, am invatat din dezamagiri si vreau sa cred ca asa va fi si in viitor 🙂
    Din partea mea, sa visati si sa va impliniti visele! 🙂

    2+
  23. Foarte sensibil, dincolo de aparențe chiar așa este, avem nevoie să înțelegem esențialul. Dacă evoluționismul lui Darwin nu ne lansa ideea că sentimentele sunt reminiscențe animale de care nu avem nevoie poate ca acum eram mai buni de atât.

    0
  24. Fericirea mea inseamna armonie intre mintea si viata mea. Niciun obiect/om nu o poate inlocui.

    A venit greu, dar a venit cand am inteles ca tot ce mi se intampla este cumulul alegerilor si actiunilor mele, si sa nu mai acuz pe altii (nici pe mama, nici mostenirea genetica, nici virusul, nici coruptia, nici sotul sau copilul sau jobul sau rochia sau kilogramele etc.).

    3+
  25. Roxana

    Desi m-am simtit de multe ori o ignoranta,in sensul ca nu mi-am pus niciodata teluri marete,se pare ca viata mi-a oferit mai mult decat am asteptat. Si sunt fericita pentru ca acum imi dau seama ca nu viata mi le-a oferit,ci eu insami …
    In viata mea incerc sa nu am asteptari de la ceilalti,asta ca sa nu sufar inutil… si atunci de ce sa am de la mine? Am lasat lucrurile sa vina natural si se pare ca pana acum am avut succes. Va doresc si voua la fel!!!

    1+
  26. mihaela

    Am recitit articolul, asa mult mi-a placut. Si mie mi se pare cea mai buna varianta sa te bucuri de ce ai, chiar daca mai tintesti catre altceva.

    0
  27. Săru’ mâna !

    Scrieți destul de frumos și placut , un lucru este sigur , totuși nu v-a plăcut gramatica ! Cât despre oameni ,sigur noi toți suntem buni, ( mă refer , buni în viață) ceilalți sunt răi !
    Cu respect !

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 220 queries in 0.810 s