Vorbeam cu o mamă dimineața după ce am lăsat copiii la grădiniță. Eram la fel de pieptănate și strălucitoare amândouă:
Categoria: sănătatea e starea de normalitate (Pagina 7 din 55)
În dimineața în care am avut întâlnire cu specialistul în burnout, poftim. E fix știrea de care aveam nevoie, nu? Pregătesc un articol detaliat. Până atunci, luați cu cercetători.
Tocmai ăsta e și scopul timpului liber, să fie oamenii liberi. Și medicii sunt oameni. Chiar dacă răspund la telefoane și în extra-program. Știți de ce? Fiindcă pot apărea urgențe. Reale. Și atunci e important ca ei să fie aproape de telefon. Să îi ajute pe cei care au cu adevărat nevoie. Un bebeluș care vomează. Are febră mare. Cineva internat. Sau altul externat. Cine știe câte urgențe pot apărea.
-Bună seara, v-am sunat că mă doare măseaua. Rău. De vreo trei luni.
Whaaaaaat? E vineri seara la toată lumea. Știu că oamenii au impresia că dacă spun un termen din ăsta cicloic de timp de când îi chinuie urgența, toți or să cadă pe spate de impresionați. E fix invers. Cu cât e de mai demult problema, cu atât e mai puțin urgentă. Adică te-a apucat durerea de acum trei luni și te-ai trezit să mă suni…ăăăă…acum?
-Bună seara. Sunt pacientul x. Vă sun acum, că m-am gândit să nu vă deranjez în timpul programului de lucru.
Hello? Tocmai de aia au oamenii un program de lucru, ca să fie liberi în rest.
Exact cum nu mergi la Mega după ora închiderii, să iei pâine, în ideea că e liberă casa de marcat, nici la medic nu suni.
Și urgențele niciodată nu-și măsoară vechimea în luni.
Dacă e urgență, sunați la 112. Întotdeauna.
Dacă e doar momentul în care vă relaxați la un pahar de vin și vă amintiți că aveți un medic cu care demult nu ați mai vorbit, întrebați-vă dacă e musai atunci. Dacă e musai, sunați la 112. Dar de cele mai multe ori, răspunsul e:
”mai poți aștepta un pic”.
Ca să înțelegeți ce zic. Telefon la 7 dimineața, sâmbăta:
– Auleu, ce-ai pățit? zice medicul din patul lui, în casa lui, teleportat din visele lui.
-Bună dimineața, doamna doctor, m-am gândit să vă întreb când să vin să-mi fac niște analize, că nu mi-am mai făcut demult.
Înțelegeți ce zic?
Într-o Românie, în care nu toți medicii activează în clinici private cu sistem de programări și recepționist, adesea pacienții ”se descurcă”. Sunt obișnuiți. Și medicii răspund, își dau numărul de telefon, fiecare face ce are de făcut. Însă e elegant și respectuos să ne încadrăm într-un program cât de cât. De asta e Medicentrum (clinică de telemedicină) așa mișto. Sare peste pașii ăștia stânjenitori de ”Vă deranjez? E un moment bun?”. Care nici pentru pacient nu sunt o bucurie, știu. Pacientul își dorește să fie sănătos, să știe exact ce are de făcut. Telefon să dea mai degrabă la, de exemplu, curier, să vadă pe unde-i pizza lui.
Multă sănătate și mâncare caldă vă doresc.
Cine ar fi putut să descopere asta, dacă nu o mamă? O mamă, măi!
”În urmă cu 28 de ani, eram avocat, fost biochimist și mamă a 3 copii minunați. Într-o noapte, frumosul meu fiu sănătos, Damien, a murit brusc și fără avertisment. Mi s-a spus că a fost tragic, dar să merg acasă, să mă bucur de copiii mei vii și să mai fac alții. Am încercat.
Pentru că n-am scăpat nici noi de enteroviroza care circulă, vin cu ce am învățat nou și wow din acest episod. Adică eu am scăpat, dar vorba lui Tudor, nu-ți face griji, mami, tu ești oricum obișnuită să vomezi. Yey!
Baiatul nostru cel mare alege de cele mai multe ori un mar in loc de ciocolata. Cel mic e insa genul ciocolata all you can eat, dar am vazut ca are gusturi fine. Adica nu baga chiar orice. Tudor la varsta lui, pentru ca il tinusem pe sugarfree si sanatate all you can brainwash, halea orice porcarie dulce gasea. Cu Victor am schimbat strategia, sa vedem cum o fi.
