Am avut câteva discuții în ultima vreme despre ce urmează după. Nu după moarte, ci după acest moment. Pentru ce ne pregătim? Ce vrem să trăim?
Suntem femei. Suntem deștepte. Am demostrat că putem. Știm lucruri despre noi, fără să întrebăm. Avem vocabular de sentimente și nevoi. Ne-am împuiat capul cu afirmații pozitive, medităm și ținem picioarele pe pământ. Vorbim despre bani. Și cu copiii, despre moarte și sex.
Suntem genul ăla badass. Sunt într-un sentiment similar ca-n clasa a 8-a, când dădeam la liceu. Mi-am spart creierii un an, să decid dacă vreau real sau uman. Mă durea spatele între omoplați. TRanspiram la tâmple pe lângă inserția de păr. În orele de geoagră, când nu copiam la extemporal (am dat istorie la Capacitate), făceam liste cu pros and cons. Simțeam nevoia unui curs vocațional. Sau măcar a unui părinte care să aleagă el în locul meu. Fiindcă era mai simplu să dau vina pe el.
Știți ce s-a întâmplat?
Am luat cea mai mare notă din județ. Numele meu era primul pe lista elevilor din Sibiu. Miruna Siminel.
Și atunci am știut cu adevărat.
Că vreau acolo unde merg cei mai buni.
N-am mai făcut nicio listă, n-am mai transpirat.
Am știut.
Bine, adevărul e că argumentul care m-a convins a fost că la mathe-info sunt mai mulți băieți. Dar na, am croșetat o poveste motivațională despre mine care mă însoțește și azi 🙂
Când m-am dus să dau examen de șoferi, m-am dus să îl iau. Se poate să fi și avut un strop de noroc, dar, Doamne ferește, cât mi-am dorit. Am așteptat 12 noaptea să fac 18 ani și la 10 dimineața eram programată la permis. Miruna nu pierde timp.
Dar ca Miruna să fie prima la examen atunci, știți ce a făcut? A învățat. Nu v-ați fi așteptat. Nu era la modă atunci ”poți fi orice îți dorești”, ”și tu poți”. La mine în familie tot ce s-a construit a fost pe indice de cap. Pe învățat. Tata și dacă face cartofi prăjiți după o rețetă pe internet, cântărește și e revoltat că se specifică ”sare”, fără să scrie exact cât. Păi, ce facem aici, ne jucăm? Vrem precizie, vrem știință. Vrem ecuații simple de tipul, dacă muncești X, obții Y.
Doar că în viață nu e așa.
Cea mai gravă lecție am primit-o în crypto. Nu vă bag în detalii, aveam o parteneră de ascultare atunci, una mai conștiincioasă decât alta și era superbonding. În viață nu e așa. Nu e că faci efortul X și ai rezultate Y. Uneori faci efortul X, dar prea târziu. Sau în locul greșit.
Viața nu e o ecuație simplă, dar nici să NU faci nimic nu te va duce mai departe decât unde ești acum.
Să avem curaj. Să ne găsim pasiunile. Să ne setăm mai mult decât obiective, sisteme. James Clear în Atomic Habits asta zice. Că oamenii mediocri au obiective, oamenii de succes au sisteme.
Iar femeile mature vor echilibru.
Fiindcă viețile lor nu-s ca la Miruna în clasa a 8a, când a lăsat totul să învețe. Mi-am lipit 4 coli A4 într-una mare, am desenat un calendar pe ele. Mai erau 4 luni până la examen și televizorul îmi mânca cel mai mult timp din lume. Așa că l-am lipit pe ecran și am ascuns telecomanda. Fără să știu, am creat fricțiune între mine și un obicei vicios care mă sabota zilnic.
Dar Miruna din clasa a8-a nu avea copii, nu avea de pregătit cina, nu avea de spălat alți dinți în alte guri de oameni. Nu avea de planificat aniversări, ieri m-am trezit că reconfigurăm last minute seara, fiindcă am uitat să pun o întrebare: la cât se termină petrecerea? Și ea se termina fix când Miruna avea de făcut altceva, nu gen mers la mall după mărgele, ci gen luat celălalt copil de la grădi.
Am reconfigurat, nici n-aș fi întârziat, dacă n-ar fi fost bal la Romexpo. Ce-a fost, frate, ieri că am înnebunit cu toții? M-am și băgat într-un domn cu mașina, dar l-am pupat așa din vârful bării din spate ca o doamnă măritată, că să nu te pupi cu nimeni în nebunia aia era o minune dumnezeiască. Nu s-a supărat omul, a zis că nici nu se vede, era și poliția oricum de față, deci am derulat totul pe repede-înainte și ne-am văzut fiecare de viață.
Doar ca să știți că nu mă plictisesc nicio secundică.
Eu cam știu ce am de făcut, prieteni. Dar provocarea mea nu e obiectivul. Ci sistemul. Să ajung unde-mi doresc păstrând echilibrul.
E probabil cea mai mișto conștientizare pe care a zis-o în Sisterhood Raluca luna trecută.
View this post on Instagram
Să ajut oamenii, dar să-i ajut pe bune e my core mission. Sensul pe lume. Nu știu de ce mă murdărește engleza, iartă-mă, Corina!
Deocamdată sunt în negocieri cu mine și cu timpul, cu liste de pros and cons și transpirații la tâmple. Fac giumbușlucuri temporale. Dar îmi știu prioritățile clare. Sănătatea și familia. Nu ai nimic, dacă nu le ai pe astea două. La nivel brici de la bricione.
Mâine am stabilit o întâlnire cu o femeie pe care vreau să o ajut și gata. Să nu mai ardem gazul degeaba. Să nu mai așteptăm momentul potrivit, ci să îl facem.
Vă rog să nu uitați nici voi de misiune și vă rog să ajutați și alte femei. Cu orice au nevoie ele. Sisterhood e o școală de good hearting pentru mine. Scuzați engleza. Am intrat în zoomuri și în șosete, iar weekendul ăsta am făcut chiar și o petrecere în pijamale. Un grup de femei, care nu vorbesc despre vreme. Care nu te scanează, cum ești îmbrăcată. Energia femeilor care te crește. Ceea ce ele văd când se uită la tine. E o încredere incredibilă. Și o acceptare de care avem nevoie toate.
Vedeți că avem înscrierile deschise. (Sisters, în seara asta facem yoga, să ne plimbăm sângele prin vene și să ne parcăm gândurile lângă.)
E un club pe bază de abonament, pe care îl puteți opri dintr-un buton în orice moment elegant și simplu. Însă, dacă ești genul ăla de femeie ca mine, sunt șanse mari să îți placă. Tare.
Iar m-a uitat Dumnezeu scriind și alergând pe bandă. Îmi picură transpirație din păr pe umeri. Gata scrisul. Merg să ridice și bicepșii mei niște kilograme, și mai vedem după.
card nfc google
Am citit cu mare interes articolul tau despre ce urmeaza dupa. Este o tema care m-a preocupat si pe mine in ultima perioada. Imi place ca esti o femeie puternica si desteapta, care stie exact ce vrea de la viata. Asa cum ai demonstrat prin experientele tale, puterea de a lua decizii si perseverenta ne pot duce la cele mai inalte culmi. Sunt de acord ca nu exista o reteta universala pentru succes in viata, dar cred ca este important sa ne gasim pasiunile si sa ne stabilim sisteme care sa ne ajute sa atingem obiectivele. Cei mai intelepti spun ca este important sa avem echilibru in tot ceea ce facem, iar tu mi-ai dat un exemplu foarte bun prin povestea ta cu matematica si sistemul de organizare. Multumesc pentru incurajarile tale si pentru ca ne impartasesti din intelepciunea ta.