”Anul trecut pe vremea asta, eram în burnout, jobul îmi mânca ficații și voiam să schimb ceva. După prima întâlnire Sisterhood am mers direct la serviciul nou. Pentru prima oară făceam ce îmi zicea sufletul meu. Pe urmă am avut curaj. Mi-am dat demisia și azi doar asta fac. Ba am ajuns și să câștig mai mulți bani decât câștigam din jobul inițial. Nu îmi vine să cred!”
Asta mi-a povestit L. sâmbătă cu lacrimi în ochi.
Aș putea scrie cu liniuță, să fie mai simplu. În curând se împlinește un an de când fac parte din primul club de femei în care am fost vreodată. Fondat de mine. Cu femei care mi se aseamănă în principii și valori. Cu femei care pot să nu fie de acord cu mine și civilizate în același timp. Cu genul ăla de femei care în loc să te pedepsească, te înțeleg. Care în loc să te certe, îți pun întrebări. Care și când știu răspunsurile potrivite, te duc de mânuță către ele, nu ți le servesc ca pe o plăcintă, poftim.
Învăț să nu-mi mai fie rușine cu banii pe care îi câștig. Că nu îi fur, construiesc ceva de 16 ani de zile în online. Poate e momentul să accept că merit și că am voie să strălucesc. Și că am găsit lângă mine niște femei pe care asta nu le deranjează deloc, ba sunt oamenii perfecți alături de care să cresc. Și nu le deranjează, pentru că sunt femei conștiente de propria lor valoare. Atât.
Într-o zi a venit la mine niște sclipici. În minte. Cu tocuri și ruj pe buze. N-are cum să fie alfel la sărbătoare. Am stat prea mult în halat de baie. Scot femeile din teniși. Ne urcăm toate pe tocuri. All you can shine.
Miercuri seara, dezbrăcată, pe masa de consultație:
-Nu pot acum, vă rog, revin săptămâna viitoare. Am ceva important în weekend și am nevoie de mine aptă. Funcțională. Bucuroasă. (Merg cu fetele din Sisterhood la glamping, mă gândeam. Vin femei din Franța, Spania, Germania, Austria și UK. Să nu merg din București eu?! Aștept această ieșire de o lună și jumătate, suneți nebuni la cap, vreau să fac drumeții, să mă înmuiez în ciubăr, să dansez în jurul focului, să ascult povești la gura cortului, ce facem aici!)
Știi când ai început să lucrezi la blog și toată lumea râdea de tine, mi-a zis mama în cele 2 minute pe care le-am prins la cafea.
