Nimic nu e mai important decât somnul

Ca să scurtez suspansul și să nu las prea multe gânduri să vă treacă prin cap: cea mai mare greșeală pe care am făcut-o de când sunt mamă a fost să tratez somnul ca pe ceva opțional.

La început, am văzut că merge.

Apoi am dat-o pe cafea. iar am văzut că merge. Copilul dormea, eu rezistam.

Scriam în timp ce el dormea, somnul meu de 4-5 ore pe noapte mi se părea parfum franțuzesc.

Pe reprizele lui de somn de peste zi, dormeam doar în condiții excepționale, maximum o dată la două săptămâni. Când venea mama la noi, mai pișcam câte un bonus după trezirea prințului moștenitor.

Disclaimer, ca să nu dăm vina pe copil. Ăsta e comportament de mamă cu copil care doarme și care dintotdeauna a dormit. Nu vă imaginați 10 ore legate, dar 10ore cu treziri pentru sân tot la capitolul parfum de lux intră. Dacă aș fi stat și eu în pat lângă el 10 ore întregi, ar fi fost altfel viața mea acum.

Mai mergeam câte o săptămână la Sibiu, mai dormeam câte 2 nopți într-una, mai dădeam un reset la organism.

Mereu mă simțeam un izvor nesecat de energie, de idei, de proiecte, de jocuri, m-ați înțeles.

Până m-a lovit.

Cred că există multe lucruri imperfecte în viața mea, sunt sigură de asta. Nu am jobul perfect, nici copilul ideal, nici soțul rupt din soare. Deși multe nu s-ar plânge atâta dac-ar fi în viața mea, pe de altă parte, cu siguranță alte femei au job-uri mai ușoare, copii mai cooperanți și soți mai harnici. Eu nu prea știu să gătesc, nici să scot petele de pe haine sau să port conversații de complezență cu vecinii pe care nu îi cunosc. Dar, per total, m-ai putea încadra în categoria oamenilor pe jumătate cu capul în nori, pe jumătate cu picioarele pe pământ. De exemplu, zilele trecute am sărit ca bezmetica prin bălți cu băiețelul meu, de se uitau toate mamele din parc și își făceau cruce cu limba-n cerul gurii. Nu mi s-a părut o experiență metafizică, poate vă povestesc dacă sunteți curioși. Sau poate faceți rost de-o baltă și săriți în dânsa, să bifăm și această experiență din viața dumneavoastră de adult.

Anul trecut prin decembrie, scriam cu convingere cuiva pe facebook, că sunt convinsă că lipsa somnului mă slăbește. Asta îmi plăcea nespus.

Aveam ochii roșii cam tot timpul și deja căutam cu seriozitate pe cineva să-mi injecteze ceva în cearcănele care ajunseseră mai adânci decât bălțile în care am sărit.

Odată ce creștea, copilul dormea ziua tot mai puțin, deci șansele mele de reabilitare erau tot mai rare.

Am început să simt că somnul e moneda mea de schimb și că, atunci când renunț la ea, tai în carne vie.

Până când mi-am dat seama că nu mai pot așa. Lipsa somnului mi-a bubuit mintea și am devenit alt om, deși tot în pielea mea.

Am căutat ajutor cu copilul, astfel încât să nu mai scriu niciodată noaptea când doarme el. De la revelion încoace, nu știu dacă au fost 3 nopți în care m-am culcat după ora 12, iar atunci mereu a fost fiindcă nu mă puteam desprinde de vreo carte pe care o citeam. Dar și asta promit să nu mai fac niciodată.

Mi-am organizat treaba, emailurile și viața astfel încât șeful să nu fie altcineva. Am promis că trimit asta până mâine și am uitat și nu mai am decât noaptea la dispoziție? Nu-i nimic, îmi cer scuze și trimit mâine dimineață cât pot de devreme, dar nu e un motiv suficient de bun să dau somn de la mine, din carnea mea.

Am făcut rândul cu soțul, în weekend: o dată dormi tu, o dată dorm eu. A învățat și copilul să respecte asta. E cea mai bună oră de somn, ca ultima linguriță din înghețată.

Ce vreau să vă spun e că astăzi am dormit până la ora 2, culcată de aseară de la 11 fix. 15 ore de somn, am socotit corect? Organismul meu e atât de însetat de somn, încât ia oricât i-aș da, fără să simt un bine ieșit din comun.

 

Și ce mai vreau să vă spun e că, dacă aveți acum un copil mic sau doi sau cinci sau dacă aveți un job solicitant sau două sau cinci, să nu faceți niciodată acest compromis: somnul. Căci, indiferent ce mamă grozavă ai fi sau câți bani ai câștiga, orele nedormite nu se pot recupera.

Nimic nu e mai important decât somnul. Noapte bună, prieteni.

foto Unsplash

Articolul anterior

Îți dai seama că a trecut timpul când îți vezi prietenii că au neveste și copii

Articolul următor

Să iei antibiotic într-o răceală banală e ca și când te-ai lovi la mână și te-ai bandaja la picior

24 Comentarii

  1. Daaa! Te inteleg perfect! Si eu am restante uriase la somn! 🙁

    0
    • Băi, nu e de glumă. Sincer, nu e deloc de glumă.
      Te aștept să dormi cu mine, dacă vrei. Oricum, mă gândeam să îmi deschid o clinica de terapia somnului. Tratez orice 🙂

      4+
  2. E foarte important somnul. Din pacate baietelul meu se trezeste de destule ori pe noapte si ma vad stand cu ochii pe pereti ca nu mai pot adormi a treia oara. Si sunt doar eu cea de serviciu, indiferent ca e weekend si lucrez sau ca e in timpul saptamanii. Sotul meu o duce regeste, imagineaza-ti cum ma simt cand imi spune dimineata ca e obosit desi somnul lui e somn… nu mai zic nici eu nimic. Dar pana cand?

    0
    • Te inteleg perfect. Raspuns la intrebarea ta nu am cu exactitate, tot ce stiu e ca va veni o vreme cand va fi cu somn si pentru noi. Poate cand merg la gradi, poate la scoala, poate la club 😛

      1+
  3. Adriana

    Lipsa somnului poate efectiv sa omoare omul!!!Am nascut la 8 luni din cauza sindromului “mainilor si picioarelor neobosite”care efectiv in ultimele 2 sapt am ajuns sa dorm 2 ore in 24.Nu copilul era problema ci viata mea depindea de acest lucru asa ca ginecologul m-a bagat in cezariana.Acum are bebe 1 an si doarme 12 ore pe noapte ,(asa a dormit de cand l-am nascut,pana la 7 luni se trezea sa pape o data)si tot simt ca nu am recuperat somnul din acele luni de sarcina.

    0
  4. Laura Andreea

    Mvai, cat e de adevarat. Somnul e punctul meu sensibil. Bine, si foamea dar acolo ma mai pot controla. Dar privarea de somn ma face de nerecunoscut.

    0
    • Exact. Sotul meu avea o perioada in care ma intreba daca sunt obosita ca un reflex. Era un barometru excelent pentru ceea ce urma :p

      0
  5. Noapte bună, Miruna!

    1+
  6. oana harabagiu

    Sunt aproape șase ani de la intrarea în lumea mămiceniei și tot nu sunt cu somnul la zi,dar sper că în vreo 2-3 ani rezolv:)

    0
  7. Adela

    Da,cunosc si eu acest sentiment. La mine aproape toate treburile din casa incep dupa ce baietelul cel mic adoarme. Dorm maxim 5 ore pe noapte, dar daca nu as pune totul la punct seara a doua zi mi-ar fi mult mai greu. Am restante mari la somn, dar le recuperez eu. Trece ea si perioada asta 🙂

    0
  8. Mihaela

    Si eu am restante la somn si cearcane adanci,noroc cu fondul de ten.Somn usor si suficient sa aveti!

    0
  9. Ana

    Eu dorm. Rar am nopți cu 5 ore de somn. Adorm cu copiii. La 9:30 suntem în pat, cu cartea citită. Cel mic se trezește noaptea să sugă, dar nu aș putea spune de câte ori. Când se culcă și bărbatu’ meu, îl duce pe cel mare în patul lui. Eu dorm până pe la 6, ei până pe la 7:30. În timpul pe care îl am pregătesc micul-dejun, hainele pt ziua care a început, mai strâng prin casă sau gătesc ceva.
    Eu sunt rea de somn. Nu aș putea să renunț la el. Am alte restanțe însă…

    0
  10. Credeam ca sunt singura care nu face rabat de la somn. Dorm in orice pozitie, oricand, fara exceptie. Si bine imi prinde. Eu recuperez somnul pierdut in copilarie cand eram insetata de aventuri…si ce am pierdut atunci, recuperez acum, plus ceva extra.

    0
  11. Cris

    De accord! renunt sa termin un film (vad asa 30 min, restul maine), renunt sa citesc mai mult de 5 pagini, dar mai tarziu de ora 9.30 nu ma culc, decat foooooarte rar. Adica o data la vreo 2-3 sapt cand ies cu sotul meu in oras.
    Ai mei sunt matinali, la ora 6 dimineata sunt in picioare ca e timp de joaca. Asa ca .. si cu job si cu pustanul care papa noaptea, neaparat trebuie sa dorm.
    Somn usor, Miruna!

    0
  12. Roxana

    Sunt total de acord! Eu de cand am copil dorm mult mai bine. Cum spun doctorii…copilul are nevoie de somn sa creasca , sa i se dezvolte creierul”. Atunci am zis ca si eu trebuie sa dorm sa imi linistesc creierul sa pot fi functionala. Fara somn o iau efectiv razna. Cand sunt odihnita si eu ma joc super cu ea! Nu vrei sa stii ce joc de spioane facem pe strada,sarim, ne ascundem☺️.
    Si eu la 22 merg la somn, dupa ce o pun pe ea in pat la 21.30.
    Si daaa, incurajez terapia prin somn!!!!

    0
  13. Eu am fost destul de bolnava zilele astea si maica-mea imi trimite mesaje zilnic sa ma intrebe daca am luat medicamentul X (pentru ca mie nu-mi prea plac medicamentele si ea stie ca daca pot sa nu le iau, atunci nu le iau). I-am raspuns de cateva ori ca da, am luat si da, ma simt mai bine, dar ma simt mai bine datorita somnului mai mult decat datorita pastilei si cred asta 100%. Stiu cum ma simt cand iau pastila si dorm (bine) si stiu cum ma simt si cand iau pastila si nu dorm.

    0
  14. Alta Miruna

    Mie nu imi place sa dorm. Dar fac urat daca nu sunt odihnita. Asa ca… nasol. Trebuie sa dorm.

    0
  15. dia

    Niciodată nu fac compromisuri la somn:)) chiar niciodată

    0
  16. Eliza

    Recomand cu căldură o carte de citit inainte de culcare, putin cate putin: Dreamland: Adventures in the Strange Science of Sleep, de David K. Randall. Nu este tradusă in romana inca din ce stiu eu. Si eu stiu ca somnul nu se recuperează, si incerc sa dorm cat imi trebuie si sa am program regulat de somn. La mine lipsa somnului si proasta dispoziție sunt strans legate si există teorii care spun ca si depresia si lipsa somnului sunt interconectate. Nu este clar daca ne lipsește somnul pentru ca suntem depresivi sau suntem depresivi pentru ca ne lipsește somnul dar eu zic ca nu merită sa punem teoria la incercare. Îți doresc somn atât cat ai nevoie. Îmbrățișări!

    1+
  17. Mă bucur ca ai scris articolul asta si ai ajuns la concluzia asta. De cand am al doilea copil am decis ca nu vreau sa trag de limitele mele, ca nu vreau sa fac 50 dechestii intr o zi si ca nu vreau sa imi sacrific somnul. tot vedeam pe la voi ca scrieti noaptea, ca stati pana tarziu, ca puteti. eu am zis nu pot si nu as sfatui pe nimeni sa sacrifice somnul pentru orice activitate. lipsa somnului duce la greseli si la erori. am avut si eu nopti nedormite sau oboseala acumulata si simteam ca nu mai sunt eu. de cateori pot ma ascund in camera copilului mare dimineata si il las pe cel mic cu tati. sa se descurce fara mine. avem nevoie noi de noi in primul rand si abia apoi ne putem oferi si lor.

    1+
  18. Denisa

    Ai perfecta dreptate Miruna.
    Somnul e sfant, dar realizam asta decat dupa ce nu-l avem.
    Eu obisnuiam sa adorm f tarziu, aveam prieteni care la 21h00 erau in pat si mie mi se pareau exagerati.
    Acu, dupa doua sarcini una dupa alta si dupa niste ani, o noapte incompleta nu o mai pot recupera.
    Epuizarea se instaleaza imediat si nu mai vrea sa plece, chiar daca eu reincep somnul prelungit.
    Si cand ma gandesc ce bairamuri faceam in tinerete, ne culcam la 5 si ne trezeam la 6, plini de energie si veselie.
    Acu nu mai merge, deci la somn.
    Toate cele bune!

    0
  19. Eu nu am copil, dar programul meu de la munca este absolut haotic. Nu apuc sa dorm mai mult de 5 ore pe noapte in timpul saptamanii, iar in weekend este aproape tot ce fac pentru a-mi recapata energia. Primele luni nu mi s-a parut o problema, ba chiar imi umpleam si weekendul acu activitati, pana cand am observat ca nu ma pot concentra la fel si ca fac gafe la tot pasul. Somnul e cu siguranta foarte important si nu cred ca cineva poate functiona in parametri normali fara el.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 176 queries in 0.712 s