Când mamele fac schimb de vieți- Sisterhood citybreak #2: Amsterdam, baby!

Nu între ele, ci cu tații copiilor lor. Timp de 4 zile 19 femei alături de mine au dormit, mâncat și respirat departe de casele lor.

Unii copii s-au îmbolnăvit, alții au făcut păduchi, cineva a fost mușcat, alții au avut petreceri, cadouri de cumpărat, de împachetat și de dăruit, au avut hăinuțe de îmbrăcat și dezbrăcat, prânzuri și cine de luat. Cei mai mulți, alături de tați.

Vestea bună e că toți s-au descurcat.

Vestea cealaltă e că noi ne-am distrat 🙂

Vă zic, mergeam de la gara centrală spre centru în Amsterdam, fiecare dintre noi mai rezolva câte ceva pe telefon, mai răspundea la câte o ”unde sunt pantalonii cu sclipici, că doar pe ăia îi vrea” și am avut senzația filmului ”Schimb de vieți”!

Dintr-o dată, toți acești tați rămași acasă cu copiii lor au văzut cum e să fii mamă. Tații ai căror copii au făcut febră au avut de anulat tot ce aveau foarte important, ca să stea acasă cu cei mici.

Să vadă cum e când tu nu contezi, a zis cineva. And I felt that.

Plus că acasă nu chiar au stat. Dacă e cineva care să înțeleagă asta, acela e o mamă!

Spre finalul celor 4 zile, unul dintre copilași i-a zis mamei la telefon că mai poate sta, iar tatăl din fundal a completat, că nici vorbă de așa ceva 🙂

Știți, eu am plecat altfel la Amsterdam. Nu e prima oară când fug de acasă. Am fost cu soțul meu o dată doar noi doi și cu Sisterhood la Viena anul trecut. Na, anul trecut abia am așteptat să scap. După ce-am intrat în camera mea, deși era 2 noaptea, am mai stat să mă bucur de spațiu și de liniște un ceas. Am făcut duș și am respirat.

Acum am plecat cu dor.

Le-am lăsat micul dejun pe masă și o scrisoare cu inimioară lângă farfurii. Am vorbit cu ei zilnic la telefon. M-au apucat fluturașii după soț și mi-aș fi dorit să fie și el cu noi. M-am bucurat că am fost plecată, dar m-am bucurat și să mă întorc. Fără teamă de gălăgie și picioare-n cap noaptea în somn. Fără greu de pus masa și strâns masa.

M-am tot gândit, cred că ăsta e efectul independenței unei femei.

Când pleci mai des, îți dorești să te întorci. Când știi că ai Sisterhood și un program de râs, de îmbrățișat și de înțeles în felul ăla pe care doar femeile ți-l pot da, reziști. Poți vedea lumina din viața pe care o ai. N-am simțit asta doar eu, deci îndrăznesc să spun că e efectul acestei comunități.

Darurile care s-au împărțit: ciocolată, turtă dulce sub formă de lalea (de la Colecții Dulci, the best turtă dulce in town), brățări, dulciuri, creme, semne de carte, dar mai ales îmbrățișări.

Să dorm în cameră cu Alina și Oana a fost o ieșire din zona mea de confort, am avut emoții. Dar a fost și o intrare în zona studențească de cămin, doar că acum aveam mai mulți bani și mai multe riduri decât la douăjde ani. În rest, nimic schimbat, aceleași nebunii 🙂

O să fie un articol cu multe poze și multe femei. Deci păzea. Cel mai mult îmi place la pozele noastre că-s vii. Și la femei, tot așa 🙂 Colorate, vesele. Bine, e și greu să faci să tacă atâtea doamne preț de un ”say cheese” 🙂 nici nu ne-am chinuit.

S-a dormit puțin, s-a și râs, nu zic, s-a și plâns, dar numai din cauza lalelelor (inside joke), per total cam așa a fost. Practic, nu s-a tăcut niciun moment, mai puțin la ”zoomul” pe care l-am făcut în lobby, dar despre asta, mai târziu.

Ceva amsterdamez: Rezervările pentru grupuri mari au fost pe alocuri dificil de făcut. Habar n-am de ce, dar unii se feresc de grupuri ca știți-voi-cine de știți-voi-ce.

Unele restaurante percep taxă de rezervare de 5euro/persoană, care se scade din notă la final. Doar să nu uitați de asta, cum era să facem noi.

Nu peste tot se poate plăti ”the Dutch way”, adică fiecare să meargă la casa de marcat și să spună ce a mâncat. Partea asta a fost ceva de speriat.

Iar olandezii ăștia au fost atât de nepoliticoși, de nu ne așteptam. Poate e ceva tipic locurilor turistice unde se știe precis despre clienți că nu se mai întorc.

Mai jos, în spate și în verde, sunt eu, fac cu mâna a ”vreau în poză și eu”, mă vedeți?

N-am băut nimic în afară de apă plată, deși se poate să-mi fi comandat un cocktail fără alcool fix în acest restaurant, ca să mă simt foarte rebelă și eu. M-am strâmbat temeinic după ce l-am gustat și a rămas în pahar până s-au trezit toate bulele, că nimeni nu l-a vrut.

Regula citybreakurilor Sisterhood Society s-a păstrat: fiecare face ce vrea. Fiindcă prea face fiecare ce vor alții acasă la ea. Măcar în vacanță să ne onorăm pe noi, da? Iar avantajul unui grup atât de mare e că-s serioase șansele să mai vrea cineva ca tine, deci faci gașcă și te duci.

Așa că s-a vizitat și Giethoorn, și Keukenhof.

Eu am ales lalele și să mă pozez. Păi, dacă nu ne-am mai pozat în aceste 4 zile! Am poze în care aceeași poză e din mai multe telefoane. Iulia a zis că e prima vacanță în care are și ea poze cu ea! Așa e :))))

Dovezi cu colega de scaun, care mă ignora.


 

 

Aici s-a întâmplat ceva magic.

Coșulețul cu lalele.

Am convins două fete să-și cumpere. Scump, dar frumos. Te bucurai doar să te uiți la ele! Și, când le-am văzut bucuria, uitați-vă la poză…

…ce credeți c-a făcut Miruna?

Mi-am luat și pentru mine!

Noi nu știam încă, dar așa au devenit lalele simbolul lui PENTRU CĂ MERIT. Și de câte ori vom vedea o lalea oriunde, știm ce vine să ne amintească.

”Sisterhood is power and love” scrie pe brățara de la Andreea Happy Sis. Mi-a zis că s-a gândit foarte mult ce să scrie și că astea sunt cele două cuvinte care definesc Sisterhood cel mai bine.

Cu brățările pe mână și lalele în coș, am avut un zoom live la cafea, în care ne-am conectat, fără să fim online. Și care ne-a ținut acolo toată dimineața și a consumat toate șervețelele din hotel.

Vizita în Red Light District ne-a impresionat pe toate, chiar și pe cele care am mai fost. Una e să știi despre ceva că există, alta e să vezi cu ochii tăi. Am simțit recunoștință. Ajungi să înțelegi viața și problemele tale cu alți ochi.

Am auzit atât de mult ”nu merit” la această cafea, încât îmi vine să-l interzic prin lege. Facem o cerere undeva?

Am auzit atâtea femei care au vrut să anuleze plecarea cu câteva zile înainte, inclusiv eu, încât am înțeles că nu sunt doar convingeri limitative. Credințe nocive. Sau ce mai zic psihologii moderni. Schimbă-ți mentalitatea, auzi. Crede și manifestă, iar lucrurile se vor întâmpla. Asta e din categoria dormi, când doarme copilul.

Adevărul e că-i greu. Că înțeleg. Că se poate simți ca o pedeapsă, copleșitor, să pregătești totul ca să poți lipsi 4 zile de acasă. De la job. Din familie. Pentru că tu faci viața multora să se întâmple. Tu știi unde țineți termometrul și câți mililitri de Paracetamol să-i dai. Tu știi unde-s pantalonii cu sclipici și cum se piaptănă niște păduchi. Unde e locul de joacă și ce să le dai de mâncare când n-ai nimic în frigider.

Tu.

Și fix de asta meriți să te duci. Să-ți dai o pauză. Să-ți cumperi o lalea. Să bei o cafea. Să împarți o cameră cu o femeie pe care o vezi a doua oară în viața ta. Să râzi. Să mergi la teatru și să mănânci înghețată, fără să ții cont dacă e înainte sau după prânz. Să te duci la somn sau să mai stai la povești în loc să te culci. Să fii adult.

Știți care e faza distractivă? Că 4 zile ajung.

Că n-ai nevoie de o viață fără bărbat sau fără copii. Doamne ferește! De ce ai nevoie e doar să reglezi din dozaj. Din volum. Să reduci din nonstop. Să pleci din când în când și întotdeauna să te întorci.

Și vei face asta cu bucurie, îți promit. Sunt dovada vie că sistemul ăsta funcționează, (zici că vând o schemă de îmbogățire :)) ) l-am testat eu și multe dintre mamele pe care le vezi. Un bilet de avion nu o să-ți rezolve toate problemele, dar o să-ți dea ochelarii prin care să-ți vezi și binecuvântările. Un grup de femei nu-i o baghetă magică, dar o să mute lumina pe ce e bun și la tine.

Pentru că vezi la ele. Și când vezi, știi că lucrurile alea sunt în tine. Fiindcă nu putem vedea decât ceea ce cunoaștem.

Ne-am prostit ca niște copile. De exemplu, în poza de mai sus, am mâncat cea mai bună vită din toată viața mea. Servirea, ireproșabilă, iar vita se topea în gură. Formosa Argentina, dacă treceți prin Amsterdam, e în centru. La final, chelnerul ne-a întrebat dacă e ziua cuiva, am zis da, poftiți un rând de shoturi din partea casei.

Trăiește clipa!

Și nu vă faceți griji, că n-am mințit. Noi chiar sărbătoream în Amsterdam pe fiecare dintre noi, na.
Și shoturile erau probabil cu suc de căpșuni sau ceva sănătos și nevinovat așa 🙂

Apoi Wondr, nu pot să nu scriu de Wondr.

E ca un fel de loc de joacă pentru toată lumea peste 5 ani. Femei măritate sau divorțate, cu rate și copii acasă, included. Care tocmai au băut niște suc de căpșuni gratis, au dormit ilegal de puțin și au râs până le-au durut fălcile.

Mi-am rupt pantalonii, dar ce contează? 🙂 Aici mi s-a împlinit un vis din copilărie: piscina cu bile!!! Dar una serioasă, nu mică, așa cum vezi la locurile de joacă.  Noroc că nu mi-am pierdut telefonul, aveți grijă dacă vă duceți.

Apoi am mai clipit o dată și a venit vremea să ne luăm la revedere. Asta a fost, pe data viitoare. Suntem obosite-coapte, copiii ne vor lua de proaspete, dar nu-i nimic, vezi ce scrie la final, în mesaje.


Concluzia acestui citybreak

e că trebuie să planifici din timp așa o treabă. Să-i faci bucurii mirunei viitoare.

Fata aia merită!

Dacă timp și pauze e cel mai mult ce își dorește, nu mai sta pe gânduri. O să vrea să se răzgândească, dar nu o vei lăsa, pentru că știi ce îi face bine. Că nimic bun fără efort nu se face. Dă-i fetei tale ce-și dorește. Pentru că merită, amintește-ți de coșul cu lalele, bine?

Și mi-a fost drag, că au fost pomenite fete care au rămas acasă. De către alte fete cu care nu și-au dat mâinile niciodată. Dar cărora și-au spus poveștile. Sisterhood e o comoară vie. Nici nu vă închipuiți cum se simte să fii pe această corabie.

Dacă ai ajuns cu lectura până aici, asta înseamnă ceva.

Ori că ești deja în Sisterhood și ți-e dor de un citybreak ca mie,

ori nu ești, dar te potrivești de minune.

Altfel, n-ai fi citit toată lectura matusalemică.

Oficial, înscrierile în Sisterhood Society sunt deschise.

(E un abonament lunar, poți opri oricând plățile viitoare.)

Te poți înscrie aici.

Fac asta doar de 2 ori pe an, acum ai ocazia să vii alături de noi.

Citim o carte pe lună, vedem un film și avem un invitat. Asta, într-un zoom, deci poți participa de oriunde din lume.

Iar în al doilea zoom, avem un terapeut, care pune întrebări și noi răspundem. Facem sesiuni de ascultare empatică și să vezi ce bine se simte!

Bonus: chat pe Discord, să putem ține legătura între.

Uneori ne vedem și fizic

Deja am făcut întâlniri în multe orașe din România, dar și în Viena, Amsterdam și Londra. (Eu am lipsit din Londra, sper să nu se mai repete!) Sâmbăta asta mergem la teatru.

Dar magia stă în faptul că sunt relații fără miză. În care nu trebuie să părem, să fim într-un anumit fel pieptănate sau îmbrăcate. Eu intru în zoom-uri și în pijamale. Fără ruj pe buze. Sau alteori foarte aranjată. În funcție de cum mă simt în ziua aia, știu că e un loc unde lucrurile astea NU contează.

Te poți înscrie aici.

Articolul anterior

Cum poți economisi bani: 12 de metode testate care funcționează cu o singură condiție, să fie aplicate(p)

10 Comentarii

  1. MitzaBiciclista

    Nu vreau sa fiu hater, dar de ce una din sistere are fata acoperita? E pe furis, a fugit de acasa?

    • Am mai primit întrebarea asta, nicio problemă. E VIP.

      • Diana

        Miruuunaaa! Ce frumos! Pozele sunt atit de minunate! Amintiri extraordinare!

        • Andreea

          Și uite cum am mai plâns încă o dată “cu muci”, de data asta din comoditatea casei mele ci nu între 40 de ochi 😅.
          Și asta nu mă face să mă simt slabă ci puternică, căci am fost capabilă să dau frâu liber emoțiilor, de aici a apărut cuvântul POWER pe brățări.
          Cuvintele tale fac să se simtă dragostea de la 3000 de km depărtare tu Miruna.
          Acum se înțelege clar de ce apare pe brățări și cuvântul LOVE.

    • Jenny

      Asta-i rautate gratuita sau o hiperparanoie.
      Este dreptul ei sa aleaga sa nu i se faca publica fata in poze. GDPR trebuie respectat, presupun ca Miruna are acord gdpr semnat cu fiecare fata care apare in poze

  2. Corina Gheorghiu

    Fain de tot…asa ca “Hai Aladinele mele” sa vedem de-un nou citybreak … asa, din timp.

  3. Alina

    Vaaai,câtă emoție în text și în poze!♥️
    Preț de câteva minute am fost cu voi,v-am simțit doar uitându-mă la poze…

  4. Dj_Albăstrica

    Ce fruumoooooos! Acum văd și dovezile ce au stat în spatele sughițatului meu din weekend. 🤭🤭

    Așa mă de articolul ăsta că pentru câteva secunde am zis că am fost și eu acolo. 🤭

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 156 queries in 0.243 s